Treceți la conținutul principal

Recenzie - Flori pentru Algernon de Daniel Keyes


Editura: Youngart
Autor: Daniel Keyes
Dată apariție: 2015
Număr de pagini: 280


Flori pentru Algernon este romanul unei ipoteze deopotrivă fantastice şi terifiante: ce-ar fi dacă am avea puterea de a ne spori artificial inteligenţa, dacă într-o bună zi ar fi la îndemâna noastră să corectăm nu doar o imperfecţiune fizică, ci însuşi creierul uman.


Supuşi împreună experimentului, şoarecele Algernon şi omul Charlie vor trăi, fiecare în felul său, excepţionalul situaţiei de a vedea lumea printr-un alt coeficient de inteligenţă, suportând consecinţele nebănuite ale noii stări de fapt. O carte provocatoare şi emoţionantă, care pledează pentru supremaţia sufletului în faţa minţii, oricât de remarcabilă ar fi aceasta din urmă.

Când știința se împletește perfect cu ficțiunea, apare o carte, datorită unei minți precum a lui Daniel Keyes, care face furori în cadrul literaturii contemporane. Curiozitatea ajunge să te anime, mai mult decât te-ai așteptat, și vei realiza într-un final că, dincolo de toate aceste cuvinte și fragmente, se ascunde un adevăr crud, căci, oricât ai încerca să faci din știință ficțiune, știința tot universal valabilă se dovedește a fi. Daniel Keyes nu a încercat, nicidecum, să schimbe vreun sens important, ci el a preferat ca să atenueze suferința, alăturând științei o doză de ficțiune, perfect gândită, aș putea spune. 

Complexitatea cărții Flori pentru Algernon este de apreciat, la fel cum este de apreciat și discursul coerent, respectiv fragmentele atent scrise. Pe parcursul întregii lecturi, am avut parte de cea mai frumoasă poveste fictivă, o poveste dureroasă, dar frumoasă. Un cumul de informații și un fir epic, ce se derulează cât ai clipi. Chiar dacă se insistă pe unele aspecte, pot spune că, nicio secundă, nu am simțit că este prea mult, că se pune accent prea mult pe un anume aspect, ci totul a fost perfect. Daniel Keyes a folosit informații și cuvinte, exact atât cât trebuie. Și, totuși, parcă, după ce te obișnuiești cu stilul lui, îți dorești să mai existe acolo ceva, care să îți aline suferința recent creată. Spun asta, pentru că autorul surprinde un subiect mai dureros, mai sensibil, atât prin intermediul personajului principal, Charlie, cât și prin prisma trăsăturilor care îl definesc pe acesta. Căci, Charlie, nu este o persoană normală, el este surprins ca fiind încadrat în categoria acelor oameni înaintați mintal. 

Mi-a plăcut că, la editura Youngart am mai găsit o astfel de carte sensibilă. Eu iubesc, în general, tot ceea ce se leagă de mintea umană. Probleme mintale, cretinism, orice. Toate îmi sunt pe plac și, cu toate acestea, sunt o persoană puternică, dar adânc sensibilizată când vine vorba despre aceste subiecte. 

Pentru mine, Flori pentru Algernon, a fost un cufăr, din care am tot scos informații, de altfel, esențiale pentru mine ca persoană în continuă creștere și formare. O lectură pe care am îndrăgit-o și de care îmi amintesc cu drag și, chiar dacă pare imposibil, cu greu îmi găsesc acum cuvintele potrivite pentru a o descrie. Așa se întâmplă cu romanele, care capătă o importanță aparte, ele devin greu de descris și mi-e greu și mie să împărtășesc cu voi povestea, pentru că știu că aceasta va fi înțeleasă complet, doar în momentul în care va fi citită integral. 

Daniel Keyes este un autor nou pentru mine, deoarece aceasta este prima carte pe care o citesc de la el, chiar dacă dețin și celebrul roman Mințile lui Billy Milligan. M-a intrigat întotdeauna, pot spune, acest autor, tocmai pentru că nu am auzit nicio părere negativă la adresa lui. Pot să spun că mă consider o persoană curajoasă pentru că am ales acest roman. De ce curajoasă? Pentru că s-ar putea să existe cititori, care să își dorească să nu mai continue lectura, tocmai datorită impactului emoțional pe care această carte îl are. Căci, da, Flori pentru Algernon, atinge acea coardă sensibilă a inimii atât prin prisma poveștii, cât și prin prisma personajelor, care te determină să fii îngăduitor cu ele. 

