Treceți la conținutul principal

Confesiunea unui preot de Sierra Simone - Impresii


Editura: Bookzone
An apariție: 2019
Autor: Sierra Simone
Număr de pagini: 352


Nu vrem să îți creăm așteptări false. În Confesiunea unui preot nu vei găsi o mărturisire religioasă și nici calea spre mântuire.
Dar ce vei găsi, cu siguranță te va lua pe nepregătite! Tabuul este dus la un cu totul alt nivel, scenele erotice sunt desprinse din cele mai întunecate fantezii, dar condimentul esențial, în cele din urmă, este povestea unică de iubire, o iubire interzisă.
Tyler are 29 de ani, este preot și are parohia lui de 3 ani. A jurat celibat și legământ față de Dumnezeu și de atunci a reușit să-și înfrâneze toate pornirile omenești. Până apare EA. Poppy. O tânără cu buzele roșii, senzuale, ce-i fură mințile pe nevăzute. La propriu. În confesional.
Când iubirea vine îmbrăcată în ispită, cum poți să-i reziști? 


Dragii mei, Bookzone vine, de această dată, în întâmpinarea noastră cu o premieră. Cu prima carte tradusă! Este vorba despre Confesiunea unui preot, o carte asupra căreia și în momentul de față reflectez. O carte pe care nu pot să mi-o scot din minte și despre care nu îmi pot exprima o opinie clară, pentru că încă nu-mi găsesc în totalitate cuvintele. 

Pentru faptul că am fost extrem de entuziasmată de această lectură, am decis să încerc să vă povestesc și vouă despre ce este vorba și ce vizează, în principiu, acest volum. Nu promit că o să-mi iasă foarte bine, dar o să-mi dau silința. Așa se întâmplă mereu cu cărțile care mi-au plăcut foarte mult. Tot timpul prea puține cuvinte pentru a descrie experiența și sentimentele trăite în momentul lecturării. 

Confesiunea unui preot este un volum de carte care m-a indus în eroare, un volum care mă așteptam să vizeze acea parte clișeică a iubirii. Mare mi-a fost surprinderea, însă, când am finalizat lectura și am realizat că, de fapt, această carte este ceva deosebit. Ceva ce n-am mai întâlnit. O lectură unică și incitantă. Un cumul de experiențe tentante, care îți răscolesc mintea, mai ales în miez de noapte.

În acest sens, te avertizez și îți comunic să ai grijă când lecturezi cartea. Este tentantă și provocatoare, îmbinând foarte bine finețea cu erotismul, dar și dragostea cu partea brutală și obscenă a iubirii provocatoare.

Niciodată nu mi-am imaginat, mai ales în această perioadă, ținând cont de preferințele mele literare, că voi aprecia atât de mult o carte de dragoste. Nu mi-a trecut prin cap vreodată că mi-aș putea dori să lecturez un volum repede, dar și încet. Știu, sună destul de confuz. Cum să vrei să termini o carte, dar în același timp să vrei să nu o termini? Nu prea are logică dacă bine stai să te gândești. Dar nici mintea ta în momentul în care vei lectura cartea nu prea va încerca să facă conexiuni, pentru că va fi mult prea atrasă de partea erotică a cărții.
Chiar dacă mulți dintre noi nu recunoaștem, o astfel de carte, care să surprindă momente mai incitante și mai intime, nu strică uneori. Este adevărat, pentru cei care sunt adepți ai genului și citesc toată ziua astfel de cărți, Confesiunea unui preot ar putea fi un volum banal sau, dimpotrivă, volumul perfect. Pentru un cititor care, însă, are alte domenii de interes, pentru un cititor care pune mână din întâmplare pe această carte, cu siguranță, volumul va fi excepțional. Va fi momentul perfect de relaxare. Metoda prielnică de a evada din realitate, de a scăpa de câteva gânduri.




Ce pot să vă spun eu despre Confesiunea unui preot? Sincer declar că m-am îndrăgostit încă de la prima pagină. Pot spune chiar că a fost dragoste la prima vedere. Se pare că există dragoste la prima vedere sau citire și între oameni și cărți. Nimic nu-i imposibil. Dar cum s-a manifestat această dragoste și de unde a izvorât ea? Ei bine, din stilul autorului. Din metoda pe care a ales să o abordeze. Din cuvintele pe care a ales să le folosească. Sierra Simone introduce cititorul în mintea lui Tyler Anselm Bell încă din prima pagină. Ea ne oferă posibilitatea de a-l cunoaște direct, fără prea multă bătaie de cap. Oferă detalii concrete, dar incitante și, în același timp, ne face cunoștință cu viața părintelui Bell, un personaj pe care n-ai cum să nu-l iubești. Un personaj pe care l-am îndrăgit, dar care m-a și enervat prin limbaj și prin gesturi. Să îl iubești pe părintele Bell sau să-l urăști pentru faptele lui? Asta-i întrebarea care te va măcina atât în timpul lecturii, cât și după finalizarea ei. Aceasta este întrebarea care m-a măcinat și pe mine, întrebare care m-a condus spre o decizie clară și la subiect. În esență și la final, îl iubesc pe Tyler pentru curaj și pentru fiecare acțiune pe care a făcut-o și a recunoscut-o!

