Recenzie - Mici lucruri mărețe de Jodi Picoult

Editura: Trei
Autor: Jodi Picoult
Număr de pagini: 656
Colecția: Fiction Connection

    Ruth Jefferson este o asistenta medicala de culoare, cu peste douazeci de ani de experienta. La intrarea intr-o tura vrea sa faca o verificare de rutina a starii unui nou-nascut, insa imediat este anuntata ca i s-a dat in grija alt pacient. Parintii bebelusului sunt niste rasisti convinsi, care lupta pentru suprematia albilor si nu vor ca Ruth, care este afro-americanca, sa le atinga copilul. Conducerea spitalului e de acord cu cererea lor, insa a doua zi bebelusul face un stop cardiac in timp ce Ruth este singura in sectia de nou-nascuti. Se va supune ordinelor sau va interveni? Cu empatie, inteligenta si candoare, Jodi Picoult vorbeste despre rasism, privilegii, prejudecati, dreptate si compasiune – si nu ofera raspunsuri simple. Mici lucruri marete este o reusita extraordinara a unei autoare aflate la apogeul carierei sale.

"Nu toate lucrurile cu care te confrunți pot fi schimbate.

Dar niciun lucru nu poate fi schimbat până când nu te confrunți cu el."

-JAMES BALDWIN

Jodi Picoult este autoarea care m-a introdus, încă din primele pagini, într-o atmosferă pe care nu știu cum să o definesc exact. Stranie și, totuși, atât de plăcută, senzația pe care am avut-o în momentul lecturării primelor pagini, m-a urmărit până la final. Astfel, am reușit să termin 656 de pagini, fără a-mi da seama de timpul care trecuse atât de repede. 

Trebuie să recunosc că romanul Mici lucruri mărețe, abordează un subiect diferit, în comparație cu alte cărți de acest tip. Chiar dacă este o ficțiune, am simțit că realitatea predomină printre rânduri, creând o senzație de vină, deoarece, tu ca cititor, în orice moment, poți lua rolul "judecătorului".

Nu mă informasem mult în privința acestei cărți, ci citisem doar sinopsisul, care mi s-a părut că are o scânteie, acel ceva, care va face din carte, o lectură de neuitat. Nu m-am înșelat, de aceea pot spune că Mici lucruri mărețe a fost o lectură extraordinară, inedită, specială, diferită. 

În prim-plan, o avem pe Ruth Jefferson, o asistentă de culoare, pe care, sincer, am admirat-o foarte mult, de la început și până la sfârșit. Ea este acel gen de personaj, care îți inspiră încredere, încă de la prima întâlnire, dar în ceea ce o privește pe Ruth, parcă apar cu timpul și mai multe aspecte, care să te determine să o îndrăgești, să te atașezi de ea și să îi permiți să te cucerească. 

Subiectul cărții este o buclă în care Ruth este pretutindeni. Mi-a plăcut acest aspect și, mai mult decât atât, mi-a plăcut modul în care autoarea a plasat-o într-o comunitate albă, în care trebuie să se integreze, să fie puternică și să își după lupta mai departe. Totodată, pe cât de mult îmi place această parte, pe atât de mult o și compătimesc pe protagonistă, în sensul că romanul mi se pare puțin dur, dar presărat cu o sumedenie de adevăruri, greu de recunoscut, de altfel.

Intriga este cea care se extinde pe parcursul câtorva pagini bune, creând un glob plin de suspans și de dramatism. Primul "wow" a apărut în momentul în care, un alt personaj, Turk Bauer, refuză ajutorul lui Ruth în îngrijirea nou-născutului său copil, Davis. 

Diferența de culoare, trecutul sinuos, îl determină pe Turk să nu mai conștientizeze faptul că, indiferent de națiune, religie, omul este tot om. Astfel, în dosarul micului Davis va apărea un bilețel, care îi va interzice lui Ruth să se apropie de copil. 

Nu știu cum sună pentru voi asta, însă mie mi-a inspirat acest moment, nervozitate și, totodată, mi se părea așa de nedreaptă situația. Dar totul face parte din poveste, iar, cât ai clipi, nebuloasa de la început, se transformă într-o gaură neagră, care înghite tot în jur, luând odată cu dispariția ei și tot ceea ce a reprezentat Ruth, până în acel moment. 

Moartea micului Davis este un aspect, care m-a zdruncinat, efectiv. Într-o oarecare măsură, nu mi-am putut opri lacrimile. În mintea mea se perinda doar întrebarea: Oare rezist? Mai pot continua, fără a avea parte de surprize atât de dureroase?

Toată povestea care stă la baza cărții este un "șoc". O aventură care nu îți permite să respiri normal, nici măcar o dată. Mici lucruri mărețe se definește ca fiind o carte superbă, conturată perfect, în nuanțe care se întrepătrund, formând, la un nivel foarte înalt, o capodoperă. 

Dată în judecată de către Turk Bauer, Ruth Jefferson va fi expusă în fața unui număr are de martori, judecători și avocați. Povestea abia atunci începe cu adevărat, când Ruth învață cum să facă față unei astfel de situații. 

De asemenea, mi-a plăcut foarte mult și relația avocat-client. Kennedy McQuarrie și Ruth Jefferson alcătuiesc un tablou perfect, transmițând, de altfel, emoții celor din jur. 

Misterul rezidă, însă, în întrebarea: Va câștiga Ruth procesul? Își va reintra în formă, reocupându-și vechiul post la locul de muncă?

Mi-am pus foarte multe întrebări pe parcursul întregii lecturări, însă cel mai sigur este faptul că nu m-am plictisit, pentru că nu am avut momente de respiro. Totul a fost atât de alert, atât de intrigant, încât m-am trezit, ajungând la final, într-un timp foarte scurt.

Mici lucruri mărețe este o lectură perfectă, pe care autoarea a creat-o cu atenție la detalii și acest lucru se observă, deoarece nimic nu lipsește și nimic nu mai trebuie adăugat. O adevărată aventură despre integrarea într-o societate diferită, despre lupta cu sine și cu cei din jur. O lectură despre înțelegere, cunoaștere și iubire. O lectură care implică sacrificii mărețe. 

Vă recomand cu dragă inimă acest roman și vă asigur că veți avea parte de tot ceea ce vă doriți de la o carte. Mici lucruri mărețe este definiția sacrificiului, un tumult de emoții și de trăiri, de secrete adânc îngropate în trecut. 

Mulțumesc, Libmag.ro pentru posibilitatea de a citi această carte excepțională! Cartea poate fi achiziționată de pe site-ul lor cu doar un click aici.