Așadar, cine este acest Charlie? Charlie este un bărbat, care, din păcate, suferă din cauza faptului că nu s-a dezvoltat suficient. Incapacitatea lui de a percepe lucrurile, imposibilitatea de a-și exprima o părere coerent, îl conduc spre un centru de adulți, unde urmează să fie îngrijit de asistente. Mai mult sau mai puțin, acolo va avea parte de ceea ce-și dorește. Dar familia? Mama lui? Sora lui? Tatăl? Nu îi sunt alături, evident, tocmai pentru că le este rușine cu un așa fiu înapoiat și cu un așa frate bun de nimic. Și ce înseamnă până la urmă această rușine? Ea se naște odată cu incapacitatea lui Charlie de a se aventura într-o discuție sau, cel mai probabil, a existat acolo, încă din momentul în care Charlie a venit pe lume. 

Este trist cum, inteligența contează atât de mult, chiar și în familie. Este de plâns, nu de râs, faptul că sufletul ajunge să fie denigrat, tocmai pentru că nu există acolo undeva acea scânteie, care să strălucească, acel dram de inteligență și de coerență, care să impresioneze. Dacă nici familia lui nu îi este alături și își dorește să scape cât mai repede de el, atunci cine să îi poarte lui pe umeri toate greutățile? Poate găsi el ajutor și sprijin în prezența altor persoane?

Profesorul Nemur și doctorul Strauss sunt cei care, categoric, își vor marca prezența într-un anume fel. Modul lor de gândire, sursele de informare și capacitatea de a vedea lucrurile într-un mod cât mai pozitiv, îi determină să vadă în Charlie o provocare. Ce-ar fi dacă, această imperfecțiune, corelată cu incapacitatea de a se descurca singur, ar fi diminuată printr-o intervenție chirurgicală? Ce ar fi ca Charlie să devină mai deștept? Va funcționa? Va fi inteligența artificială soluția?

Charlie va fi supus unui astfel de experiment, care, bineînțeles, va avea un efect pozitiv asupra lui. Ca urmare, din omul caracterizat ca fiind prost, el se va transforma într-o persoană mult mai inteligent și toate aceste lucruri, ascensiuni, se pot prezenta gradual. Se va urmări evoluția acestui personaj, dar și modul în care el este perceput de oameni. Dintr-o persoană, aparent invizibilă, Charlie devine chiar un om de succes. Și, totuși, cât va dura acest moment de glorie?

Dacă începutul romanului mi-a dat puține bătăi de cap, fiind scris-o într-o manieră diferită, astfel încât să se evidențieze problemele lui Charlie în relație cu gramatica și literatura, treptat, opera s-a transformat într-un adevărat catalog al informațiilor științifice. Charlie de după intervenție, nu mai este, nicidecum, Charlie dinaintea intervenției. Acest aspect se observă nu doar în gândire, cât și în comportament, Charlie fiind, de această dată, individul care denotă superioritate. Cu toate acestea, atuurile lui, par a nu-i aduce gloria supremă. Persoana suportabilă și simpatică de la începutul romanului, devine egoistă și posesivă. Pentru cât timp, însă?

Pe parcursul întregii lecturi, apar o mulțime de întrebări, care vor spori lecturarea cărții și, cât ai clipi, te trezești la final. Și ce final! Cutremurător și neașteptat. Un final șocant, care va avea un puternic impact asupra cititorilor.

Și, s-ar putea să vă întrebați: de ce Flori pentru Algernon, dacă povestea îl surprinde, în mare parte, pe Charlie? Algernon are și el un rol definitoriu, tocmai pentru că, alături de personajul principal, va fi expus și el unei intervenții chirurgicale, care își propune să îi crească inteligența. Când Algernon, însă, nu mai poate, ce întorsătură vor lua lucrurile?

