Recenzie - Aripi smulse de Corina Savu

Aripi smulse. Vol 1

Autor: Corina Savu
Editura: Smart Publishing
Număr de pagini: 264

Cu un stil aparte, cursiv și parcă poetic, Corina Savu reușește să presare pe pagini albe, cuvinte care te taie, te încântă, te fac să plângi, dar și să râzi și, totodată, ea este cea care a avut puterea de a mă închide după gratiile poveștii pe care a creat-o.

Cu alte cuvinte, Corina Savu poate fi nominalizată cu ușurință ca fiind o rebelă, o jucătoare care pasează cititorului mingea, doar pentru a alerga după ea și a vedea că în străfundul gândurilor, ea a pregătit ceva copios, neașteptat, tulburător și înfricoșător în același timp. De asemenea, pot spune că ea m-a ținut captivă pe întreaga perioadă a lecturării cărții Aripi smulse, deoarece, la orice pas, inima îmi stătea în loc și îmi era frică. Îmi era frică pentru personaje, îmi era frică pentru mine, deoarece am reușit să mă transpun în totalitatea în povestea pe care aceasta a conturat-o.

Prin prisma titlului, trebuie să recunosc că autoarea m-a îndrumat pe o cale greșită, în sensul că titlul de Aripi smulse ascunde multe secrete, ceea ce se vede pe copertă, fiind doar jumătate din reflexia unor cuvinte. Când, de fapt, ajungi să pătrunzi cu pași timizi pe tărâmurile lumii în care trăiește Alicia Salazar, totul se schimbă, chiar și percepția ta despre o lume simplă, căci autoarea a reușit să redea și să reaprindă o nouă flacără din ceva ce poate fi numit obișnuit. Acest lucru mă încântă: Corina reușește să adapteze orice după gândurile și plăcerile ei.

Nu am putut să mă axez doar pe o parte a poveștii, în primul rând, pentru că nu mi s-a oferit această posibilitate, iar, pe de altă parte, am avut impresia că dacă m-aș fi concentrat doar pe un singur element, cum ar fi protagonista, povestea ar fi căpătat sensul unui labirint. Și totuși, chiar dacă atenția mea a fost îndreptată spre toate colțurile, Aripi smulse își merită din plin apelativul de labirint al întâmplărilor periculoase, deoarece chiar așa este. Într-un mod plăcut și cu totul diferit, Aripi smulse a reușit să mă atace cu colți abia crescuți, dar mi-a plăcut. Fiecare înțepătură a reprezentat o nouă informație, iar cu fiecare nouă informație, eu am avut prilejul de a mă afunda și mai mult în poveste.

Treptat, însă, realitatea mea a fost particularizată prin lumea creată de Corina Savu. Lumea aceea mistică, o lume cum nu întâlnești la tot pasul, o lume în care orice gest contează, deoarece acesta ar putea fi un indiciu spre a rezolva un nou caz.

În privința evenimentelor, pot reda cu seninătate faptul că acestea au rămas percepute de mine ca fiind trepte de inițiere spre a deveni un detectiv mai bun. Într-un univers al crimelor, însă, orice nelămurire, aduce cu ea și mai multe întrebări, iar întrebările aduc cu ele și mai mult suspans. Da, am fost surprinsă la aproape fiecare pagină, în principiu pentru că autoarea nu a construit o poveste previzibilă, ci un adevărat tumult, care formează, nici mai mult, nici mai puțin, un adevărat roman polițist, demn de aprecierile tuturor adepților genului.

Curiozitatea m-a aruncat într-o fântână a cazurilor nerezolvate și așa am reușit să ajung în miezul romanului și să mă bucur, cu adevărat, de tot ceea ce a scris Corina Savu. Nu trebuie să vă mai repet cum scrie aceasta, în principiu, pentru că am mai făcut-o o dată, dar și pentru simplul fapt că nu găsesc un sinonim care să reflecte în totalitatea stilul ei de scriere, ideile conturate în cadrul acestui roman, dar și povestea atât de amplă și de captivantă.

