Treceți la conținutul principal

Interviu cu Daniela Faur #16


Bună, dragilor!

Cred că deja v-ați dat seama că îmi place să intervievez unii autori. De aceea, astăzi am revenit cu un interviu, în care  Daniela Faur, autoarea trilogiei Forțe ale Naturii și-a făcut timp pentru a-mi răspunde unor întrebări.
Înainte de asta, însă, vreau să vă spun că eu am cunoscut-o pe Daniela Faur prin intermediul volumului Moartea Vie, o carte excepțională, fără exagerări, care nu m-a făcut nicio clipă să mă gândesc că volumul este scris de un autor român. L-am citit cu sufletul la gură, așteptând să descopăr surprizele pe care autoarea le-a mai inserat pe parcursul poveștii.
Mă consider norocoasă că am avut prilejul de a vorbi cu autoarea și de a împărtăși cu ea câteva dintre gândurile care m-au animat. Pot spune despre ea că este o persoană minunată, pe care mereu o voi aprecia pentru munca depusă, pentru stilul ei, dar și pentru disponibilitatea și sinceritatea de care a dat și dă dovadă.

Dacă sunteți curioși în privința primului volum din trilogie, acesta se poate achiziționa de pe site-ul editurii PAVCON printr-un click aici, de pe Cărturesti aici,  dar și de pe Emag, aici.

De asemenea, găsiți recenzia cărții aici.

Am încercat să aduc ceva nou și de aceea vă invit să vedeți care sunt întrebările pe care i le-am adresat autoarei, respectiv răspunsurile ei.



1. Vreau să încep acest interviu prin a aduce vorbe de laudă la adresa volumului creat de tine. A fost o carte extraordinară. Ne poți spune de când a fost gândită povestea care stă la baza cărții?

D.F: Mulțumesc pentru apreciere. Înseamnă mult pentru mine. Povestea cărții mi-a apărut pur și simplu, ca un gând, în timp ce mergeam spre lucru. S-a întâmplat în 2013. Mergeam zilnic la serviciu pe jos, cam 4 km fiecare drum. Într-o zi m-am trezit visând efectiv pe stradă. Visam o poveste de dragoste, din aceea care îți rămâne la suflet, în care El și Ea fac totul unul pentru celalalt. Așa au apărut Eric și Ema – un cuplu poate clișeic sau posibil doar în cărți și filme, dar în care eu am investit tot ceea ce cred că ar trebui să existe într-o relație. Mi-au apărut, apoi, în gând alte personaje – fiica rebelă, mama supraprotectoare. Drumul meu devenea, pe zi ce trecea, tot mai interesant, și abia așteptam să o iau din loc. Îmi creasem o lume a mea, pe care o dezvoltam de la o zi la alta. Era ca și cum vizionam un film, cu ochii minții. La un moment dat mi-a trecut prin minte întrebarea: cum ar fi ca personajele din capul meu să aibă ceva puteri? Mintea mi-a zburat în fel și fel de direcții, dar s-a oprit în momentul în care mi-am zis mie că ar fi super să pot înțelege și explica aceste puteri, nu doar să am personaje înzestrate doar așa, de dragul de a fi supranaturale. Așa am făcut o legătură cu cele patru elemente ale naturii: Aer, Apă, Pământ și Foc. Ajunsesem în punctul în care povestea mea se încâlcise în așa hal încât mintea și memoria mea nu mai țineu pasul cu imaginația. Atunci m-am gândit că ar fi o idee să aștern pe foaie toată acea nebuloasă fantastică. Și așa s-a întâmplat. Soțul meu mi-a fost de mare ajutor. Eu sunt jurnalistă de profesie și el era oarecum trist că nu mai profesez deoarece îmi spunea mereu că îi place cum și ce scriu. El m-a convins că pot scrie o carte. Și am scris-o, m-am apucat în 2013 la începutul anului, am abandonat-o la scurt timp deoarece rămăsesem însărcinată și îmi era greu să stau la laptop să butonez. Și uite așa s-a așezat praful pe ea vreo 2 ani. Când Dalia, fetița mea, a mai crescut și am reușit să rup un pic de timp și pentru mine, m-am reîntors în fascinantul univers al Forțelor Naturii. Îmi fusese așa de dor și mă simțeam datoare sufletului meu să închei acea poveste care îmi adusese niștre trăiri de nedescris.



