Recenzie - Al nostru este cerul de Luke Allnutt

An apariție: 2018
Autor: Luke Allnutt
Colecția: Passport
Editura: Herg Benet
Număr de pagini: 352

Rob Coates are o viata de invidiat. O are alaturi pe Anna, sotia lui incredibila, si mai ales pe cea mai pretioasa fiinta, fiul lor, Jack, care transforma fiecare zi intr-o aventura extraordinara. Rob simte ca a castigat potul cel mare la loteria vietii. Pana intr-o zi in care totul se schimba – Anna e convinsa ca se intampla ceva cu Jack.

Atunci cand familia ajunge sa se confrunte cu o boala devastatoare, lumea lui Rob incepe sa se destrame. Ramanand brusc singur, cauta consolare in fotografierea zgarie-norilor si stancile pe care el si Jack obisnuiau sa se plimbe. Acum, trece ca un somnambul prin toate zilele sale, incapabil sa sara prapastia care-l desparte de sotia lui, de fiul sau si de viata in sine. Dar e hotarat sa se impace cu ce s-a intamplat si sa gaseasca drumul spre iertare.

Al nostru este cerul ii va atinge pe toti cei care au suferit o pierdere sau au trait o iubire adevarata, imensa. Luke Allnutt ne spune ca drumul de la speranta la disperare si inapoi nu e niciodata simplu, dar, chiar si asa, fiecare inima sfaramata poate invata sa bata din nou.

Am citit Al nostru este cerul de Luke Allnutt într-un moment de vulnerabilitate, când orice eveniment tragic mă afecta, când eram doar eu și gândurile mele într-o încăpere. Am citit acest volum pe nerăsuflate! Și, totuși, nu plănuiam să citesc această carte de cum am primit-o. Am citi-o cu câteva luni în urmă, însă reușesc doar astăzi să vin în fața voastră să vă povestesc mai multe despre ea. 

Cărui fapt se datorează asta? Ei bine, tind să cred că fiecare carte, indiferent de perioada de timp, lungă sau scurtă, cât a stat în bibliotecă, are timpul ei. Eu niciodată nu aleg cărțile pe care le citesc! Ele mă aleg pe mine! Dacă ești un cititor înrăit (sau nu neapărat, dacă îți place să citești și te regăsești în lectură),  atunci știi despre ce vorbesc. Cu siguranță ai trecut și tu prin asta!

Nu pot să spun despre Al nostru este cerul, carte apărută la editura Herg Benet, decât că a fost ce trebuie, când a trebuit! Nu știu dacă starea mea de spirit m-a condus în spre această lectură, cert este că, foarte des, cărțile mă aleg în momentele propice lor. 

Cât despre subiectul cărții, vreau să zic că este unul trist, dureros, emoționant. Este un subiect pe care îmi place să îl găsesc abordat în cărți. Sunt pasionată de tot ceea ce ține de disfuncții, complicații la nivel cranian sau tulburări de personalitate. Sunt pasionată de tot ceea ce înseamnă boală. De ce? Pentru că astfel de evenimente triste îmi oferă posibilitatea de a cugeta asupra unor subiecte atât de tabu, în zilele noastre!

Mărturisesc, așadar, că mi-a plăcut acest volum de carte! Nu doar personajelor care m-au cucerit, ci și datorită poveștii sensibile, emoționante. Întreaga poveste urmează un fir epic bine stabilit, motiv pentru care consider că nu ar trebui nimic șters sau adăugat din carte. Este exact ceea ce trebuie. Cursul evenimentelor este unul normal, deloc accelerat (în sensul că nicio secundă nu am simțit nevoia de mai multe detalii decât au fost deja oferite).

Mai mult decât atât, personajul în jurul căruia se încheagă toate evenimentele, Rob Coates, este un personaj bine conturat - un protagonist care ocupă rolul unui tată protector, a unui soț iubitor, grijuliu, emotiv, puternic, dornic de cunoaștere și de depășirea standardelor. Un personaj pe care mi-aș dori să-l văd într-un film alături de Anna și Jack. Împreună? O familie puternică! 

Chiar dacă volumul Al nostru este cerul este pură ficțiune, povestea pare atât de reală. Și asta nu doar pasajelor cu informații relevante, științifice, abordate, ci și pentru naturalețea cu care povestea este relatată. Nicio secundă nu am avut impresia că citesc...între mine și personaje a fost o adevărată conexiune, conexiune pe care am transpus-o și în realitate prin emoția pe care am simțit-o cu fiecare pagină dată.

Tot ceea ce pot să vă spun este că veți fiți surprinși. Iar dacă sunteți adepții cărților a căror poveste este conturată prin dramatism și ideea de familie, atunci veți iubi acest volum. Pentru mine, este una dintre puținele cărți care m-a sensibilizat atât de tare. Cred că este, de altfel, prima carte după mult timp. Ultimele cărți care au avut un impact atât de mare pentru mine, dacă bine îmi amintesc, a fost Cartea memoriei sau Flori pentru Algernon! ( nu mă pot decide între cele două).

Al nostru este cerul este, în cele din urmă, o carte despre viață, despre apartenență, despre iubire și luptă. Este o carte emoționantă, un roller coaster al emoțiilor și stărilor. Dacă în primele pagini nu îți poți șterge zâmbetul de pe buze, după câteva pagini, te trezești că nu ai suficiente șervețele pentru a-ți șterge lacrimile. Dacă sunteți firi emotive, veți avea nevoie de ele, fără dar și poate!

"Dacă poți visa ceva, înseamnă că e posibil, spunea taică-miu. 

Dacă visezi ceva atunci e adevărat."

M-am îndrăgostit de Jack, dar în special de puterea părinților Anna și Rob! I-am iubit și în continuare simt o emoție puternică când mă gândesc la firul epic al poveștii! Chiar și într-o lume plină de ficțiune, caracterele pe care Luke Allnutt le conturează te pot emoționa! Dintre toți autorii pe care i-am citit, el a devenit unul dintre preferații mei! Dacă vei citi Al nostru este cerul vei ști de ce spun asta! 

Până atunci, sper că ți-am stârnit curiozitatea! Merită să ai în vizor această carte, crede-mă!

Lectură plăcută și să ne auzim cu bine! Stay healthy!