Recenzie - Cartea memoriei de Lara Avery

Autor: Lara Avery
Editura: Youngart
Data apariției: 2017
Număr de pagini: 324

"Optimismul e o strategie de a face viitorul mai bun. Dacă nu crezi că viitorul poate fi mai bun, este improbabil să-ți asumi responsabilitatea de a-l face să devină astfel." - Noam Chomsky

Sammie McCoy e o fata desteapta care stie ce vrea: sa termine liceul ca sefa de promotie si sa plece cat mai repede din micul orasel in care traieste. Nimic n-are cum sa-i stea in cale, mai putin boala genetica extrem de rara pe care o are si care ameninta sa-i fure amintirile si viata. Asa se naste cartea memoriei: un jurnal pe care Sammie il scrie pentru sinele ei din viitor, ca sa-si poata aduce aminte unde si-a lasat diverse obiecte sau cat de minunat e sa ai din nou un prieten bun. Cartea memoriei retine cele mai importante momente din viata lui Sammie, oamenii care i-au frant inima, cei care i-au facut-o sa creasca, reamintindu-i mai ales ca a trait bucurandu-se cat se poate de viata.

Când am văzut titlul Cartea memoriei, am știut, instant, că această carte are ceva acolo care s-ar putea să mă atragă. De autoare nu mai auzisem, dar sinopsisul este cel care m-a convins că trebuie să citesc acest volum de carte. Pentru mine, ideea de memorie și tot ceea ce implică ea mă atrage și mereu am avut o chemare pentru acele cărți care prezentau un impediment din viața unui personaj, respectiv o disfuncție a unui organ anume. De această dată, da, ne confruntăm cu o boală, o boală care de gând să atace partea cea mai importantă a corpului, o boală care îi amenință toate amintirile lui Sammie McCoy. 

Lara Avery a conturat în nuanțe de gri, o poveste sfâșietoare, dar antrenantă, un fir epic de care nu poți să te desparți, luând din viața unui personaj cele mai importante aspecte. Amintirile. Fără amintiri, o personalitate umană nu este complexă. Fără posibilitatea de a-ți aminti unde te afli, de ce te afli și cu cine te afli, ești aproape pierdut. La fel este și în cazul în care nu îți recunoști prietenii, nu știi dacă ei sunt prietenii tăi, de fapt, sau doar simple cunoștințe. Când o boală amenință toate aceste fragmente ale trecutului, singurul lucru de care ai nevoie sunt cei apropiați, respectiv spațiul, care este inerent gândirii și conștientizării situației.

"Uneori, viața este teribilă. Uneori, viața îți dă o ciudățenie de boală. Iar uneori viața este bună cu adevărat, dar nu într-un mod simplu. "

Am trecut printr-o sumedenie de emoții citind Cartea memoriei și aici nu mă refer doar la stările de bine, redate de relațiile lui Sammie cu cei dragi ei, ci și la acele stări de tristețe și la acele momente în care boala ei ataca cele mai prețioase amintiri. Adolescentă fiind, lui Sammie îi va fi destul de greu să împărtășească cu alți copii de vârsta ei, boala de care suferă. Niemann-Pick Tip C este una dintre acele boli care produc multe pagube, mai ales la nivelul creierului. Faptul că boala este avansată, nu o ajută cu nimic pe protagonista noastră Samantha Agatha McCoy, ci acest stadiu o împiedică, de cele mai multe ori, să realizeze ceea ce ți-a propus. Boala o răpune la pat, uneori, alteori contribuie la rușinea ei, pentru că, în cele mai importante momente, aceasta se găsește să izbucnească. Nu este plăcut niciun subiect care implică astfel de complicații, dar pentru mine, Cartea memoriei este un forum, un formular și o listă de instrucțiuni pe care o citesc și o recitesc, deoarece din ea am ce  învăța.

"- Poți să-i dai înainte cât e ziua de lungă cu ce nu-i în regulă la tine sau poți să fii pur și simplu așa cum ești și să te bucuri de tine."

Cartea memoriei ascunde o poveste tristă și sensibilă, răvășitoare și complexă. Prin stilul de scriere și subiectul abordat, autoarea a reușit să îmi atingă toate coardele sensibile. Da, m-a sensibilizat, dar m-a și lovit pentru că am simțit că uneori era prea nedreaptă cu personajul principal, adică cu Sammie. Dar, m-am obișnuit, pentru că am știut că acesta este, de fapt, firul epic al poveștii.