2. Cum ai descrie, pentru necunoscători, Forțe ale Naturii - Moartea vie?


D.F: Forțe Ale Naturii – Moartea Vie e o aventură. Pătrunzi  într-o lume aparent normală și apoi te trezești că totul este mai mult decât pare la prima vedere. Este o călătorie interesantă, atât de cunoaștere a sinelui – personajele mele sunt într-o permanentă căutare a propriei identități, cât și de descoperire a imaginii de ansamblu, a unei lumi fascinante în care elementele naturii sunt personificate. Moartea Vie vorbește despre dragoste, în toate aspectele și etapele ei, de la nemărginita dragoste părinteasca, la prima iubire până la cea mai arzătoare forma a sa: dragostea matură pentru sufletul pereche. Am descris-o mereu ca pe o poveste despre iubire, regăsire, devotement, speranță. O poveste în care sentimente tipic umane se împletesc cu forțe fantastice și supranaturale. Acest prim volum, căci am avut de la început în gând o trilogie, se concentrează în special asupra personajelor, a trăirilor lor și nu atât de mult asupra puterilor pe care le dețin. Cu toate acestea, veți vedea personaje care nu vor să fie decât eroii propriei familii (preferații mei) chiar dacă au capacitatea de a schimba lumea, dar și personaje însetate de putere care se folosesc de natura lor superioara pentru a-i domina pe ceilalți.

3. Cred că fiecare autor are o anumită tehnică în alegerea numelor personajelor. Care a fost tehnica ta? Cum ai ales numele personajelor?


 D.F: Nu știu dacă am o tehnică. Numele personajelor mi-a venit ca și povestea, natural. Primele care mi-au venit în gând acelea au și rămas. Sunt nume simple, nume pe care le-am simțit pe moment. Nu am gândit personalitatea cuiva și apoi am căutat un nume pentru ea. Nu știu dacă ai observat, dar nu am nume de familie. Au prenume și atât. Am avut emoții cu această alegere a mea. Am tot întrebat lumea: nu simți că lipsește ceva? Și când am amintit eu acest aspect am primit răspunsuri de genul… a, nici nu mi-am dat seama.


4. Să debutezi cu un volum literar în România poate fi un succes, dar și o provocare. Există dificultăți prin care ai trecut? A fost greu să ajungi aici, în stadiul de scriitoare?

