Treceți la conținutul principal

Recenzie - Trenul orfanilor de Christina Baker Kline


Editura: Trei
Colecția: Fiction Connection
Autor: Christina Baker Kline 
Dată apariție: 2015
Număr de pagini: 368





Între anii 1854 şi 1929, aşa-numitele „trenuri ale orfanilor" străbăteau în mod regulat distanţa dintre oraşele de pe Coasta de Est şi ţinuturile din Midwest, ducând mii de copii abandonaţi, a căror soartă avea să depindă doar de noroc. Urmau să fie adoptaţi de o familie iubitoare sau aveau să îndure o copilărie plină de lipsuri?
De origine irlandeză, Vivian Daly a fost un astfel de copil, trimis cu trenul de la New York City către un viitor nesigur. Mai târziu, Vivian se întoarce în est şi duce o viaţă liniştită. Dar în podul casei sale, ascunse în valize, se află vestigiile unui trecut dureros.
Atunci când, ca să scape de casa de corecţie, adolescenta Molly Ayer se angajează s-o ajute pe Vivian să facă ordine în pod, se dovedeşte că cele două femei nu sunt atât de diferite pe cât par.
Trenul orfanilor este o poveste zguduitoare despre schimbare şi curaj, despre noi începuturi şi prietenii dintre cele mai neaşteptate.

Orfan. Ce cuvânt dureros. Un atribut pe care îl primești odată cu conștientizarea faptului că părinții tăi nu mai sunt. Un cuvânt care are o greutate sentimentală, dar și un impact major asupra majorității oamenilor. Orfan. Termenul pe care nimeni nu ar dori să și-l însușească. Un cuvânt dureros, care conduce spre o stare de tristețe. Un subiect abordat de către Christina Baker Kline în cartea Trenul orfanilor, o carte cutremurătoare, în care trecutul se îmbină perfect cu prezentul, un volum în care nu știi unde se prezintă mai multă durere: în sufletul tău, ca cititor, care iei parte doar parțial la evenimente sau în sufletul personajelor, care trăiesc pe deplin o experiență incontestabil dureroasă. 


"Dacă există ceva ce urăsc mai mult ca orice când vine vorba de condiția de orfan e ideea că depinzi de oameni aproape necunoscuți, că ești vulnerabil în fața capriciilor."




Chiar dacă este o carte de ficțiune, Trenul orfanilor surprinde foarte multe doze de adevăr, care, împreună cu esențele ficțiunii adolescentine, se completează perfect și conduc spre un univers al durerii în care orice este posibil. 

În ceea ce privește începutul cărții, acesta, pot declara, este destul de promițător și intrigant, deoarece prin intermediul unor fraze, stârnește curiozitatea, care, de altfel, este esențială, mai ales atunci când vine vorba despre o carte care se remarcă prin ceva anume. Stilul autoarei, cuvintele adânci și atât de cuprinzătoare, sunt cele care m-au determinat să îmi doresc să lecturez cartea până la ultima pagină. Și chiar dacă, recunosc, lectura a decurs extrem de dificil și am avut impresia că nu înaintez deloc, mă declar, totuși, mulțumită că nu am renunțat. Surprizele, de această dată, nu au contenit să apară și chiar dacă, la început, nu înțelesesem mare lucru, pe parcurs, mai exact ultimele câteva pagini, mi-am dat, de fapt, seama de firul evenimentelor, dar am realizat și unde duce toată această poveste. 

La un moment dat m-a animat o stare de confuzie și nu mai știam care ce rol are, care sunt, de fapt, numele personajelor. Călătoriile orfanilor, așa cum ne spune autoarea, se soldau adesea prin adoptarea lor de către o familie, dacă nu înstărită, cel puțin modestă, care să le ofere posibilitatea de a studia și de a-și arăta abilitățile în diferite domenii. Tocmai datorită acestei călătorii am făcut cunoștință cu două personaje, aparent diferite, dar atât de asemănătoare. Misterul se perindă în jurul acțiunii, tocmai pentru simplul fapt că cele două, Vivian Daly și Molly Ayer, nu se cunosc atât de bine, încât să realizeze că, de fapt, ele seamănă foarte mult. Povestea fiecărui personaj este dureroasă în felul ei, dar trecutul lor nu poate fi schimbat, așa că ultima soluție este ca ele să încerce să împărtășească frânturi de amintiri, în fiecare zi. 

