Treceți la conținutul principal

Cu Sano Maxima ai nevoie de o cantitate mică pentru rezultate... MAXIME!

Când vine vorba despre curățenie, mă declar o persoană metuculoasă, care pune, în același timp, foarte mare accent pe produsele pe care le folosește. Cu Sano Maxima, însă, ai nevoie de o cantitate mică pentru rezultate... MAXIME! Și nu glumesc când spun acest lucru! Faptul că am încercat foarte multe produse de curățare și parfumare a rufelor, îmi permite să-ți exprim o opinie clară cu privire la produsele Sano Maxima. Sincer, sunt singurele care m-au surprins plăcut, chiar dacă pe piață există mii și mii de produse. 
Am fost super încântată când cei de la Sano mi-au dau vestea cea bună. Care anume? Ei bine, ei mi-au propus să testez produsele Sano Maxima, iar dacă voi fi mulțumită să împărtășesc și cu voi ceea ce mi-a plăcut atât de mult la aceste produse. Chiar dacă pe piață se fac remarcate o mulțime de produse destinare spălării rufelor, Sano are ceva special. Acest ceva, de fiecare dată, mă îndeamnă să vă recomand și vouă gama pe care aceștia o au disponibilă. Și, totuși, ce se …

Recenzie - Codex Aureus. Nume de cod de Silviu Radu

Codex Aureus. Nume de cod

Nume autor: Silviu Radu
Editura: Proilavia
Număr de pagini: 262

"Il stiam din cu totul alte ipostaze si nu-l banuiam pervers. Cine scrie, comite o perversitate. (…) „Codex Aureus – Nume de cod” este un nume incitant. Tot romanul este incitant! Ma surprinde, la un amator, tehnicitatea scriiturii. El scrie un roman politist, iar aici sunt niste rigori de respectat. Intr-un roman politist nu ai multe libertati. O sa ramaneti si dumneavoastra surprinsi ca, aici, el nu creeaza doar o intriga politista, de intriga din roman s-a ocupat poporul roman. El a incercat sa transcrie. < O sa intalnim personaje foarte inventate: Elena Tundrea, Victor Ronta, Tofan Badescu. Nu cred ca va e unul cunoscut, absolut niciunul>"(n.r. a spus scriitorul cu un zambet ironic pe chip) Construieste o intriga frumoasa, reuseste sa o construiasca legat, asezat, coerent si te starneste", a spus Vasile Datcu.

"Cartea nu este un science fiction, nu este nici un roman politist, este o literatura disimulata, hiperinteligenta, greu de mestecat pentru autorii sau auctorii faptelor si foarte periculoasa pentru cei care se gasesc obligatoriu vinovati in descrierile exacte. Deci eu o tratez cu foarte multa seriozitate. (…) Cartea este foarte serioasa, este periculos de serioasa. Cand o veti citi, veti regasi viata dumneavoastra traita, bineinteles, in spectrul si orizontul cotidianului, dar la fel de usor recognoscibila in ceea ce s-a intamplat in ultiimii 20 de ani."
- Mircea Chelaru