Alături de Charlie și Algernon, am trăit o poveste frumoasă, impresionantă, emoționantă și sfâșietoare. O poveste halucinantă, aș putea spune, pentru că, inevitabil, am ajuns la final, neștiind ce m-a lovit.  Cu alte cuvinte, Flori pentru Algernon este o poveste care merită citită cu mare atenție, pentru că detaliile sunt foarte importante.

Nu vreau să vă spun ce surpriză am avut la final. Am rămas șocată. Și, totuși, șocată este puțin spus. Nu știu cum a gândit autorul povestea și în ce circumstanțe, dar a făcut o treabă excelentă. Daniel Keyes este definiția pentru autorul perfect și cred că pasiunea lui pentru știință și pentru mintea umană, s-a reflectat și în acest roman cutremurător.

Vă recomand cu mare drag această lectură. Vă promit că nu veți fi dezamăgiți, deoarece există, chiar există, în carte, elemente care vă vor surprinde. Să zicem că nu vă intrigă partea de început, deoarece este greu de citit, dar odată ce vă veți obișnui cu stilul de scriere, veți vedea că nu veți mai putea lăsa carte din mână. Iar, în virtutea numărului destul de amplu de pagini, volumul se citește extrem de ușor. Cred, totuși, că acest fapt depinde și de dorința, respectiv timpul pe care veți decide să îl acordați lecturării cărții.

Țin să le mulțumesc celor de la Libmag pentru acest exemplu oferit pentru recenzie. Am avut parte de o lectură minunată. Nu uitați să verificați disponibilitatea romanului aici.

Vă doresc lectură plăcută!










Comentarii

  1. Această carte a fost votată pe un grup de lectură, cartea lunii iunie, deci as vrea tare mult sa o citesc.

    RăspundețiȘtergere
  2. Abia aștept să citesc această carte!! O vreau de mult timp

    RăspundețiȘtergere
  3. Interesanta poveste, nu am auzit de această carte.

    RăspundețiȘtergere
  4. Nu am mai auzit de aceasta carte, dar cred ca se merita.

    RăspundețiȘtergere
  5. Am mai citit lucruri bune despre cartea asta. Cred ca mi-ar placea si mie.

    RăspundețiȘtergere
  6. Cred ca am mai intalnit conceptul/ideea de baza si in alte scrieri, ba chiar si in seriale, insa nu tin minte sa fi avut o incarcatura emotionala asa de mare cum imi pare a avea Flori pentru Algernon din ce ai scris aici :) E practic o dilema etica impletita cu emotie, din cate inteleg eu, iar din motivul asta, s-ar putea sa o citesc la un moment dat. Frumoasa recenzie!

    RăspundețiȘtergere
  7. Am si eu cartea aceasta pe lista de ceva timp si abia astept sa o citesc. Tare faina recenzia ta 😁

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cu mare drag ti-o recomand!

      Mulțumesc mult pentru apreciere!

      Ștergere
  8. O lectura superba. Felicitari pentru recenzie! Imi place mult modul in care ai evidentiat aceasta poveste :*

    RăspundețiȘtergere
  9. Foarte fain ai formulat recenzia, o sa caut si eu cartea.

    RăspundețiȘtergere
  10. Nu am citit cartea e prima data cand aud de acest autor, mi-ar placea sa o citesc, asa ca e pe lista viitoarelor lecturi.

    RăspundețiȘtergere
  11. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere
  12. Foarte frumoasa recenzia. Adaug cartea pe lista mea de citit

    RăspundețiȘtergere
  13. Foarte drăguță recenzia ta �� m-ai facut curioasa sa o citesx

    RăspundețiȘtergere
  14. Cartea aceasta a fost votata cartea lunii intr-un club de carte, abia astept sa citesc si eu.

    RăspundețiȘtergere
  15. Pare o carte tare interesanta! O sa tin cont de recomandarea ta.��

    RăspundețiȘtergere
  16. Recenzia ta chiar m-a determinat sa caut si eu aceasta carte spre a o citi!

    RăspundețiȘtergere
  17. Nu am citit această carte dar pare interesantă.

    RăspundețiȘtergere
  18. Foarte bine scrisa recenzia ta, iar cartea pare interesanta :)!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc frumos! Mie mi-a plăcut foarte mult, de aceea ți-o recomand și ție cu mare drag!