Cele două personaje se vor asculta una pe alta, se vor consola, iar Vivian va ajunge să fie foarte apropiată de Molly, fetița care, odată scăpată de casa de corecție, se angajează să o ajute pe bătrână. Răscolind amintiri, răsfoind cărți și analizând obiecte ale căror vreme e trecută demult, Molly va afla foarte multe lucruri despre Vivian. Trecutul ei nu este unul care să te facă să zâmbești, deoarece și ea a trecut printr-o sumedenie de greutăți, tocmai datorită faptului că a fost orfană. Acest atribut a urmărit-o întreaga viață, dar a și ajutat-o să se dezvolte și să devine femeia și bătrânica din prezent. 

Ce mi-a atras atenția cel mai mult a fost alternanța trecut-prezent, pe care, surprinzător, am digerat-o destul de ușor. Mi-a plăcut faptul că autoarea a optat pentru această variantă, deoarece, fără o astfel de abordare, cred că lucrurile nu ar fi fost înțelese în totalitate. Fără un astfel de fir epic, acțiunea și trecutul nu ar mai fi avut un astfel de impact major asupra mea și consider că acest aspect se va reflecta în sufetul tuturor acelora care aleg să citească Trenul orfanilor

Nu îți trebuie studii sau calități extrem de rar întâlnite pentru a te delecta cu o astfel de carte. De ceea ce ai nevoie se găsește fix acolo, în locul de unde izvorăște curajul. Iar pe lângă curaj, îți mai trebuie și voință, respectiv dorință de descoperire, pentru că dacă nu le ai pe acestea, nu îți pot garanta că vei putea duce povestea la final. Trecutul dureros al personajelor s-ar putea să te impacteze profund și să te rănească, dar vei vedea că acest trecut este esențial. 



Nu m-am confruntat cu astfel de evenimente în viața reală, dar nici nu-mi doresc să trec vreodată prin astfel de experiențe. Vivian și Molly ar trebui să fie pentru fiecare cititor un avertisment, dar și o lecție de viață, pe urma căreia să învățăm că merită să apreciem tot ceea ce avem. 

Trenul orfanilor este o poveste căreia s-ar putea să nu îi dai multe șanse și, crede-mă, te înțeleg perfect. Chiar dacă începutul a fost promițător, odată cu citirea mai multor capitole, am avut impresia că nu mai înțeleg nimic. Prezentul și trecutul au creat un mintea mea un vârtej pe care nu l-am mai putut controla și cred că, tocmai din acest motiv, de multe ori m-am oprit din lecturarea cărții. Îmi doream să meditez asupra evenimentelor, să încerc să înțeleg firul epic mai bine. Nu îmi doream să renunț, asta este cel mai important. Iar după un timp de meditație și un impuls venit de nicăieri, mi-am făcut iar curaj să continui lectura. Poate, poate voi înțelege ceva, până la urmă. Ce pot să afirm? Am făcut o treabă excelentă cu continuarea volumului. Chiar dacă, din nou, pe alocuri, acțiunea mi s-a părut atât de întortocheată, într-un final am ajuns că percep cartea ca pe o lectură esențială. 

"- Acesta este ceea ce se numește un tren al orfanilor, copii, și sunteți norocoși că vă aflați în el. Lăsați în urmă virtuțile vieții la țară. Cât timp vă aflați la bordul acestui tren, veți respecta niște reguli simple. Veți fi cooperanți și veți asculta instrucțiunile noastre. Vă veți purta respectuos cu cei care vă însoțesc. Veți trata cu respect vagonul de tren și nu veți produce nicio pagubă. Îi veți încuraja pe tovarășii voștri de drum să se comporte cuviincios. Pe scurt, vă veți purta astfel încât eu și domnul Curran să fim mândri de voi."

Ca cititoare, am întâlnit de-a lungul șirului de lecturi devorate, o mulțime de astfel de subiecte dureroase, dar parcă niciunul nu a fost atât de trist precum subiectul cărții Trenul orfanilor. Nu mă pot afirma în totalitate, deoarece inima încă îmi tresare când mă gândesc la această povestea. Soluția ideală, cred cu precădere, că ar fi aceea de a citi, și voi, acest volum. Doar atunci s-ar putea să mă înțelegi despre ce vorbesc, despre ce sentimente amintesc și despre ce fel de durere vă povestesc.

