Recenzie - Dresoarea de Cristina Nemerovschi

Dresoarea

Autor: Cristina Nemerovschi 
Număr de pagini: 278
Editura: Herg Benet

Ludmila, o tânără dresoare de lei și tigri din Ucraina, vine să lucreze la circul din București. Cu multe speranțe, dar și cu un trecut tulburat și apăsător, ea împrumută prenumele celebrei Lidia Jiga, a cărei poveste o fascinează.
În ciuda pasiunilor pe care le stârnește, de la insistentul Marius și temperamentalul Iuri, până la un admirator secret care îi lasă flori în fiecare zi la intrarea în circ, în sufletul dresoarei pare a fi loc pentru o singură persoană: sora ei, Oksana, dispărută după un accident ce a marcat viața tuturor celor apropiați. Deși o bănuiește pe Oksana că este vinovată pentru accident, Ludmila nu vrea decât să-și reîntâlnească sora și să o ierte.
Demonii interiori scot însă colții pe nepregătite, iar trecutul revine violent și pustiitor, amenințându-i viața. “Ludmila, unde ai fost între 15 și 16 ani?” este întrebarea care o bântuie.
Un thriller psihologic captivant despre împăcarea cu propriul sine, traume negate, bucuria de a trăi, pasiune și libertate.

N-am crezut, până nu am citit. Speculații despre Cristina Nemerovschi au fost și sunt prezente peste tot. Au ajuns și la urechea mea și toată lumea spunea că ea este deosebită, că volumele ei sunt calitative, că impresionează. Da, acum m-am convins. Această autoare își merită pe deplin apelativul acesta.

Cristina Nemerovschi este creatoarea care a avut putere asupra mea prin intermediul romanului ei, care este, de altfel, prima scriere semnată de ea pe care eu o citesc. M-a cucerit, încă de la primele pagini. Cristina Nemerovschi m-a vrăjit și m-a determinat să văd cuvintele folosite de ea ca pe niște ornamente, care acoperă grotescul, aparențele. Spun asta, deoarece simplitatea cuvintelor sale este echivalentă, totodată, cu profunzimea. Ca să vezi dincolo de cuvinte, trebuie să sapi adânc și acest lucru este posibil pentru acei cititori, care își doresc cu adevărat să descopere povestea din spatele propozițiilor, frazelor, respectiv paginilor. 

În cazul de față, eu am făcut cunoștință cu romanul Dresoarea, un roman care ne vorbește despre durere, despre singurătate, dar și despre putere. Puterea de a exista. Puterea de a face față obstacolelor, de a trece peste trecut. Puterea de a te axa doar pe prezent, dar și puterea de a învăța, căci pentru Ludmila, fiecare amintire, fiecare eveniment poate fi o lecție. Un pas spre ascensiune. Un pas spre o Ludmila mai puternică. Un pas spre victorie. 

Frazele care alcătuiesc acest volum sunt precum o sabie cu două tăișuri. O parte își permite să te taie, dar și să te mângâie în același timp, dar cealaltă, mult mai dură, preferă să reflecte adevărul, acel adevăr dureros, care nu poate fi ascuns în spatele unor veșminte. Un adevăr cutremurător, care nu are cum să nu te arunce într-o fântână a suspinelor. 

Doar lecturând cartea te poți convinge referitor la puterea pe care autoarea o are supra cititorilor, căci, chiar și atunci când ești pierdut și nu realizezi cine ești, cuvintele Cristinei Nemerovschi te vor ridica în picioare instant. Vei fi un ghiocel proaspăt răsărit. 

Citind Dresoarea m-am simțit ca un jucător care alege să dezlege puzzle-uri. Puzzle-ul creat de autoare nu conține o sută de piese, nici o mie, ci milioane de cioburi ale inimii Ludmilei. 

Pentru mine a ieșit în evidență tristețea, trăirile tragice ale Ludmilei, respectiv durerea pe care ea a simțit-o de-a lungul timpului, din trecut și până în prezent. 

Ceea ce m-a impresionat este faptul că ea și-a urmat mereu visul. Nu s-a împiedicat de obstacole, ci, dimpotrivă, a făcut dublu salt pentru a le ocoli. Astfel, protagonista a ajuns acea Ludmila pe care autoarea ne-o descrie atât de amănunțit. Frumoasă, înțeleaptă, puternică, luptătoare. Ludmila este personajul exemplu, un personaj cu o inimă mare, dar cu un trecut și mai elaborat. 

"Se zice că secretul fericirii este să îți alegi meseria în așa fel încât să ajungi să fii plătit făcând ceea ce ai fi vrut să faci pe gratis. Visul meu se îndeplinise; din punctul acesta de vedere, avea fericirea de pe lume"

Este necesar să spun că pe ea nu au ocolit-o probleme, astfel că în cele din urmă,Ludmila a fost nevoită să se întrețină singură, moartea tatălui și a mamei ei, fiind doar un șut, care a trimis-o mai departe. Un hop, care a făcut-o să fie stăpână pe sine. 