Recunosc, că în ceea ce privește numărul personajelor, Corina Savu a reușit să aducă un vârtej de nume în lumea mea, însă după puțin timp, m-am obișnuit atât de repede cu ele, fapt care m-a condus la gândul de a descoperi cât mai multe detalii cu putință despre acestea și despre modul lor de a percepe lucrurile prin ochii autoarei.

Racio, Ramiro, Beba, Alicia, Enrique, toți aceștia s-au jucat cu mintea mea, până în momentul în care am dat ultima pagină unde scria Sfârșitul primei părți. Am fost tristă, dar și mândră, în același timp, că am luat parte la o serie de crime, aparent, banale, dar atât de complexe în final. Am fost mândră și încă sunt pentru simplul fapt că în mâna mea a poposit pentru câteva ore o carte polițistă, care m-a făcut să îmi deschid ochii când vine vorba despre acest gen. Această mândrie a fost zăpada care a acoperit tristețea, ca acel strat care se depune, doar pentru a nu lăsa spre vizibilitate ceea ce este vulnerabil. M-am simțit vulnerabilă, incapabilă de a interveni în șirul evenimentelor, dar și disperată și însetată, deoarece după ce guști din acest măr literar, nevoia de a mai gusta o dată se manifestă precum un drog. Mintea mea a mușcat fiecare cuvânt și eveniment și l-a ascuns într-un loc sigur, la adăpost, în cel mai întunecat colțișor al ei.

Pentru poveștile de acest gen se merită să construiești un seif, un seif unde să ai posibilitatea de a închid fiecare emoție care te-a animat în momentul lecturării unei cărți. Romanul Crinei Savu merită, pe deplin, un seif al păstrării amintirilor și evenimentelor consemnate de ea cu atât de multă precizie.

Descoperind o crimă, ajungi să sapi adânc. Săpând adânc găsești întrebări. La întrebări ai nevoie de răspunsuri. Unde se găsesc ele? Răspunsul este romanul Corinei Savu, Aripi smulse.

De asemenea, este de datoria mea să vă spun că înrolându-vă într-o astfel de poveste, veți da și peste o dragoste neîmplinită, chinuită, secretă sau poate chiar inexistentă. Am învățat, însă, că atunci când autoarea Corina Savu are un pix în mână, ea poate să ducă o simplă poveste peste munți ai imaginației, dar și peste coline ale suspansului, contemplând într-o succesiune de pagini, un adevărat film, vizualizat cu ajutorul imaginației și al minții.

Nu trebuie să vă fie frică de Alicia Salazar sau poate vă păcălesc doar? Un mister, rămâne un mister. Dar, oare, nu este și această Alicia un mister? Poate unul imposibil de deslușit?

Cu idei simple, dar dezvoltate, mai apoi, într-o vâltoare plină de imaginație, Corina Savu surprinde chiar și cele mai sofisticare gusturi. Ea are puterea de a chema spre universul iubirii și al crimelor, pe toți cititorii care doresc să o descopere.

Fiți pregătiți, deoarece s-ar putea să vă mirați cam mult pe parcursul celor 264 de pagini, cum, de altfel, s-ar putea să vă luați un moment de respiro, doar pentru a vă gândi și cu mai mult patos la ceea ce s-a întâmplat până la un moment dat.

Cum nimic nu îmi scapă, aș dori să menționez că mi-ar fi plăcut puțin mai multă grijă asupra gramaticii folosite, deoarece există o serie de cuvinte în roman, care mi-au atras atenția din acest punct de vedere. Ceea ce contează, însă, este povestea, care pentru mine a fost o adevărată aventură.

Am pășit încet, însă, încă din primele pagini, m-am cufundat, nu cu un picior, ci cu tot corpul într-un nisip mișcător, un nisip, care, de fapt, era povestea bine structurată și gândită a Corinei Savu.

Vă recomand cu drag acest roman și, sinceră să fiu, doresc cu ardoare să lecturez și cel de-al doilea volum, deoarece finalul m-a lăsat cu gura căscată afectiv. Am amuțit și am gândit: Cum este posibil să se fi terminat? Nuuuu! Reacții peste reacții! Neașteptate, noi! Toate datorită Corinei Savu.

Pentru doritori, cartea se poate achiziționa cu doar un click aici. Hurry up, se vinde foarte repede!