Treceți la conținutul principal

Recenzie - Minunea de R.J. Palacio


Editura: Arthur
Autor: R.J. Palacio
Număr de pagini: 336
Colecția: Cărțile de aur ale copilăriei



„Nu vă voi descrie cum arăt. Indiferent ce grozăvie v-aţi imagina, probabil că este mai rău.“

August Pullman este un băiat de zece ani care a avut ghinionul de a se naşte cu o teribilă diformitate facială. Pentru a-l proteja de privirile şi vorbele răutăcioase ale oamenilor, părinţii săi îl educă acasă, dar într-o zi hotărăsc că a venit vremea ca Auggie să meargă la şcoală.

Minunea este o poveste emoţionantă despre curaj şi bunătate, despre integrare şi acceptare, scrisă cu sensibilitate şi umor. „Nu judeca după aparenţe" pare să fie ideea de la care porneşte R.J. Palacio, iar una dintre cheile de lectură este dată de replica vulpiţei din Micul prinţ: „Nu poţi vedea bine decât cu inima. Esenţialul e invizibil pentru ochi."



Cine s-ar fi gândit că, de fapt, o carte dedicată copiilor nu este doar o carte pentru acei copii care se remarcă prin vârstă? Cine s-ar fi gândit, măcar o clipă, că, printre multe altele, această carte ar putea  fi dedicată copilului din mine? Anii nu au nicio relevanță, vârsta se sfărâmă sub influența cuvintelor lui R.J. Palacio. Se formează o buclă, care te cuprinde și îți amintește de tot ceea ce ai realizat, de tot ceea ce ai vrut să realizezi pe când erai doar un mic copil. Vise, speranțe, inocență și determinare maximă. Credința că totul este posibil, chiar și o vizită pe planeta Pluto. Spațiul capătă asemuiri diferite, viața reală devine o provocare, iar oamenii care o predomină, impedimente în calea unei reușite. Dar visele? Ele rămân, pentru că de aceea sunt vise. 

Auggie Pullman, protagonistul romanului, va fi precum un obiect ascuțit. Te va mângâia, pe de o parte, cu gingășia lui, dar te va tăia, de asemenea, atât prin lucrurile pe care le realizează și își dorește să le realizeze, cât și prin intermediul vieții lui, care nu este una ușoară, el suferind de o așa-zisă imperfecțiune în partea superioară a corpului. Fața lui, ochii, gura, urechile. Parcă fac parte din alt peisaj. Auggie parcă este desprins din alt peisaj. Și cu toate acestea? El se face plăcut. El știe să se facă plăcut, pentru că frumusețea sufletului nu poate fi mascată și alungată de o deformare la nivel facial. Auggie demonstrează că totul este posibil. 

Sceptică și puțin pusă pe gânduri, am început să lecturez romanul, nu doar pentru că auzisem foarte mute lucruri bune despre el, ci și pentru că îmi doream cu adevărat să descopăr povestea acelui copil, care se ascunde în spatele paginilor. Nu m-a influențat într-un mod negativ nici faptul că această carte este dedicată, de fapt, copiilor. Curiozitatea mea s-a remarcat a fi mai presus de limitele vârstei. Concluzia la care am ajuns? Bine am făcut că am avut curajul de a da o șansă acestei cărți. Sunt mândră pentru că am avut puterea de a duce lectura la sfârșit, fără întreruperi, dar cu multe întrebări despre viață și despre nedreptățile care îi animă, mai cu seamă, pe alții. 

Minunea a fost o carte care m-a copleșit, m-a întristat, dar mi-a dat și putere să continui firul epic. Acest roman a fost o aventură despre viață, așa cum este ea, cu rele și cu bune, o adevărată capodoperă literară pe care, obligatoriu, aș introduce-o în programa școlară, tocmai pentru că sunt conștientă de faptul că ar sensibiliza, dar ar permite și un timp de gândire copiilor, adolescenților, un timp care s-ar putea să fie definitoriu în procesul lor de formare. Chiar dacă la baza cărții se află copii, nu mai mari de vârsta de paisprezece ani, consider că Minunea ar fi potrivită și acelor părinți, care, nicidecum, nu sunt mulțumiți de copiii lor. Cine s-ar fi gândit, însă, că, într-o lume ca aceasta, există cazuri echivalente cu provocarea de viață a lui Auggie sau chiar mai gravă? Pentru părinți, această carte va fi și ea o lecție de viață, iar pentru restul cititorilor, va fi o adevărată aventură, cu suișuri și coborâșuri. O aventură, din care nici măcar la final nu poți să ieși. Cartea te cuprinde și te ține foarte strâns. Simți la un moment dat că nu îți mai dă drumul, dar, ciudat este, că nici n-ai dori să o facă. 