Aflând lucruri despre trecutul acestui personaj, am realizat că autoarea a dorit să sensibilizeze, dar și să arate că, indiferent de probleme, un om puternic se redescoperă pe sine chiar și atunci când cel mai mic efort pare imposibil. Datorită poveștii Ludmilei, un cititor nu are cum să nu lăcrimeze. Da, pot spune că inima este total descoperită ]n astfel de momente.

Chiar dacă este o ficțiune, povestea care stă la baza romanului, nu întârzie să se facă plăcută. Astfel, în jurul Ludmilei, care este dresoare, se vor perinda o sumedenie de personaje precum Asid, Marius, Vitali și, cea mai importantă, dar care este o leoaică,  Shakira. 

M-a impresionat relația om-animal și trebuie să recunosc că să o alură misterioasă romanului, dar această relație nu este singura care se va stabili, ci, de asemenea, prietenia se va stabili între Ludmila și colegii ei, dar și în ceea ce îl privește pe Asid, care, aparent, este un străin. 

Iubirea, lupta pentru atingerea unui ideal nu sunt singurele teme care apar, ci autoarea creionează povestea cu multe nuanțe de mister, preferând să țină cititorul și mai mult în suspans.

Dresoarea este o carte misterioasă, o carte în care adevărul este dezvăluit abia la sfârșitul poveștii. Un punct forte, desigur, însă pentru mine, întreg volumul a fost o capodoperă. 

Ce nu știți voi este faptul că Ludmila are o soră. Sau mai bine zis avea? Nici ea nu știe, deoarece în urma incendiului care i-a nimicit casa, Oksana, sora ei, nu s-a mai făcut văzută. Poate o veghează din umbră sau poate îi dorește răul pentru că nu a căutat-o destul. Într-un trecut cutremurător, care își varsă lacrimile în prezent, Ludmila s-a lăsat dusă de el departe. În mintea ei, însă, apare aceeași întrebare: Ludmila, unde ai fost între 15 și 16 ani?

Această întrebare m-a acaparat și pe mine și chiar mi-a măcinat fiecare nerv, dar răspunsul este unul cât se poate de elocvent. Ca urmare, unde a fost Ludmila între 15 și 16 ani?

Dacă nu te-am convins, se pare că este necesar să îți comunic că nimic nu este previzibil în Dresoarea, ci cu fiecare pagină citită, misterul parcă se intensifică, plasând cititorul într-o ceață și mai mare. Ce știu eu, însă, este că trebuie să aflați tot ceea ce se petrece după apariția unei noi dresoare numită Nati, pentru că, în ochii Ludmilei, aceasta are ceva special. Ce o atrage atât de mult la ea? Să o cunoască oare?

În momentul în care aceasta îi pune viața în pericol Ludmilei, dresând leoaica într-un scop cu totul criminal, fiecare moment se amplifică. Cu greu mi-am controlat bătăile inimii. Nu greu m-am abținut să nu o înjur pe această Nati. Dar ce aș fi rezolvat? Din spatele paginilor nu poți să rezolvi nimic, ci doar să speri că totul se va termina cu bine.

Așa am ajuns la concluzia că autoarei îi place să plesnească cititorii peste ambii obraji, să îi facă să devină chiar ei victime colaterale. Nouă ni se descoperă adevărul, însă nu o putem ajuta pe Ludmila. Va reuși aceasta să intuiască răul care îi pune viața în pericol?

Dramele sunt atenuate de povestea magică care surprinde perechea Asid-Ludmila. Asid m-a făcut să îl îndrăgesc încă de la început și cred că acesta va fi pe gustul tuturor, deoarece este o fire enigmatică, o fire care mereu surprinde prin simplitate. 

"Uneori, mi se pare că toată iubirea care mi-a fost răpită în copilărie, iubirea de care ar fi trebuit să am parte mi s-a adunat în interior într-un glob multicolor și scânteiază de acolo cu putere, împrăștiind viață în jurul meu. Pentru că doar iubirea e ceea ce împinge viața să meargă mai departe."

Așadar, Cristina Nemerovschi a reușit să mă arunce într-un curcubeu al tristeții, fericirii, trădării, dar și al stăpânirii de sine. Dresoarea este lectura care trebuie să fie prezentă în toate bibliotecile. Cu alte cuvinte, Cristina Nemerovschi este autoareaale căror volume  trebuie să se afle pe fiecare raft.

Pe mine, aceasta m-a convins și sunt sigură de faptul că stilul pe care îl folosește m-a prins foarte bine și de aceea sunt cât se poate de determinată să descopăr și alte povești scrise de aceasta. 

Nu uita că Dresoarea este un volum care se trăiește. Nu se devorează, se trăiește. 

Pentru cei care doresc să achiziționeze cartea, aceasta se poate comanda cu doar un click aici.

Vă doresc lectură plăcută!