Cu alte cuvinte, Confesiunea unui preot vizează o confesiune, categoric, pe care autoarea o relatează foarte concis și în detaliu prin prisma personajului principal, părintele Bell, care deține o parohie și și-a dedicat viața celui de sus cu trei ani în urmă. Însă cum ispitele nu încetează niciodată să apară, fiți sigur de faptul că autoarea are grijă ca nici Tyler să nu scape de încercări și de provocări. Căci, în esență, ce ar fi viața fără ele? Prin prisma provocărilor, prin prisma lui Poppy Danforth, autoarea reușește să contureze o poveste intrigantă, plină de suspans și pasiune. Sierra Simone reușește să înglobeze tema iubirii într-un mod atât de diferit, corelând-o în același timp cu definiția păcatului, cu pasaje din Biblie, pasaje pe care părintele Bell le cunoaște atât de bine. Întrebarea care, însă, iese la iveală este următoarea: Mai reușește acesta să țină seamă de tot ceea ce a învățat? Mai reușește să se abțină din a comite păcate în numele iubirii? Mai reușește să se stăpânească în momentul în care pragul bisericii este călcat de Poppy?

Trăirile, respectiv gândurile cu care acesta se confruntă sunt puternice, iar iubirea capătă o însemnătate aparte. Încep să apară îndoieli. Tyler începe să se îndoiască de credința lui, de decizia pe care a luat-o în urmă cu ceva timp. O fi una corectă? O fi fost decizia greșită?
Ei bine, misterul învăluie fiecare pagină a romanului și îmi doresc ca și în cazul vostru, acesta să predomine până la final. Nu o să dezvălui nimic, pentru că nu sunt adepta spoilerelor, însă pot să vă spun că vă așteaptă o adevărată aventură.

Vei fi tentat să păcătuiești cu gândul pentru că altfel nu ai cum să faci față cumulului de experiențe, nu ai cum să faci față situațiilor. Astfel, dacă până în momentul de față nu erai adept al scenelor sexuale, Confesiunea unui preot îți va demonstra faptul că, uneori, acestea sunt chiar necesare, mai ales atunci când se pune problema unui roman incitant, de dragoste. 

Ceea ce mi-a plăcut extrem de mult la această carte a fost originalitatea, stilul și, nu în ultimul rând, naturalețea și blândețea pe care autoarea o emană cu fiecare cuvânt scris. Am fost extrem de surprinsă de personaje, de modul în care acestea au fost de conturate, de evenimente, dar și de întorsăturile de situație. Mi-a plăcut fiecare moment incitant și răvășitor, mi-a plăcut fiecare personaj nou introdus în peisaj. Am admirat părțile în care trecutul a fost atât de frumos împletit cu prezentul, dar m-am bucurat și de o lectură pe cinste, deloc clișeică, după cum spuneam și la început.

De ce, până la urmă, insist foarte mult pe partea aceasta, cum că acest volum nu este unul clișeic? Motivul este unul destul de simplu. Cel puțin eu, datorită faptului că am citit multe cărți YA, acum când aud că un volum de carte vizează tema iubirii, respectiv drama, tind să cred că subiectul este unul clișeic. Prea obișnuită fiind cu acest gen de cărți, mi se pare și normal. Ei ce să vedeți că de data aceasta, această premisă a fost dărâmată. Astfel, Confesiunea unui preot este dovada clară că există și astăzi cărți care nu se îndreaptă spre situații clișeice, cărți care te țin în suspans, și nicidecum nu-ți dau totul pe tavă. Misterul în sine în asta constă, în a descoperi singur enigma din spatele poveștii.

Mi-ar plăcea ca această carte să ajungă în mâna fiecăruia. Să aveți ocazia să o citiți, deoarece promite multe și, credeți-mă, întrece orice așteptare. Chiar dacă, pe alocuri, am intuit șirul evenimentelor, să știți că mare mi-a fost surprinderea când am descoperit că acest ghicit, de fapt, m-a pedepsit, în sensul că aș fi preferat să nu îmi fac aluzii asupra unor situații. Autoarea se va ocupa de tot. Va viza atât dragostea pe parcursul volumului, cât și ura, pasiunea, incitantul și misterul. Toate acestea conferă o altfel de alură cărții Confesiunea unui preot. 

Tot ce vă mai pot spune este să  citiți și să vă convingeți! Doar citind acest volum veți face cunoștință cu un preot dedicat meseriei, dar ispitit, cu o personalitate feminină de invidiat, intrigantă și stabilă, respectiv indecisă pe alocuri. 

Poppy și Tyler! Reține aceste două nume pentru că ele te vor deconecta de realitate! 