  • Cu o tentă polițistă bine gândită și cu o mulțime de întorsături de situație, această carte constituie lectura perfectă pentru zilele de vară, deoarece întâmplările prezentate sunt atât de inumane, încât sunt percepute ca fiind o pală de vând, apărută la momentul potrivit.
  • Codex Aureus-Nume de cod este una dintre lecturile ce satisfac toate gusturile, fiind potrivită atât pentru cei pasionați de acțiune, realitate, cât și pentru cei pasionați de iubire. Ce poate fi mai frumos, decât să găsești într-o carte, atâtea calități cât pentru trei cărți la un loc?
  • În primă instanță, încă de la început, povestea derivă în trombă, făcând cititorul, astfel, să fie dornic să lectureze o noutate literară românească, din cadrul căreia nu lipsește nimic.
  • Începând în forță, acest volum ni-l prezintă, într-o altă ordine de idei, pe Werner Mirko, un simplu turist pe tărâmurile Ardealului, însă, în esență, el este o personalitate extrem de importantă a Sfântului Scaun. La puțin timp după aceea, apare o femeie, Luisa Marcovelli, agent dublu care, în prim-plan, lucrează pentru Serviciile Secrete ale Sfântului Scaun. Tentant, nu? După cum puteți observa, scrierea, în sine, implică și o serie de termeni din domeniul religios, însă nu se abuzează de acest fapt, de aceea nu există loc de plictiseală când vine vorba despre o astfel de carte.
  • Revenind la domnișoara Marcolvelli, aceasta este percepută ca fiind frumoasă și, totodată, o superbă avocată, a cărei privire te face să te consideri la un interogatoriu. Există, tot aici, la începutul cărții, alte personaje care ne atrag atenția, de aceea doresc să îl amintesc pe Chivu, onorabil membru al Serviciului de Informații. Dacă ar fi să îi amintesc vârsta, acesta nu avea decât 24 de ani, iar părul îi era, mereu, dat peste cap. Misiunea lui este aceea de a ajunge la Sfântul Scaun, unde era așteptat pentru a se întâlni cu cineva foarte important, de la care lua prima servietă, în interiorul căreia se găsea o plată oferită de Sfântul Scaun pentru Codex Aureus.
  • Ce este acest Codex Aureus, de fapt? În esență, el este un document foarte important, ce este cunoscut și sub numele de Evangheliarul de la Lorsch, nume provenit de la mănăstirea cu același nume din Germania. Acest Codex Aureus, există și astăzi în muzee și cel mai relevant este faptul că este scris pe foi fine de pergament cu litere de aur.


" S-a crezut multă vreme că în timpul războiului de 30 de ani, prin 1620, armatele generalului Tilly care au devastat Heidelbergul, au furat manuscrisul, rupt în două cu această ocazie. Cercetările au dovedit că lucrurile stau altfel și că divizarea Codexului a avut loc mult mai devreme, pe la 1472, cu bună știință, legându-se separat încă de atunci două volume, iar cele două coperți au devenit prima copertă pentru fiecare volum. Se știe sigur că la începutul sec. al XVIl-lea ambele părți se aflau la Roma, dar numai una în Biblioteca Vaticanului. Cealaltă parte a ajuns, nu se știe prin ce împrejurări, în posesia lui Migazzi, cardinalul Vienei, care a vândut-o, în 1785, episcopului de Alba Iulia, Ignațiu Batthyány. Acesta a integrat rarul manuscris, împreună cu altele de mare valoare, în biblioteca sa din Alba Iulia. De atunci, manuscrisul a rămas pe meleagurile noastre, constituind o adevărată perlă de valoare inestimabilă, exemplar unic și rarisim, între foarte puținele de acest gen.."

  • Unul dintre cele mai complexe și atotștiutoare personalități este Elena Tundrea. Astfel, după ce a absolvit liceul în Buzău, Elena Tundrea s-a înscris la Facultatea de Științe Juridice și Administrative, toate acestea pentru a studia Dreptul. În primul an de facultate, în timp ce colegii ei se chinuiau cu proceduri civile și drept român, Elena se simte ca acasă. S-a mutat la căminul facultății și, astfel, a obținut o slujbă la Biblioteca de Drept. Ea era una dintre cele mai curtenite fete, curte făcându-i doi băieți, printre care un student la medicină, tânăr și seducător, sirian. Celălalt băiat era student la Drept și purta numele de Cătălin Petroiu, care era născut tot la Buzău. De-a lungul timpului, Elena a avut o mulțime de oferte de angajare, însă, ea era fixată pe un lucru pe care și-l dorea cu ardoare și anume, să-și deschidă un cabinet de avocatură.