Prezentul este cel care alină, prin prezența lui Molly, trecutul lui Vivian. Un trecut care surprinde chiar și Cel De-al Doilea Război Mondial. Un trecut dureros, presărat cu suișuri și coborâșuri, o amintire în care se regăsește prin lucrurile pe care le deține în podul casei sale. Curățenia care, de fapt, trebuia făcută, nu se rezumă neapărat la acea acțiune prin care se lustruiește un obiect sau o suprafață, ci curățenia, de această dată, aduce cu sine mutarea obiectelor dintr-o cutie în alta și povestirea unor evenimente pe care Vivian u le poate da uitării. Viața ei grea, trecutul care a marcat-o și a impactat-o într-un mod pe cât de straniu, pe atât de binefăcător, își va spune povestea într-un prezent în care singura ascultătoare și interesată este Molly. Prin ochii lui Molly, însă, ne putem defini noi, cititorii, care, indirect, luăm parte la o poveste dureroasă, desprinsă parcă dintr-un iad al unei copilării zguduitoare.

Un alt aspect, care se succede printr-o stare de tristețe este maturitatea personajelor, care, categoric, gândesc altfel față de cum ar trebui să gândească un copil, spre exemplu. Acest lucru se întâmplă și în ziua de zi cu zi, dar, trebuie să recunoaștem, că noi, cei de acum, niciodată nu o să știm cu adevărat prin ce au trecut, de fapt, aceste personaje. Poate experiența de viață a autoarei se reflectă în caracterele lor. Poate ele sunt doar personaje fictive, care nu au nicio legătură cu realitatea. Dar eu, ca cititoare, nu cred că ideea a venit așa, fără gram de experiență. Sunt tentată să cred că, da, trecutul autoarei s-ar putea să se reflecte în umbre și nuanțe atent conturate, în cadrul acestui volum.

"E o copilărie josnică, să știi că nimeni nu te iubește și nimeni nu are grijă de tine, să fii întotdeauna pe dinafară și să te uiți la cei dinăuntru. Mă simt cu zece ani mai în vârstă decât sunt de fapt. Știu prea multe; am văzut oamenii cu ce au ei mai rău, în momentele lor de disperare și egoism maxim, și conștiința acestui fapt mă face precaută. Așa că învăț să mă prefac, să zâmbesc și să dau din cap, să exprim o empatie pe care n-o simt. Învăț să trec drept altcineva, să par ca restul lumii, deși simt că s-a rupt ceva în mine."

Trenul orfanilor m-a impactat într-un mod diferit și, chiar dacă nu mă așteptam să o continui lectura, uite că am făcut-o și pot să declar mulțumită că a fost o lectură simpatică, pe care v-o recomand și vouă!

Ce pot să vă spun despre final? Finalul cărții a fost unul drăguț. Cu alte cuvinte, ideea mi s-a părut destul de originală. Ce m-a deranjat, însă, a fost faptul că mi s-a părut destul de grăbit și deschis, astfel încât fiecare să perceapă continuarea așa cum dorește. Mi-aș fi dorit altceva, nu știu exact ce, dar aș fi vrut să fiu surprinsă. Totuși, acest aspect nu m-a afectat atât de tare, încât să nu îmi doresc să recomand lectura. Din contră, o recomand tuturor iubitorilor de carte și aștept cu drag părerile voastre.

De asemenea, le mulțumesc celor de la TârgulCărții.ro pentru acest exemplar oferit spre recenzie! Cartea se poate achiziționa cu doar un click aici. Nu uitați că pe site-ul lor găsiți o mulțime de reduceri și cărți la prețuri mici.

Voi ați citit cartea? Cum vi s-a părut? Dacă nu ați citit-o, v-ar plăcea s-o lecturați?







Comentarii

  1. Mi-a plăcut mult povestea, istoria, drama acestei cărți. Chiar merită!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mă bucur că ți-a plăcut carte. Și pe mine m-a încântat.

      Mulțumesc de vizită!

      Ștergere
  2. Ma atrage subiectul cartii! Pare o carte destul de draguta. Cititele sunt tare fain și pot sa zic ca m-ai convins.

    RăspundețiȘtergere
  3. Asta este o carte de citit. Nu cred ca sunt carti de la editura TREI care sa nu-mi placa, cel putin din ceea ce am eu in casa de la ei.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sunt perfect de acord cu tine. Au niște cărți super faine. Mereu mă încântă cu aparițiile lor.

      Ștergere
  4. Pare o carte bună de citit dar mi se pare putin cam dur subiectul!Te puup! 💋💋💋

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Este un subiect destul de dur și sensibil în același timp.

      Te pup și eu! Mulțumesc de vizită! 😘😘😘

      Ștergere
  5. Foarte interesanta pare aceasta carte. Cred ca ii voi da si eu sansa ;)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ți-o recomand cu mare drag! Astept și păreri despre ea.