Ca urmare a celor menționate anterior, declar cât de onest pot, că am iubit cartea Minunea, tocmai pentru că mi-a întrecut toate așteptările, sensibilizându-mă și făcându-mă să văd multe lucruri cu alți ochi, dacă se poate, chiar din perspectiva unui copil. Căci, dacă stăm să ne gândim, un copil bolnav, precum este Auggie, poate fi mai puternic decât o mulțime de adulți adunați toți la un loc. L-am iubit pe Auggie și nu doar pentru că dispunea de această disfuncție la nivel facial, care m-a determinat să-l compătimesc, ci și pentru puterea lui, pentru capacitatea de a trece peste obstacole, dar și pentru puterea de a răbufni atunci când simte că pământul îi fuge de sub picioare. Cât de puternic se poate dovedi a fi un copil, oare? Avem noi de învățat de la ei?

Chiar dacă, de cele mai multe ori, cei în vârstă menționează că noi, cei tineri, avem de învățat de la ei, consider că acest aspect nu este întotdeauna plauzibil 100%. De ce? Un adult s-ar putea să privească doar într-o direcție, să vadă lucrurile într-un mod diferit, evident, dar un copil dispune de creativitate, se află la o vârstă, în care naivitatea îl animă, aceasta fiind inerentă vârstei și, tocmai din acest motiv, el tinde spre ceva ce se poate materializa. Cu alte cuvinte, pentru un copil, nu doar că există speranță, ci aceasta se transformă în realitate, chiar dacă nu a ajuns să fie îndeplinită sau materializată.
Trebuie să privim lucrurile din perspective diferite! Romanul Minunea vă va îndruma, cu pași mici, spre această cale, pe care, categoric, dacă o veți urma, veți avea de câștigat.

Ce mi-a plăcut cel mai mult la personajul principal, Auggie Pullman, face referire la caracterul lui, la modul în care percepe el lucrurile. Chiar dacă, inițial, școala reprezentă pentru el un loc monstruos, plin de copii care vor face fețe și fețe când îl vor vedea, aceasta se transformă, treptat, dintr-o idee propusă de mama lui, într-o realitate. Este drept, lui Auggie nu-i va fi foarte ușor să se integreze, tocmai pentru că el știe că, majoritatea copiilor, se vor feri de el cât de mult vor putea. Este trist, cum, chiar și un copil, judecă aparențele, când, de fapt, esența este ceea ce contează. S-ar putea să nu îți placă Auggie, din punct de vedere fizic, iar el chiar te avertizează și îți spune că poate vei avea coșmaruri după ce îl vei vedea, dar sufletul lui, magia pe care o emană și bunătatea care se citește pe chipul său, te vor cuceri. Știu că n-ai să reziști, deoarece nici eu nu am rezistat. Mi l-am imaginat pe Auggie, prin prisma puținelor schițe conturate în carte, și am plâns. Am plâns pentru că eu nu aș fi putut suporta o astfel de încercare, am plâns pentru că am observat în Auggie, nu un copil, ci un adult, care mai răbufnește din când în când, când se adună prea multe. Am lăcrimat, mi-am șters lacrimile și am mers mai departe, deoarece știam că această poveste avea să merite timpul investit.

Și, dacă tot am menționat-o pe mama lui Auggie mai sus, trebuie să vă spun că și pe ea am iubit-o. Mi-a plăcut faptul că autorul a ales să o înzestreze cu cumpătare și respect, răbdare și încredere în forțele copilului ei. Dar nu lipsește, nici în cazul ei, statornicia, puterea, căci, da, Isabel Pullman, este surprinsă ca fiind o femeie puternică, o mamă care își dorește ca fiul ei să meargă la școală, tocmai pentru că ea știe că Auggie poate. Școala de acasă, lecțiile pe care ea i le-a predat lui Auggie, au avut un efect pozitiv și un impact aparte asupra eroului, mai ales în ceea ce privește știința, materie pe care el o îndrăgește. Datorită calităților de care cele două personaje dau dovadă, eu, ca cititor, le pot percepe caracterele lui R.J. Palacio, ca pe niște adevărate comori, din care te poți inspira.