D.F: Partea cea mai dificilă pentru mine a fost să recunosc că am o poveste de scris. Nici nu mă gândisem să o public. Când am terminat de scris am listat câteva exemplare și le-am oferit prietenelor mele ca și cadou de Crăciun. Ele știau că scriu ceva, citiseră 50 de pagini și m-au încurajat să continui. Când au citit tot m-au compleșit cu laude încât am început să mă gândesc că poate aș putea îndrăzni să visez să o public. Eram conștientă de subiectivitatea lor, dar a fost un impuls de care aveam nevoie la acel moment. Recunosc că în acea perioadă nu știam decât de existența marilor edituri. Am scris mailuri în care doar am informat că am un manuscris. Nu am primit niciun răspuns. Dintr-o pură întâmpare, un fost coleg de lucru mi-a postat pe pagina de facebook un anunț al editurii Pavcon în care specificau că sunt în căutare de autori. Nu auzisem de ea, dar am trimis și aici același mail de prezentare. Mi-au răspuns imediat și mi-au cerut o mostră. Le-am trimis 50 de pagini și apoi m-au sunat. Se pare că îi convinsesem chiar și cu aceste prime pagini și cu sinopsisul. Mi-au spus să semnăm contract. Am fost debusolată… suna prea bine să fie adevărat. Apoi am fost sceptică și le-am propus să le trimit toată cartea și să discutăm abia apoi. Îmi făcusem tot felul de filme în cap, că dacă nu le place toată povestea? Nu mai spun că principala mea îngrijorare a fost… dacă îmi fură ideea, manuscrisul? A fost un risc pe care mi l-am asumat. Nu știam cum merg lucrurile, nu știam absolut nimic. Am hotărât să merg pe încredere, mai ales că domnul Constantin Pavel, editorul, a vorbit foarte frumos cu mine de la început și nu-mi dăduse niciun motiv să cred mai degrabă în ideile mele absurd decât în el. Vreau să subliniez faptul că am fost consultată mereu, mi s-au arătat toate corecturile, am fost lăsată chiar să fac eu coperta așa cum o visasem. Pentru mine acest lucru a însemnat enorm. Am fost parte din proces nu doar spectator. A fost un drum lung de la scriere până la publicare, dar mă consider o norocoasă.

5. Care au fost așteptările cu privire la primul volum din seria Forțe ale Naturii. Moartea vie? Este acesta atât de apreciat precum ți-ai dori?

D.F: Am avut emoții cu lansarea cărții. Doar câteva persoane au știut de existența volumului. Toți prietenii au fost plăcut surprinși. Majoritatea cumpărătorilor au fost cunoștințe, prieteni, colegi. Am primit însă și multe reacții de genul… cine mai citește cărți? Sau A… ai scris o carte? Ce fain… eu nu citesc. E greu să vorbesc despre așteptări, niciodată nu corespund în totalitate cu realitatea. Am sperat în primul rând să fie bine primită de cei care au achiziționat-o, ceea ce s-a și întâmplat. Reacțiile cititorilor au fost mai mult decât surprinzătoare. Nu doar că povestea le-a plăcut, dar le-a plăcut mult. Mulți mi-au spus că citeau și uitau cine este autorul și aveau impresia că citesc un autor consacrat. Am luat-o ca pe un compliment. Vânzările însă nu sunt mari. Aș fi bucuroasă să știu că, deși am vândut să zicem 200 de exemplare, cartea a fost citită de 600 de persoane. Iubitorii de lectură sunt sceptici când vine vorba de autori debutanți, și nu aș fi sinceră dacă aș zice că nu-i înțeleg. Aici interveniți voi, bloggerii de carte, care mi-ați pus numele acolo unde trebuie, unde singură nu aș fi reușit: pe buzele ciotitorilor necunoscuți. Eu sunt extrem de fericită și când citesc un comentariu în care persoane pe care nu le cunosc se arată interesate de cartea mea. Știu sigur că iubitorii de fantasy, că romanul nu este un SF chiar dacă este în colecția SF, și iubitorii cărților de dragoste ar îndrăgi cartea mea. Acum, din fericire, volumul se găsește în mai multe librării online. Vă invit cu drag să dați o șansă unui debutant visător!

6. Primul volum al seriei a fost o lectură foarte frumoasă, plină de suspans și antrenantă. Ne poți spune la ce să ne așteptăm de la cel de-al doilea volum? Desigur, doar câteva detalii. Fără spoilere, te rog.