      Ștergere
  19. Prin recenzia ta, ai surprins toate aspectele importante ale cărții. Și mie mi-a frânt inima când am citit-o...și mi se pare atât de trist că sufletul e pus undeva pe ultimele locuri atunci când o persoană nu este ''în rând cu ceilalți''. Am avea cu siguranță cu toții câte ceva de învățat citind-o.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Părerea voastră contează

Postări populare de pe acest blog

Review - Produse Base One + o manichiură reușită

Bună, dragilor!

În urmă cu puțin timp am primit de la cei de la Base One, un kit cu produsele necesare pentru a realiza o manichiură de succes. Cu alte cuvinte, acest kit conține produse de bază în realizarea unor unghii pe placul tuturor.



Nu știu câte dintre voi vă pricepeți să construiți unghii din gel și de aceea vă spun că eu nu știam că mă voi descurca atât de bine. Pasionată de frumos și de îngrijirea unghiilor sunt de când mă știu și mereu mi-am dorit să dețin produse care să mă ajute să mă descurc singură, să nu mă mai programez la manichiură, respectiv pedichiură și să cheltuiesc o sumedenie de bani pe acest proces.

Kit-ul Base One a fost și este o provocare pentru mine și datorită ambiției pe care mi-a dat-o, pot spune că am ajuns să îmi realizez manichiura de una singură. Cu îndemânarea a fost destul de greu la început, însă după construirea primelor două unghii, parcă m-am mai îndreptat și acest lucru a fost vizibil.

Ce probleme am întâmpinat? Cum să vă spun eu oare? Sunt…

Suflet dezrobit de Nieves F Joy - un labirint de emoții din care doar cei puternici pot ieși

Autor: Nieves F Joy
Editura: Librex Publishing
Dată apariție: Decembrie 2017




Bătăile unei inimi schingiuite de durere nu le poate opri decât resemnarea. Acel moment de slăbiciune când împreunezi mâinile pe piept și spui: " Stop! Nu mai pot! Nu mai vreau! Nu mai rezist! Am obosit." Așa ar face o persoană ajunsă la capătul puterilor, izbită din toate părțile, fără   posibilitatea de a se apăra. Nu și Raisa. Nu esența unui suflet rebel. Deși prinsă la mijloc în lupta dintre rațiune și nebunie, ea își poartă fiecare bătălie cu un curaj nebunesc, alimentată fiind de revolta și încăpățânarea celui care nu mai are nimic de pierdut. În sincron cu zbuciumul ei sufletesc, Race își înfruntă proprii demoni din trecut, abia distingând prin întuneric luminița din tunelul deziluziilor. Vor putea două suflete distruse de incertitudini să se ridice dintre ruinele unui prezent potrivnic? Vor putea să se vindece și să-și găsească calea de a se iubi dincolo de contratimpi și minciuni? Probabil că da…

Recenzie - Minunea de R.J. Palacio

Editura: Arthur
Autor: R.J. Palacio
Număr de pagini: 336
Colecția: Cărțile de aur ale copilăriei



„Nu vă voi descrie cum arăt. Indiferent ce grozăvie v-aţi imagina, probabil că este mai rău.“
August Pullman este un băiat de zece ani care a avut ghinionul de a se naşte cu o teribilă diformitate facială. Pentru a-l proteja de privirile şi vorbele răutăcioase ale oamenilor, părinţii săi îl educă acasă, dar într-o zi hotărăsc că a venit vremea ca Auggie să meargă la şcoală.

Minunea este o poveste emoţionantă despre curaj şi bunătate, despre integrare şi acceptare, scrisă cu sensibilitate şi umor. „Nu judeca după aparenţe" pare să fie ideea de la care porneşte R.J. Palacio, iar una dintre cheile de lectură este dată de replica vulpiţei din Micul prinţ: „Nu poţi vedea bine decât cu inima. Esenţialul e invizibil pentru ochi."



Cine s-ar fi gândit că, de fapt, o carte dedicată copiilor nu este doar o carte pentru acei copii care se remarcă prin vârstă? Cine s-ar fi gândit, măcar o clipă, că…