" Profesorul ei de drept penal, când a auzit i-a spus:
- Acesta-i un lucru foarte bun, domnișoară. Este foarte greu pentru o femeie să intre în avocatură și să reușească să-și deschidă propriul ei cabinet. Succes să ai!
Dilema Elenei era că nu avea o casă sau rădăcini undeva. Nu era sigură unde ar vrea să trăiască. Într-un final, problema s-a rezolvat. Și-a găsit un apartament micuț în București, o imitație de cămin, la al patrulea etaj al unei clădiri cu scări foarte abrupte. Exercițiul o să mă mențină în formă, își spuse Elena. Apartamentul consta într-o sufragerie cu o canapea care se transforma în pat și o baie minusculă cu o fereastră. Mobila arăta de parcă ar fi fost donată. Oh, ei bine, n-am să locuiesc mult timp aici, gândea Elena. E numai temporar, până voi fi recunoscută ca avocat. "

  • Conturând portretul acestor caractere, nu am făcut decât să vă dau câteva informații despre câteva dintre personajele acestui volum, însă, vom observa, la un moment dat, că nimic nu este ceea ce pare, iar atunci povestea va lua amploare și va tăia răsuflarea fără milă tuturor cititorilor.
  • Faptul că autorul a construit această carte într-un mod aparte, oferă cărții originalitate și, totodată, este ca un magnet pentru cei care încep să o citească. Este necesar să vă aprovizionați puțin (puțin mai mult), în momentul în care începeți lecturarea cărții pentru că slabe sunt șansele să vă ridicați din locul în care citiți. Eu așa am fost și asta este foarte bine, cartea, în sine, constituind o adevărată creație literară.
  • O poveste polițistă, împletită cu una de dragoste este dorită de aproximativ toată lumea, însă o poveste în care există suspans, iubire, trădare, crime, este dorită de toată lumea, fără excepții. Codex Aureus-Nume de Cod este una dintre cărțile care nu trebuie lăsate din mână nu se ajunge la final.
  • Am luat parte cu drag la toate urcușurile și coborâșurile pe care personajele le-au făcut, am luat parte la momente critice, la întâmplări ce s-au soldat prin crimă și, totuși, în urmă rămânea numai umbra. Abilitățile pe care autorul le-a atribuit personajele vin ca un plus, mai ales că unele dintre acestea își fac apariția în cele mai neașteptate momente. Nu ești sigur pe tine, nu mai știi ce să crezi, care de partea cui este, cine este, de fapt, trădătorul și cine de pe cine profită. Orice mișcare greșită poate fi soldată cu moartea. Orice mișcare făcută pertinent poate fi răsplătită cu o sumă imensă de bani și asta nu este tot.
  • Așteptam cu care drag fiecare moment, dar cel mai mult mi-au plăcut strategiile Elenei și modul ei de a se răzbuna pe Victor, prin intermediul lui Dorin care, la rândul lui, nu este exact ceea ce pare. Ce se va întâmpla între cei doi și de ce ar dori Elena să se răzbune pe Victor? Cu ce i-a greșit și ce urmări va avea această greșeală veți afla doar prin lecturarea cărții, pentru că eu n-am să vă spun, ci am să vă las pe voi să descoperiți minunățiile care se ascund între pagini.
  • În poveste își va face simțită prezența și viitorul președinte, mafia, asasini, dar și caractere ce nu și-au pierdut personalitatea, chiar dacă perioada respectivă era una critică. Spre sfârșitul cărții, așadar, o să avem parte de evenimente construite în cadrul anului 2015, iar aici se va aminti și despre tragedia de la Colectiv. Veți afla astfel ce se ascunde în spatele acestui plan de a distruge milioane de tineri și care este, de fapt, făptașul. Ce urmări a avut această tragedie? Moarte, desigur. Cine merită să trăiască, căci puterea este cea care-l face pe om.
  • Din nou, am citit o carte care are în prim plan, țara noastră, România, și sunt foarte bucuroasă pentru faptul că autorii români păstrează acest tipar, făcându-se, totodată, referire și la trecutul neamului nostru. Este evident faptul că această poveste este inspirată din realitate, Codexul fiind, de altfel unul dintre cele mai importante documente, păstrate cu acuratețe și păzite cu precauție de cele mai de seamă personalități. În mâna cui va ajunge Codexul? Cine se va dovedi a fi proprietarul acestuia și care este intenția lui, până la urmă?
  • Sunteți gata să intrați într-o lume în cadrul căreia la orice pas vă paște o primejdie? Cât de mult veți rezista să păstrați secrete îngropate de mii de ani?
  • Recomand cu cel mai mare drag acest tip de lectură și țin să vă informez că și autorii români au idei geniale, care mai de care mai diferențiate și mai diversificate. Nu uitați de o cană de ceai sau ceva de ronțăit pentru că această lectură vă va ține pe jar, mai ales în ceea ce privește sfârșitul. Pe mine acesta m-a făcut curioasă și abia aștept cel de-al doilea volum.