D.F: Cel de-al doilea volum a fost o provocare pentru mine. Nu povestea în sine, ci scrierea. La primul volum nu am dat importanță regulilor de scriere, am scris cum mi-a trăznit mie. A fost o diferență uriașă între manuscrisul meu și forma finală a cărții. La volumul 2 am simțit o mare presiune pe umeri, mi-a fost teamă că voi fi atentă mai mult la stil decât la poveste. Am reușit să depășesc acest prag ținând cont de anumite sfaturi. Mi s-a spus să scriu tot și apoi să corectez. Am respectat pe jumătate, dar a fost rețeta câștigătoare pentru mine 😊. Volumul doi vine cu multe revelații. Am lăsat mai multe semne de întrebare în primul volum. Am fost urmărită un an întreg cu întrebările  Care-i secretul lui David? Ce se va întâmpla cu Mona? Care-i faza cu baba nebună? Mrejele Focului va elucida toate aceste mistere. Veți vedea mai mult din forța personajele, vor fi confruntări, lupte, acțiune, umor. Am reușit să și omor pe cineva. Și nu doar un personaj. Curioși?


7. Dacă tot am ajuns la cel de-al doilea volum, vreau să te întreb când va fi publicat acesta?




 D.F: Volumul 2 este la cosmetică, așa îmi place mie să-i spun. Cum am mai zis, volumul 1 a stat mult în editură, cam 6 luni la corectat, editat, tehnoredactat. Mrejele Focului a stat mai puțin, doar că editura are și alte cărți în lucru. La începutul lunii mai va apărea sigur.

8. Crezi că volumul doi va fi la fel de apreciat ca primul volum?

 D.F: Sunt foarte des întrebată de apariția volumului 2. Mă întreabă cititorii încă din martie anul trecut, de la o săptămână de la lansare. Sunt conștientă că este greu să aștepți mai bine de un an între două volume din serie. Promit să fiu mai harnică cu volumul 3. Coperta volumului 2 este o minunăție și sper să fie un plus pentru seria Forțe Ale Naturii. Știu că cei care au apreciat Moartea Vie vor aprecia și continuarea. Au multe motive să o facă.

9. Este o provocare pentru tine să fii autoare? Cum ai reacționa dacă cineva ți-ar comunica că volumul scris de tine nu a fost tocmai la nivelul așteptărilor?

D.F: Statutul de autoare îmi aduce un amalgam de sentimente. De multe ori nu-mi vine nici mie să cred. Îmi zic că nu e mare lucru să scrii o carte. E mare lucru să crezi în ea și în tine. Am multe momente în care mă îndoiesc de mine și am nevoie de un brânci care să mă coboare din norii mei pufoși și aducători de furtună. Este într-adevăr o provocare, deoarece știi că trebuie să dai tot ce ai mai bun în tine, că trebuie să fii sincer cu cititorii, dar mai ales cu sufletul tău. Nu pot scrie la comandă, cum nici nu pot scrie pe placul tuturor. De aceea e și normal ca părerile despre o carte să fie împărțite. Recunosc că am avut norocul să nu primesc feedback-uri negative. Cred că cei care au cumpărat-o s-au potrivit pe stilul meu. Cumva, așa îți și alegi cărțile, pe baza preferințelor personale. Suntem oameni, e normal să avem preferințe. Câțiva colegi de la cenaclul SF la care merg, când timpul îmi permite, mi-au spus că romanul meu este chicklit, asta după ce le-am citit un capitol. E clar că cei care citesc SF pur nu au cum să rezoneze cu cartea mea. Nu știu cum aș reacționa la un feedback negativ. Sunt o fire emotivă și aș pune la suflet, dar voi respecta mereu părerea cititorilor. Nu văd rostul polemicilor, a-ți explica și justifica romanul în urma unei păreri negative și a intra într-un joc de ping-pong cu cititorii mi se pare cel mai urât lucru pe care îl poate face un autor. Trebuie să ne asumăm ce am scris și să acceptăm toate părerile.


10. Nu in ultimul rând, vreau să îți mulțumesc pentru faptul că ai acordat timp întrebărilor mele. Nu te mai rețin mult și de aceea vreau să îți mai adresez o singură întrebare. Ce mesaj ai pentru cititorii tăi, dar pentru scriitorii care sunt la inceput de drum?