Viața reală nu este cu mult diferită de cea prezentă în această carte și, de aceea, consider că ficțiunea pe care R.J. Palacio a ales să o contureze pe parcursul celor 336 de pagini, merge mână în mână cu realitatea, surprinzând elemente dureroase din viețile acelora care trec prin grele încercări. Cum ar trebui să ne considerăm noi, cei care nu dispunem de nicio disfuncție? Norocoși! Așa că luați aminte la tot ceea ce particularizează autorul, deoarece ideile lui nu sunt de neglijat, cu atât mai mult, cu cât doza de realitate prezentă în roman, efectiv, te distruge și te rupe din temeliile pe care ți le-ai construit de-a lungul timpului.

Dacă citești Minunea, nu există posibilitatea de a nu plânge sau de a nu-ți pune întrebări. Când citești Minunea, totul parcă ți se prăbușește în cap și nu știi ce te-a lovit. Vei afla răspunsurile la fiecare întrebare, într-un final, când, tu, ca cititor, vei avea nevoie de ele. Toate vin la momentul potrivit.

Mai mult decât atât, nu pot să nu remarc chipul tatălui, care, de altfel, îi este aproape lui Auggie mereu, dar și chipul surorii lui, Olivia, care, inițial este rușinată de prezența în viața ei a unei ființe precum este Auggie. Își va schimba ea perspectiva de a gândi? Va vedea lucrurile altfel, după ce va constata că Auggie, chiar dacă nu este un băiat obișnuit, este unul cât se poate de special?
Toate acestea personaje, familia lui Auggie, alcătuiesc o poveste de neuitat, o poveste care se va perinda mult timp prin mintea ta. Povestea nu se termină acolo unde este ultimul punct. De ce? Pentru că Minunea este o carte a cărei povești trebuie să rămână vie, să fie adusă pe buzele tuturor.

Subiectul acesta trist, dar adevărat, care stă la baza romanului, m-a înfiorat, inițial, dar, atrasă fiind de cărțile care abordează orice ține de creierul uman sau de anumite defecte, am știut că nu pot rata această lectură.

Pot defini Minunea ca fiind o carte despre modul în care, un băiat parcă rupt de această lume,  se adaptează. Într-o societatea critică, Auggie are multe de făcut pentru a se face remarcat prin inteligența lui. Deocamdată, înfățișarea îl îndepărtează de toți ceilalți copii, cu excepția lui Jack Will, care îi va fi alături. O perioadă. Să fi fost oare acest copil un prieten adevărat al lui Auggie?

De asemenea, trebuie să precizez că am iubit legătura dintre cei doi, modul în care aleg să rezolve lucrurile, dar și gândirea lor. Personajele se dovedesc a fi simpatice și, mai mult decât atât, chiar și Julian, care este personajul negativ al cărții, este un copil care are un rol definitoriu.

Pe parcursul cărții va fi surprinsă, așadar, perspectiva fiecărui copil, toate gândurile lor, dar și modul în care aceștia îl văd pe Auggie. Alții pot deveni prieteni buni, unii pot deveni, instant, dușmani. Care cum sunt, oare?

Sensibilitatea cu care este scrisă povestea vă va cuceri! Fiți atenți la toate detaliile și bucurați-vă de o poveste cum n-ați mai întâlnit!

Sunteți pregătiți să aflați destinul lui Auggie Pullman? Puteți face un pas pentru a pătrunde în povestea lui?
Ca urmare, vă recomand cu dragă inimă acest roman, deoarece merită toată atenția voastră. Nu mă așteptam să îmi placă atât de mult cartea, tocmai deoarece este una dedicată mai mult copiilor. Și încă o dată, s-a evidențiat faptul că, o carte bună nu ține cont de vârstă!
Nu uitați că există și un film pe baza cărții, intitulat Wonder, un film excepțional! L-am iubit, tocmai pentru că este primul film la care mi-au dat lacrimile.

Mulțumesc mult celor de la TârgulCărții.ro pentru acest minunat exemplar! Puteți verifica disponibilitatea romanului aici.

Vă doresc lectură plăcută!








Comentarii

  1. Intr-adevar nu trebuie sa judecam dupa aparente, interesant subiect, multumim pentru prezentare si recenzie.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Așa este! Cât despre subiectul cărții, eu îl consider mai mult decât necesar, ținând cont de lumea în care trăim!

      Mulțumesc și eu pentru vizită!

      Ștergere
  2. Cartea asta e o lectie de viata, merita citită.

    RăspundețiȘtergere
  3. Am aceasta carte pe lista, dar inca nu sunt pregatita sa o citesc...dar urmeaza.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Îți recomand să îți faci curaj! Promit că nu vei regreta!