      Ștergere
  6. Am tot trecut pe lângă această carte fără să știu dacă merită să o citesc sau nu. Am să o citesc cu prima ocazie!

    RăspundețiȘtergere
  7. Foarte mult mi-a placut cartea asta. Si acum mi-a ramas in cap actiunea ei. Chiar daca e fictiune, e pornita de la un fapt istoric. Acele trenuri ale orfanilor chiar existau.

    RăspundețiȘtergere
  8. Nu am citit-o, dar mi-a placut atat de mult review-ul cartii incat voi cauta cartea cu siguranta <3

    RăspundețiȘtergere
  9. Pare o carte cu substanta, destul de dificil de digerat. Trebuie sa ai starea necesara pentru a te apuca de ea.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Să știi că ai destul de mare dreptate. Este un subiect serios,care, de asemenea, trebuie să îi acorzi o atenție aparte pentru a înțelege în totalitate povestea.

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Părerea voastră contează

Postări populare de pe acest blog

Review - Produse Base One + o manichiură reușită

Bună, dragilor!

În urmă cu puțin timp am primit de la cei de la Base One, un kit cu produsele necesare pentru a realiza o manichiură de succes. Cu alte cuvinte, acest kit conține produse de bază în realizarea unor unghii pe placul tuturor.



Nu știu câte dintre voi vă pricepeți să construiți unghii din gel și de aceea vă spun că eu nu știam că mă voi descurca atât de bine. Pasionată de frumos și de îngrijirea unghiilor sunt de când mă știu și mereu mi-am dorit să dețin produse care să mă ajute să mă descurc singură, să nu mă mai programez la manichiură, respectiv pedichiură și să cheltuiesc o sumedenie de bani pe acest proces.

Kit-ul Base One a fost și este o provocare pentru mine și datorită ambiției pe care mi-a dat-o, pot spune că am ajuns să îmi realizez manichiura de una singură. Cu îndemânarea a fost destul de greu la început, însă după construirea primelor două unghii, parcă m-am mai îndreptat și acest lucru a fost vizibil.

Ce probleme am întâmpinat? Cum să vă spun eu oare? Sunt…

Recenzie - Mai presus de mândrie de Roberta Ariana

An apariție: 2018
Autor: Roberta Ariana
Categoria: Literatură română
Editura: Libris Editorial
Număr de pagini: 170





Dupa retragerea periculoasa din Cosa Nostra, Stefano Christian Allegri cunoaste, pentru prima oara in viata, frica. In goana pentru supravietuire, intemnitat de catre o fantasma a trecutului si avand multe suflete pe constiinta, incearca sa se apere de vanatoarea care-l ameninta. La doar treizeci si unu de ani, organizatia mafiota ii promite, prin nenumarate avertismente, ca nu va prinde secolul al XXI-lea, el fiind nevoit sa combata clanurile notorii prin forte proprii. Lupta crancena se complica atunci cand apare o tanara insarcinata care-l acuza ca ar fi tatal, iar deciziile altora le umbresc pe ale sale. Familiile il vor mort si vor face orice pentru a aplica metodele clasice ale sadismului, pentru ca nimeni nu iese viu din Mafie. O promisiune nerespectata si trei suflete in pericol...

Ești în căutarea unei lecturi simpatice, dar care să te antreneze, în același timp? Dac…

Recenzie - Eliza și monștrii ei de Francesca Zappia

An apariție: 2018
Autor: Francesca Zappia
Categoria: Literatură Universală
Colecția: Young Adult
Editura: Storia
Număr de pagini: 377



In lumea reala, Eliza, o fata de 18 ani, este timida, ciudata si lipsita de prieteni. Online este LadyConstellation, creatoarea anonima a Monstrous Sea, un webcomic extrem de popular, cu milioane de followers si de fani in intreaga lume. Eliza nu-si inchipuie ca ar putea vreodata sa indrageasca lumea reala asa cum o iubeste pe cea online si nu simte nicio dorinta sa incerce.

Apoi Wallace Warland, cel mai mare scriitor de fanfiction pentru Monstrous Sea, se transfera la scoala ei. Wallace crede ca Eliza este un fan ca oricare altul si, pe masura ce baiatul o scoate din carapacea ei, fata incepe sa se intrebe daca nu cumva viata offline merita o sansa. Dar, cand secretul Elizei este impartasit din greseala cu restul lumii, tot ce a construit – povestea ei, relatia ei cu Wallace, pana si propria sanatate mintala – incepe sa se naruiasca.


Fiecare dintre noi avem …