 D.F: Vreau să le mulțumesc cititorilor mei. Sunt minunați! Mi-au făcut viața mai frumoasă, chiar dacă sună a clișeu. Vă dau un exemplu, un gând primit de la o cititoare pe care nu o cunosc: “… iar apoi când au început să iasă la iveală adevăratele lor puteri, supranaturalul, chiar am fost surprinsă de cât de bine era descris încât mă gândeam dacă nu cumva autoarea este o Forță a Naturii pe bune. Da, a fost o minunată aventură”.  Le mulțumesc că au fost alături de mine în această aventură și le promit că voi scrie în continuare cu sufletul. Pe cei pe care i-am făcut curioși îi rog să-mi acorde o șansă. Toți trebuie să începem de undeva. Și eu am oferit cartea mea unor bloggeri aflați la început de drum, exact pe același principiu. Celor care scriu și sunt la început de drum le spun că e important să creadă în ei și în povestea lor. Sfatul cel mai important este: citiți, citiți cât de mult puteți, în special din genul pe care-l scrieți. Scrieți cu diacritice de la început, nu ca mine 😊 Aștept cu drag orice altă întrebare.

Dana, îți mulțumesc și ție pentru cuvintele frumoase, pentru apreciere și încurajări.

Ca urmare,nu pot decât să îi mulțumesc autoarei pentru timpul acordat, dar și pentru faptul că m-a făcut și mai curioasă și îmi doresc să aflu cât mai curând care or fi secretele celui de-al doilea volum.

Sper că acest interviu a fost pe placul vostru.  Mie,sincer,mi-a plăcut foarte mult să stau de vorbă cu autoarea. 

Ne citim data viitoare! 

Comentarii

  1. Multumesc mult Dana pentru aceasta oportunitate. Cred ca un interviu e prilejul perfect pentru a arata cititorilor ca autorii sunt si ei oameni asemeni lor, cu reusite, esecuri si visuri marete. Cred ca toti visam si e important sa credem in visul nostru. Va imbratisez pe toti cu drag ��

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc și eu pentru răspunsurile sincere și pentru timpul acordat întrebărilor mele.

      Ștergere
  2. Mulțumim pentru interviul pus la dispoziție! :) Felicitări, Daniela!

    RăspundețiȘtergere
  3. Foarte dragut interviul, chiar e un prilej bun pentru a afla ce se afla dincolo de povestea scrisa, cum gandeste autorul si cum si-a gasit ideile!

    RăspundețiȘtergere
  4. Foarte interesant si frumos interviul. Felicitari!

    RăspundețiȘtergere
  5. Multumim pentru oportunitatea de a o cunoaste mai bine! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc și eu pentru vizită și pentru timpul acordat citirii interviului!

      Ștergere
  6. Foarte bune intrebarile dar si raspunsurile, invitata ta nu s-a zgarcit deloc la cuvinte. Asa da!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da. Răspunsurile ei sunt foarte elaborate.
      Mă bucur că ți-au plăcut!

      Ștergere
  7. Foarte dragut interviul! Îmi place că invitata ta a răspuns sincer.

    RăspundețiȘtergere
  8. Cu ajutorul acestui interviu am putut afla lucruri noi despre autoare si de ceea ce a vrut sa transmita.

    RăspundețiȘtergere
  9. Nu stiam nimic de aceatsa carte. Mi-a facut placere sa aud de la autoare intreaga poveste

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ți-o recomand cu mare drag! Eu abia aștept să apară cel de-al doilea volum.

      Ștergere
  10. Desi nu-s la nivelul Danielei pot sa spun ca si eu concep articolele mergand. Nu stiu de ce, dar asa mi se aranjeaza in cap mai bine si imi vin idei foarte bune.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ralu Ka, foarte bine faci :) Partea proasta este ca putem pierde anumite ganduri. Am patit sa-mi vina tot felul de idei faine si pana sa le notez le-am uitat :) ( asta ca mi s-a intamplat sa fie noaptea, in pat, si nici macar telefonul nu mi-a fost la indemana :) )

      Ștergere
  11. Bravo Dana! Un nou interviu interesant si bine realizat.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Părerea voastră contează

Postări populare de pe acest blog

Review - Produse Base One + o manichiură reușită

Bună, dragilor!