      Ștergere
  4. Stiu cartile din aceasta colectie, dincolo de faptul ca sunt faine, sunt si f fain de manevrat.

    RăspundețiȘtergere
  5. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  6. Pare o carte foarte sensibila, cu un subiect delicat, dar în același timp fascinant. Mi-ar plăcea sa o citesc.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Este o carte care abordează un subiect extrem de sensibil! Ți-o recomand cu mare drag! Sunt sigură că nu te va dezamăgi!

      Ștergere
  7. Pare interesantă, dar din păcate nu este genul meu.
    Frumoasă recenzia!

    RăspundețiȘtergere
  8. M-ai facut foarte curioasa de aceasta carte si cu siguranta voi vedea si filmul :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ambele merită! În film sunt omise anumite detalii, după cum era de așteptat, dar se merită! Chiar se merită! Ți le recomand cu drag pe ambele. Nu uita, mai întâi cartea, apoi filmul!

      Ștergere
  9. Am citit si eu cartea si chiar mi s-a parut emotionanta pe alocuri. Si filmul a fost foarte frumos si mi-au placut mult actorii alesi! 😘

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pot spune că filmul l-am urmărit datorită actorilor aleși. Oarecum, ei m-au motivat să îmi fac curaj să-l văd! Revin cât de curând cu impresii și despre film!

      Ștergere
  10. Interesanta cartea si a intrat imediat pe lista de citit. 💕

    RăspundețiȘtergere
  11. Nici nu vreau sa-mi inchipui prin cate rautati ale colegilor a trecut acest baietel. Daca esti usor diferit fata de restul, este privit ciudat. Nu stiu daca aici nu este cumva vina parintilor care ar trebui sa-i faca pe copii sa inteleaga ca trebuie sa-i acceptam pe cei de langa noi asa cum sunt fara a-i judeca

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Să știi că a trecut prin foarte multe. Uneori, chiar a dat dovadă de multă putere, chiar dacă este doar un copil. Îți recomand cu mare drag cartea, te asigur că îl vei îndrăgi atât pe el, cât și pe părinții lui! Sunt chiar niște exemple!

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Părerea voastră contează

Postări populare de pe acest blog

Recenzie - Tatăl celuilalt copil de Parinoush Saniee

An apariție: 2017
Autor: Parinoush Saniee 
Categoria: Literatură Universală
Colecția: Top 10
Editura: Polirom
Număr de pagini: 296




Parinoush Saniee este autoarea bestsellerului Cel care ma asteapta, roman interzis de doua ori, cea mai vinduta carte a tuturor timpurilor in Iran. 
Aniversarea a douazeci de ani ii ofera lui Shahab prilejul sa-si revada copilaria, o perioada marcata de conflictele provocate in familie de refuzul lui de a vorbi si de relatia tensionata cu parintele sau. Povestea romanului Tatal celuilalt copil contureaza, prin ochii a doua personaje, viata unei familii iraniene tipice din clasa de mijloc, in care fiecare sufera, intr-un fel sau altul, sub povara rolului pe care i-l impune traditia. Tatal lui Shahab, Naser, este convins ca datoria sa fata de familie se limiteaza la a-i asigura confortul material, ignorind nevoile afective ale sotiei si copiilor. Maryam, mama lui Shahab, este nevoita sa isi sacrifice viata profesionala pentru a se ocupa de casa si de cei trei copii…

Recenzie - Șoareci și oameni de John Steinbeck

Titlu: Șoareci și oameni Editura: Polirom Categorii: Moderni, contemporani Număr de pagini: 160 Autor: John Steinbeck



Soareci si oameni, unul dintre romanele clasice ale literaturii secolului trecut, este o poveste cu nuante parabolice despre prietenie si destin. Personajele centrale sint doi lucratori sezonieri, George Milton, un tinar inteligent si inimos, si Lennie Small, un urias naiv, cu o forta incontrolabila si o intirziere mentala ce il face sa semene cu un copil mare. Cei doi barbati, a caror induiosatoare relatie de prietenie ajunge sa semene a dependenta, se angajeaza ca lucratori la o ferma. Ei au un vis, un ideal, sa stringa bani pentru a-si cumpara un loc al lor, unde sa traiasca „din belsugu’ pamintului”. Insa o serie de intimplari tragice, provocate de naivitatea lui Lennie, de neputinta lui de a distinge raul de bine, le naruie sperantele.
Simțeam nevoia de o lectură serioasă, care să mă determine, la final, să extrag o morală din textul cu pricina. Căutând peLibris.ro, am …