Țin, de asemenea, să le mulțumesc celor de la Bookzone pentru exemplarul trimis spre recenzie și, cu această ocazie, vreau să-i felicit pentru alegerea de a traduce exemplare scrise de autori străini! Prima alegere este perfectă! Am iubit și iubesc Confesiunea unui preot. Cu siguranță o vei îndrăgi și tu! 



Voi ați citit această carte? Dețineți cărți de la editura Bookzone?

Comentarii

  1. Nu am cărți de la această editură în bibliotecă. Pare interesantă.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Recomand Bookzone cu mare drag pentru varietatea de cărți de care dispune!

      Ștergere
  2. Nu am citit cartea, dar nici nu-mi dau seama dacă mi-ar plăcea având în vedere opiniile tale.
    Am notat titlul și autorul și aștept decizia.

    RăspundețiȘtergere
  3. Foarte drăguță recenzia ta! Cartea pare interesanta.

    RăspundețiȘtergere
  4. Iubesc sentimentul acela când te îndrăgostești de o carte de la prima pagină. Mă bucur că te-ai bucurat de lectură!

    RăspundețiȘtergere
  5. Ma bucur ca ti-a placut cartea, mi-a placut si mie recenzia ta, nu stiam despre ea nimic pana acum!

    RăspundețiȘtergere
  6. Cand am citit titlul nu m-a dus nici o clipa gandul la erotism si totusi m-ai facut tare curioasa in privinta ei

    RăspundețiȘtergere
  7. Mi se par interesante cartile de acest gen si subiectul m-ar prinde! Nu stiu cum, insa sigur am mai auzit de ea undeva!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da. A apărut de ceva timp în engleză. Doar anul acesta, recent, a fost tradusă la Bookzone.

      Ștergere
  8. Chiar pare tare interesanta. Cu asa titlu atractiv, am pus-o si eu pe lista.

    RăspundețiȘtergere
  9. Sunt multe carti de pe bookzone care ma atrag - in special cele din zone dezvoltarii personale.

    RăspundețiȘtergere
  10. Nu am citit carti de acest gen insa chiar mi se pare interesant.

    RăspundețiȘtergere
  11. O carte chiar deosebita! ...si o prezentare pe masura! Love it!

    RăspundețiȘtergere
  12. Este prima data cand aud de aceasta lectura. Mi-as dori sa o incerc si eu, pare faina de tot. 😘😘 Mersi pentru ideile faine!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Părerea voastră contează

Postări populare de pe acest blog

Review - Produse Base One + o manichiură reușită

Bună, dragilor!

În urmă cu puțin timp am primit de la cei de la Base One, un kit cu produsele necesare pentru a realiza o manichiură de succes. Cu alte cuvinte, acest kit conține produse de bază în realizarea unor unghii pe placul tuturor.



Nu știu câte dintre voi vă pricepeți să construiți unghii din gel și de aceea vă spun că eu nu știam că mă voi descurca atât de bine. Pasionată de frumos și de îngrijirea unghiilor sunt de când mă știu și mereu mi-am dorit să dețin produse care să mă ajute să mă descurc singură, să nu mă mai programez la manichiură, respectiv pedichiură și să cheltuiesc o sumedenie de bani pe acest proces.

Kit-ul Base One a fost și este o provocare pentru mine și datorită ambiției pe care mi-a dat-o, pot spune că am ajuns să îmi realizez manichiura de una singură. Cu îndemânarea a fost destul de greu la început, însă după construirea primelor două unghii, parcă m-am mai îndreptat și acest lucru a fost vizibil.

Ce probleme am întâmpinat? Cum să vă spun eu oare? Sunt…

Recenzie - Minunea de R.J. Palacio

Editura: Arthur
Autor: R.J. Palacio
Număr de pagini: 336
Colecția: Cărțile de aur ale copilăriei



„Nu vă voi descrie cum arăt. Indiferent ce grozăvie v-aţi imagina, probabil că este mai rău.“
August Pullman este un băiat de zece ani care a avut ghinionul de a se naşte cu o teribilă diformitate facială. Pentru a-l proteja de privirile şi vorbele răutăcioase ale oamenilor, părinţii săi îl educă acasă, dar într-o zi hotărăsc că a venit vremea ca Auggie să meargă la şcoală.

Minunea este o poveste emoţionantă despre curaj şi bunătate, despre integrare şi acceptare, scrisă cu sensibilitate şi umor. „Nu judeca după aparenţe" pare să fie ideea de la care porneşte R.J. Palacio, iar una dintre cheile de lectură este dată de replica vulpiţei din Micul prinţ: „Nu poţi vedea bine decât cu inima. Esenţialul e invizibil pentru ochi."



Cine s-ar fi gândit că, de fapt, o carte dedicată copiilor nu este doar o carte pentru acei copii care se remarcă prin vârstă? Cine s-ar fi gândit, măcar o clipă, că…