Recenzie "Întoarcerea regelui" de J.R.R.Tolkien

                                                              Întoarcerea regelui

Număr de pagini: 640
Autor: J.R.R.Tolkien
An apariție : 2012
Editura: Rao
Categoria: SF&Fantasy

Nu mi-am manifestat un interes față de scriitorul J.R.R.Tolkien , până cu câteva luni în urmă când am aflat că acesta are o trilogie intitulată " Stăpânul Inelelor". Nu aveam nici cea mai mică idee despre ce putea să fie vorba în contextul acestor cărți, însă am fost dornică să descopăr ce gen predomină conținutul scrierilor lui Tolkien. Până să citesc ''Stăpânul Inelelor" , nu mă impresiona tare mult literatura fantasy, însă după ce am citit cărțile recomandate de prietenul meu, pot să spun la modul cel mai sincer, că aș reciti cărțile lui, chiar dacă aș cunoaște povestea într-un mod cât mai amănunțit posibil. Ce pot să vă spun despre Tolkien este faptul că scrierile lui m-au impresionat și, totodată, acestea m-au făcut să îmi îmbogățesc universul de cunoaștere. Datorită lui , acum sunt predispusă să ofer  o șansă tuturor lecturilor în cadrul cărora este surprins genul fantasy.
Așadar, trilogia aceasta care îl are în prim-plan pe purtătorul prețiosului inel, Frodo, este împărțită în trei părți, fiecare parte fiind alcătuită din mai multe capitole, în contextul cărora sunt surprinși atât protagonistul, cât și prietenii lui, care au rolul de a-l ajuta să își îndeplinească sarcina încredințată de către Gandalf , și anume aceea de a distruge inelul.
Cele trei părți sunt publicate și cunoscute sub denumirea de "Frăția Inelului" , " Cele două turnuri", respectiv " Întoarcerea Regelui" , partea care încheie această trilogie plină de provocări și evenimente neașteptate.

Doresc să punctez faptul că din prima parte aflăm o informație cu o însemnătate deosebită și anume faptul că Gandalf conștientizează adevărata putere a inelului pe care îl deține Frodo, așadar , acest inel este unul , stăpân peste toate inelele puterii. Totodată, aici este surprins personajul principal în momentul în care hotărăște , alături de Sam , să părăsească liniștitul Comitat, urmăriți fiind de către călăreții negri din Mordor. Și tot înaintând pe cale, aceștia ajung in casa lui Elrond, însă acest lucru nu s-ar fi întâmplat, dacă în toate acestea nu ar fi venit în ajutor pribeagul Aragorn. Lucrurile au decurs destul de bine, până când ajunși aici, au luat parte la un sfat, în cadrul căruia s-a hotărât ca Frodo să fie purtătorul inelului și ,totodată, s-a hotărât ca acesta va avea un rol important în călătoria pe care avea să o urmeze. Misia lui era aceea de a distruge inelul. Dispus să își îndeplinească sarcina ce o avea de dus la sfârșit , Frodo , pornește în călătoria vieții lui , însă nici prin cap nu îi trece ceea ce avea să-l aștepte.

În ceea ce privește partea  doua, aceasta dispune de mai multă acțiune și din punctul meu de vedere, este partea care m-a impresionat cel mai mult. Mi-a plăcut atât de mult , încât am terminat-o destul de repede de citit, ritmul cărții fiind unul destul de alert, datorită conversațiilor care se stabilesc între personajele care iau parte la acțiune. De aici reiese faptul că Gandalf se întoarce mai puternic și , deși cuprins de vârsta bătrâneții, acesta alege să își ajute prietenii, apărând exact în clipele în care era nevoie de ajutorul lui.

De asemenea, aș dori să trec la partea a treia care mi-a plăcut. Deși amplă , cartea mi-a oferit doza de fantezie și suspans de care aveam nevoie pentru a o termina într-un timp relativ scurt. Această parte, și ultima fiind, va prezenta planurile opuse ale lui Gandalf și ale bătrânului și răului Sauron, până în momentul catastrofei finale și distrugerea întunericului.
Este semnificativ să amintesc faptul că încă din primele pagini ale celui de-al treilea volum, îl surprindem pe vrăjitorul Gandalf care ajunge în cetatea din Minas Tirith din Gondor, dar acesta nu este singur, ci este însoțit de către Pippin. Drumul lui spre Gondor nu este pur întâmplător, astfel că acesta a pătruns aici cu un motiv bine întemeiat . Dorința de a avertiza orașul în legătură cu atacul iminent  care avea să fie conceput de către Sauron reprezintă motivul ce mai întemeiat.
Aici ne este prezentat și Merry, celălalt hobbit, care într-un final se alătură armatei din Rohan , în timp ce ceilalți membri ai frăției , conduși de către Aragorn își continuă aventura în care au pornit sau mai bine zis călătoria care îi va supune multor provocări. Bătălia continuă în partea Gondorului , avându-i în frunte pe Gandalf, Aragorn , însă nu pot să nu spun și faptul că prin intermediul călăreților din Rohan și , bineînțeles, cu ajutorul lor, o mare parte din armata lui Sauron sfârșește crunt, de cele mai multe ori prin moarte.  Cetatea Minas Tirith iese învingătoare, victoria datorându-se tuturor celor care au luat parte la luptă, chiar dacă au fost conștienți de faptul că exista posibilitatea ca aceștia să nu mai supraviețuiască.  Supușii lui Sauron , după cum putem intui, chiar dacă o bună parte din numărul lor a fost distrusă, sunt mulți, iar în aceste circumstanțe , personajele principale sunt nevoite să mai poarte încă o luptă, locația fiind reprezentată de Poarta Neagră a Mordorului.
Într-un plan paralel cu lupta care este prezentată în carte, autorul îl surprinde pe Sam cel Întelept , prietenul de nădejde al lui Frodo. Sam încearcă din răsputeri să-l găsească pe stăpânul său, deoarece acesta a fost capturat. Viteaz, plin de gânduri bune și cu un optimism de apreciat, Sam știe că stăpânul său este în viață, sau cel puțin așa speră. Va reuși acesta să pătrundă în cadrul turnului din Cirith Ungol și să se asigure că Frodo este bine , teafăr și nevătămat?
Aproape de Muntele Osândei, puterea inelului devine tot mai greu de învins, va reuși Frodo să își ducă misia la bun sfârșit și să se întoarcă la casa lui dragă unde este liniște și pace ?

Acestea fiind spuse, vreau să consemnez câteva cuminte ce îl surprind pe Sam . L-am apreciat foarte mult , datorită faptului că îi rămâne credincios stăpânului său, chiar și în cele mai grele momente. Un prieten cum este Sam , să se lase pe el și să ofere ce are mai bun pentru persoana de lângă el , pe care o respectă și o iubește, trebuie să avem fiecare dintre noi. El este un exemplu de urmat și sunt sigură că nu doar eu am această părere.
 
Ca urmare, trilogia aceasta este genul de lectură pe care toți dintre noi trebuie să o avem în bibliotecă. Copii , adulți, adolescenți, nu contează în ce categorie te încadrezi, poți citi oricând și la orice oră aceste cărți care o să te țină cu sufletul la gură.
Sinceră să fiu, nu am mai citit o poveste atât de bună niciodată și nici nu știu dacă voi mai avea ocazia să întâlnesc o poveste care să mă capteze atât de tare.