Pe de altă parte, cu toate că povestea este o ficțiune, fărâmele de adevăr care se perindă pe alocuri, m-au determinat să nu mă gândesc nicio secundă la această carte ca la un eveniment fictiv. Totul a fost atât de real, încât în momentul în care am început să lecturez cartea, am știut că ea este pentru mine.

Surpriza de la început, boala personajului principal, dar și relațiile pe care acest personaj le creează, au fost un punct forte. Trebuie să recunosc, însă, că micile povești de dragoste și drama care stă la baza cărții nu au fost exact ceea ce mi-am dorit. Cu toate acestea, cred că fără aceste drame, povestea nu ar mai fi fost atât de complexă.

Și dacă tot am ajuns aici, ar trebui să vă spun că în Cartea memoriei se urmăresc evenimente dinaintea și din timpul diagnosticării lui Sammie cu Niemann-Pick Tip C, respectiv momentele tragice prin care această boală o poartă. Dar ce a folosit autoarea pentru a estompa acest inconveniențe? Lara Avery a încercat să introducă în peisaj, alte două personaje, de gen masculin de această dată, care contribuie la starea de sănătate a lui Sammie, ajutând-o, în același timp, să treacă peste toate greutățile.

Punctul culminant, însă, este cel care redă suspansul, pentru că în acele momente în care cei mai buni prieteni ai ei află de boala de care suferă, Sammie nu se simte nicidecum mai bine, ci ea vede în oameni, simple personalități care încearcă să o compătimească. Ea nu are nevoie de milă, dar este animată de o oarecare frică. Cum vor reacționa când vor afla? Își vor schimba comportamentul?

Într-un mic univers creat de însăși personajul feminin enigmatic, boala s-ar putea să capete alte nuanțe. Prietenii ei, Cooper și Stuart Shah, sunt acolo, dar cât vor mai rezista?

Recenzia nu ar fi completă, dacă nu v-aș comunica că acest volum surprinde, de fapt, nu o poveste de dragoste, ci, mai degrabă, un triunghi amoros. Sentimentele pe care și le împărtășesc personajele nu sunt duse la extrem, rămân la un nivel destul de minimalist, iar Sammie, care este punctul de interes al celor doi băieți, Cooper și Stuart, va alege acea cale în care inima îi dictează ce să facă. Supărările lui Stuart, dar și lucrurile pe care Sammie i le ascunde, duc relația lor într-un punct aproape critic. Chiar dacă își declară dragoste, pe alocuri, simțindu-se perfecți unul pentru altul, cei doi vor avea parte de multe surprize. Și, după cum a menționat anterior, boala lui Sammie s-ar putea să schimbe multe perspective și să îndepărteze oameni. Sau să fie doar simplul ei concept acesta? Să vadă ea lucrurile diferit? Să le plaseze acolo unde, de fapt, nu le este locul?

Ca urmare, unele supărări o vor îndepărta pe Sammie de Stuart, dar o vor apropia de Cooper, cel pe care îl știe de foarte mult timp și alături de care își vede viața, atât cât va mai fi ea, frumoasă și împlinită. Alături de el, Sammie este împlinită și mulțumită.

Destul de romantică, având la bază o dramă care stârnește interesul, Cartea memoriei se va prezenta ca fiind o carte drăguță și, chiar dacă, la un moment dat, am simțit că nimic interesant nu se întâmplă, la final, totul a luat o întorsătură colosală. Chiar și acum, când mă gândesc la acel moment în care am ajuns la ultima pagină, nu pot să îmi rețin emoțiile. Tot ce pot să vă spun este faptul că întreagă cartea este cutremurătoare și emană o sensibilitate și o duritate aparte, pe care nu le-am mai întâlnit în alte cărți. Mi-a plăcut și tocmai din acest considerent, o să o recomand tuturor. Dar am, totuși, un avertisment: pregătiți-vă pentru ceva zguduitor.

Sunteți gata să descoperiți o poveste sensibilă, plină de emoție care gata-gata să te facă să plângi? Lara Avery îți va demonstra că nu ești atât de puternic pe cum pari, iar Cartea memoriei va rămâne o memorie plăcută atât pe retina cititorului, cât și în inima lui.

Mulțumesc, Libmag.ro pentru acest exemplar oferit spre recenzie! Pentru doritori, Cartea memoriei se poate achiziționa cu doar un click aici. De asemenea, nu uitați că cei de la Libmag au o sumedenie de alte oferte și reduceri, de care puteți profita.

Vă doresc lectură plăcută!