Steluțe:

Mulțumesc autorului, Silviu Radu pentru că mi-a dat posibilitatea de a citi acest volum. Cum puteți intra în posesia cărții și alte informații despre aceasta găsiți aici.

Lectură plăcută!
Ne citim data viitoare cu un nou articol!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Confesiunea unui preot de Sierra Simone - Impresii

Editura: Bookzone
An apariție: 2019
Autor: Sierra Simone
Număr de pagini: 352


Nu vrem să îți creăm așteptări false. În Confesiunea unui preot nu vei găsi o mărturisire religioasă și nici calea spre mântuire. Dar ce vei găsi, cu siguranță te va lua pe nepregătite! Tabuul este dus la un cu totul alt nivel, scenele erotice sunt desprinse din cele mai întunecate fantezii, dar condimentul esențial, în cele din urmă, este povestea unică de iubire, o iubire interzisă. Tyler are 29 de ani, este preot și are parohia lui de 3 ani. A jurat celibat și legământ față de Dumnezeu și de atunci a reușit să-și înfrâneze toate pornirile omenești. Până apare EA. Poppy. O tânără cu buzele roșii, senzuale, ce-i fură mințile pe nevăzute. La propriu. În confesional. Când iubirea vine îmbrăcată în ispită, cum poți să-i reziști? 

Dragii mei, Bookzone vine, de această dată, în întâmpinarea noastră cu o premieră. Cu prima carte tradusă! Este vorba despre Confesiunea unui preot, o carte asupra căreia și în momentul de…

Review - Produse Base One + o manichiură reușită

Bună, dragilor!

În urmă cu puțin timp am primit de la cei de la Base One, un kit cu produsele necesare pentru a realiza o manichiură de succes. Cu alte cuvinte, acest kit conține produse de bază în realizarea unor unghii pe placul tuturor.



Nu știu câte dintre voi vă pricepeți să construiți unghii din gel și de aceea vă spun că eu nu știam că mă voi descurca atât de bine. Pasionată de frumos și de îngrijirea unghiilor sunt de când mă știu și mereu mi-am dorit să dețin produse care să mă ajute să mă descurc singură, să nu mă mai programez la manichiură, respectiv pedichiură și să cheltuiesc o sumedenie de bani pe acest proces.

Kit-ul Base One a fost și este o provocare pentru mine și datorită ambiției pe care mi-a dat-o, pot spune că am ajuns să îmi realizez manichiura de una singură. Cu îndemânarea a fost destul de greu la început, însă după construirea primelor două unghii, parcă m-am mai îndreptat și acest lucru a fost vizibil.

Ce probleme am întâmpinat? Cum să vă spun eu oare? Sunt…

Am/ N-am

Astăzi am revenit cu ceva diferit!
Enjoy!

1. Am/ N-am citit o carte de Roald Dahl.
 N-am. Nu am citit nicio carte de la acest autor, însă din câte știu scrie mai mult literatură pentru copii. Nu este exclus faptul că vreau să încerc cărțile lui, dar nu în limba română, ci în limba engleză.

2. Am/ N-am citit cărți 14+.
 Am. Ținând cont că am depășit de mult această vârstă, răspunsul este evident afirmativ. Nu am ținut niciodată cont de vârsta care era menționată pe copertă, deoarece gândirea mea înclina mereu spre ceva matur.

3. Am/N-am citit o carte pe care am judecat-o după coperta acesteia.
N-am. De obicei, îmi place ca biblioteca mea să fie cât mai colorată și să cuprindă cărți frumoase din punct de vedere interior, nu din punct de vedere exterior. Totuși, coperta atrage într-un anumit fel cititorul.

4. Am/N-am citit o carte în altă limbă decât engleza și româna.
N-am. De obicei, citesc foarte mult în română, pentru că așa lecturarea cărților este mai rapidă, iar într-un timp cât mai…