În urmă cu puțin timp am primit de la cei de la Base One, un kit cu produsele necesare pentru a realiza o manichiură de succes. Cu alte cuvinte, acest kit conține produse de bază în realizarea unor unghii pe placul tuturor.



Nu știu câte dintre voi vă pricepeți să construiți unghii din gel și de aceea vă spun că eu nu știam că mă voi descurca atât de bine. Pasionată de frumos și de îngrijirea unghiilor sunt de când mă știu și mereu mi-am dorit să dețin produse care să mă ajute să mă descurc singură, să nu mă mai programez la manichiură, respectiv pedichiură și să cheltuiesc o sumedenie de bani pe acest proces.

Kit-ul Base One a fost și este o provocare pentru mine și datorită ambiției pe care mi-a dat-o, pot spune că am ajuns să îmi realizez manichiura de una singură. Cu îndemânarea a fost destul de greu la început, însă după construirea primelor două unghii, parcă m-am mai îndreptat și acest lucru a fost vizibil.

Ce probleme am întâmpinat? Cum să vă spun eu oare? Sunt…

Recenzie - Minunea de R.J. Palacio

Editura: Arthur
Autor: R.J. Palacio
Număr de pagini: 336
Colecția: Cărțile de aur ale copilăriei



„Nu vă voi descrie cum arăt. Indiferent ce grozăvie v-aţi imagina, probabil că este mai rău.“
August Pullman este un băiat de zece ani care a avut ghinionul de a se naşte cu o teribilă diformitate facială. Pentru a-l proteja de privirile şi vorbele răutăcioase ale oamenilor, părinţii săi îl educă acasă, dar într-o zi hotărăsc că a venit vremea ca Auggie să meargă la şcoală.

Minunea este o poveste emoţionantă despre curaj şi bunătate, despre integrare şi acceptare, scrisă cu sensibilitate şi umor. „Nu judeca după aparenţe" pare să fie ideea de la care porneşte R.J. Palacio, iar una dintre cheile de lectură este dată de replica vulpiţei din Micul prinţ: „Nu poţi vedea bine decât cu inima. Esenţialul e invizibil pentru ochi."



Cine s-ar fi gândit că, de fapt, o carte dedicată copiilor nu este doar o carte pentru acei copii care se remarcă prin vârstă? Cine s-ar fi gândit, măcar o clipă, că…

Confesiunea unui preot de Sierra Simone - Impresii

Editura: Bookzone
An apariție: 2019
Autor: Sierra Simone
Număr de pagini: 352


Nu vrem să îți creăm așteptări false. În Confesiunea unui preot nu vei găsi o mărturisire religioasă și nici calea spre mântuire. Dar ce vei găsi, cu siguranță te va lua pe nepregătite! Tabuul este dus la un cu totul alt nivel, scenele erotice sunt desprinse din cele mai întunecate fantezii, dar condimentul esențial, în cele din urmă, este povestea unică de iubire, o iubire interzisă. Tyler are 29 de ani, este preot și are parohia lui de 3 ani. A jurat celibat și legământ față de Dumnezeu și de atunci a reușit să-și înfrâneze toate pornirile omenești. Până apare EA. Poppy. O tânără cu buzele roșii, senzuale, ce-i fură mințile pe nevăzute. La propriu. În confesional. Când iubirea vine îmbrăcată în ispită, cum poți să-i reziști? 

Dragii mei, Bookzone vine, de această dată, în întâmpinarea noastră cu o premieră. Cu prima carte tradusă! Este vorba despre Confesiunea unui preot, o carte asupra căreia și în momentul de…