Interviu - Corina Savu #5

Interviu

Corina Savu este o minunată autoare româncă pe care am ajuns să o cunosc în mediul virtual. Din punctul meu de vedere, ea este o persoană minunată și foarte deschisă. Poate că mulți dintre voi o cunoașteți deja, dar pentru necunoscători, este important să amintesc faptul că această autoare a publicat, până în momentul de față, câteva cărți foarte îndrăgite de către cititori, printre care se numără și Aripi smulse, carte tipărită prin prisma a două volume.
Voi sunteți curioși să aflați mai multe despre Corina Savu? Haideți să aflăm și alte lucruri despre aceasta!

1. În primul rând vreau să te felicit pentru aspectul frumos al cărților. Cum a luat naștere totul?

Răspuns: Mulțumesc frumos, Daniela! În acel moment în care mi s-au scufundat toate bărcile și m-am agățat de scris, ca singurul colac de salvare. Am mai scris și înainte pentru mine, dar și pe un blog. Punctul de pornire al romanului Aripi smulse a fost trăirile contradictorii pe care le avem în acea perioadă. Mi-am propus să fiu spectator. Astfel, am pus în sufletul personajelor emoțiile și sentimentele mele pentru a putea vedea și înțelege cum eram eu în realitatea de atunci. Scrisul a fost și continuă să fie o terapie excepțională. De asemenea, imaginația care se cerea liberă. Tot atunci am dat peste un articol despre cărțile de tarot și mai apoi tradițiile mexicane. Cam acestea au fost reperele romanului: emoții  instabile, mister, Mexic.

2. Ce senzații ai avut atunci când ai ținut pentru prima dată propria carte în mână?

Răspuns: Sincer?! A fost ca acele momente în care găseam cadourile de la moș. Ai mei s-au minunat. Țin minte ca și când ar fi astăzi. Când m-am întors de la serviciu, cutiile mă așteptau în sufragerie. Le-am tras repede în mijlocul camerei și minute bune nu am făcut altceva decât să mă holbez la ele cu un zâmbet tâmp. Când am conștientizat că sunt ale mele, am luat foarfeca și am început să tai capacul. Să spun așa, a fost dragoste la prima vedere. Totuși a fost ceva mai mult, ceva care încă nu pot explica. Nici după cinci cărți nu am reușit să descifrez sentimentul.

3. Cu ce personaj te-ai identifica cel mai bine? Un personaj din cărțile tale.

Răspuns: Personajele sunt bucăți ale sufletului meu. Fiecare a luat ceva din mine, bun sau mai puțin bun. Singurătatea, aspirația spre fericire și libertate, inocența, frustrarea, frica și chiar invidia.
Nu aș putea alege unul singur, dar un procent mai mare i-ar reveni personajului principal feminin, Alicia Salazar.

4. Pe lângă scris, ce alte activități obișnuiești să mai practici?

Răspuns: Am o activitate mai neobișnuită. "Creez" acele obiecte care nu prea se mai folosesc, dar care au farmecul vremurilor trecute, mileurile. Mai adaug drumețiile și jocurile rpg.

5. Cu toții știm că există și oameni care nu văd profunzimea cărții și acest lucru se soldează cu păreri negative, chiar dacă respectiva carte nu a fost citită în întregime. Ce părere ai despre aceștia?

Răspuns: Părerile negative vor exista întotdeauna. Nu poți mulțumi pe toată lumea. Suntem prin construcție diferiți. Aceste păreri negative sunt bine venite atunci când cititorul aduce și argumente. Atunci, aceste păreri sunt ajutătoare și pe baza lor îmi pot îmbunătăți stilul. Mai există păreri negative bazate pe preferințele literare ale fiecăruia și pe acestea nu pot decât să le accept așa cum sunt pentru că nici mie nu-mi plac toate genurile literare. Mai sunt cele care vin din pură răutate sau invidie, iar pe acestea încerc pe cât posibil să le ignor, deși ceva dezamăgire există.

6. Bănuiesc că orice autor, pe lângă scris, mai și citește. Care sunt genurile tale preferate? Autorii favoriți?

Răspuns: Romanele polițiste, romantice și psihologice sunt genurile preferate. Ca autori: Paulo Coelho, Gabriel Garcia Marquez, Orhan Pamuk, Isabel Allende, Thomas Harris, Liviu Rebreanu.

7. Preferi să scrii ziua sau noaptea? De ce?

Răspuns: Ziua doar fac schițe iar noaptea scriu. De ce? Pentru că este liniște și pot visa cu ochii deschiși. Dacă adaug și ceașca de cafea pierd noțiunea timpului și scrisul curge până în miez de noapte.

8. Cum preferi să îți petreci timpul liber? În familie? Citind? Scriind? De ce?

Răspuns: Cititul îl practic în timpul săptămânii. Scrisul ori de câte ori apare imaginația. În timpul liber, care este scurt, prefer compania familiei. De ce? Pentru că momentele acestea dacă le-ai ratat, nu le poți recupera.

9. Ce plănuiești să publici în viitor?

Răspuns: Am în lucru un roman format din 6 volume dintre care 2 sunt finalizate. Titlul prefer să rămână secret. Pot spune că structura diferă de tot ce am scris până acum, dar subiectul se apropie de romanul Aripi smulse, totuși, cu ceva mai mult romantism.

10. Ca acest interviu să fie și puțin comic, vreau să mă raportez la copilărie. Care este momentul cel mai amuzant de care îți aduci aminte?

Răspuns: Mă bucur atât de mult că pe vremea aceea nu exista tehnogia la cote maxime. Un moment amuzant din multe pozne și ghidușii... Lângă blocul meu exista o seră și, bineînțeles corcodușele nu existau decât acolo. Trupa veselă mergea adesea la furat. Săream gardurile (rezultate de cele mai multe ori cu pantaloni și tricouri rupte), pândeam paznicii și câinii și ne cocoțam în pom. Toate frumoase. Plecam cu buzunarele pline sau, mă rog, fiecare îndesa corcodușele pe unde găsea loc. Părinții lucrau la o uzină care suna la ora 15 de ieșire. Atunci gașca fugea care pe unde stătea. Nu și în zilele din cele multe cu ghinion. Am rămas prinși în corcoduși ore bune, privind cum paznicii nervoși fac semne și urlă și cum părinții intră în bloc cu pași grăbiți. Înghițeam în sec și ne luam gândul de la ieșit afară pentru următoarele zile, în timp ce primeam mustrările și tragerile de urechi cuvenite. Apoi, ne era permis doar privitul de la balcon, de unde vedeam paznicii patrulând și respirând ușurați că au scăpat de derbedei pentru câteva zile.

A fost o plăcere să răspund la aceste întrebări și, cu această ocazie, să-mi aduc aminte de copilărie. Astăzi, mi-ai smuls un zâmbet. Pentru asta îți mulțumesc, Daniela!

Țin să îi mulțumesc și eu autoarei pentru timpul acordat și mă bucur tare mult că am reușit să îi fur un zâmbet!

Ne citim data viitoare!