Treceți la conținutul principal

Recenzie "Hotarul" de Livia Furia

                                               Hotarul

                                     Primul volum din seria " Jocul de-a moartea"

Nume carte: Hotarul
Autoare: Livia Furia
Editura: Celestium
Categorie: Fantasy
Număr de pagini: 265



Când i se încredințează supravegherea a trei băieți de vârstă apropiată, Baron nici nu bănuiește cât de repede lumea lui avea să fie întoarsă pe dos. Strigoii încep să bântuie prin noapte, fără ca vreo regulă să-i poată ține departe de copiii lor, spiritele se joacă de-a v-ați ascunselea, ferindu-se de păzitorii care trebuie să-i îndrume. În tot acest timp, Vânătorii-de-suflete încearcă, ilegal, să-i prindă pe cei evadați din spatele ușilor ferecate.

  • Surprinzătoare, plină de situații neașteptate, această carte s-a dovedit a fi un univers dornic de a te cuprinde cu toată ființa. Nici prin cap nu mi-a trecut și n-am intuit nicio clipă cât de bine gândită a fost această carte. Maniera simplă a autoarei de a redacta întâmplări care te debarasează de sfera normalului m-a făcut să pătrund în viața personajelor și să trăiesc alături de ele, să mă adâncesc în povestea lor și să mă afund în ceea ce poate fi numit fantasy.
  • Fiind o lectură ușoară, dar, totodată, plină de acțiune, acest prim volum scris de către autoarea Livia Furia, a reprezentat pentru mine, lectura de care am avut nevoie pentru a-mi dezvolta capacitatea de a gândi lucrurile cu o intensitate maximă.
  • Trebuie să mărturisesc că nu știam la ce să mă aștept de la acest gen de lectură, mai ales că este pentru prima dată când mă confrunt cu o astfel de situație. Titlul, categoric, nu mi-a inspirat prea multe, ca urmare, pot să confirm că nu aveam nici cea mai vagă idee despre ce  ava să fie vorba în contextul acestei cărți,
  • Pentru mine, totul a început obișnuit, la fel cum începe oricare altă carte, chiar am avut impresia că este vorba despre un roman clasic, fără prea multe informații care să mă atragă.
Se oprise lângă prima brazdă și îmbrățișase cu privirea tot pământul care se întindea cu ochii. Cu grijă înaintase pe lângă brazda arată, pe ceea ce părea a fi fost un rând de porumb, care acum se transformase în niște cioturi ascuțite care se iveau din pământ în rânduri aproape drepte.
  • Acesta a fost fragmentul care m-a făcut să-l cataloghez pe Adrian, ca fiind un fel de Ion. Cu toate acestea în minte, chiar nu știam dacă să mai continuu lectura sau s-o las baltă, deoarece este bine-cunoscut faptul că am detestat romanul ''Ion'' , din variate motive. Totuși, ceva îmi șoptea că acest volum nu avea să fie nici pe de parte asemenea romanului Ion, așa că am luat decizia că cel mai potrivit ar fi să mă afund mai adânc în lectură și să nu iau decizii pripite, mai ales că la momentul respectiv, citisem doar câteva pagini.
  • Spre mare mea mirare, cartea s-a dovedit a fi ceva inedit. Lăsând loc normalului și ascunzând ceea ce se presupunea a fi ireal, autoarea ne introduce într-o lume care are menirea de a-i surprinde pe Adrian, tatăl său , respectiv prietenii lui într-un plan specific oamenilor comuni. Astfel, toată povestea începe cu înmormântarea mamei lui Miky, prietenul lui Adrian, situația tragică, dovedindu-se a fi o pierdere semnificativă pentru Miky. Mi s-a părut prea crudă această întâmplare, însă acestui personaj i s-a oferit ocazia de a descoperi ceea ce însemnă moartea. Tragică, venită pe neașteptate, moartea l-a determinat pe vărul lui Adrian să fie mai retras, să editeze la ceea ce putea însemna acest termen și, totodată, a realizat faptul că poți să mori oricând, la fel cum a făcut și mama lui. Ceea ce l-a șocat cel mai tare a fost faptul că mama lui nu a murit datorită bolii pe care o avea, ci a părăsit această lume, din simplul motiv că s-a înecat. Totul este așa de nedrept, nu?
  • După moartea mamei sale, este semnificativ să punctez că acesta va rămâne în grija celor apropiați, la țară, însă nu va avea parte de iubirea pe care și-a dorit-o. Este perceput de familie ca fiind nebun și am să spun mai multe despre acest aspect în cele ce urmează.
  • Până atunci, nu este lipsită de importanță nici draga sufletească la care vom lua parte, respectiv conflictul interior ce se dă în sufletul personajului. Dar, pe lângă aceste considerente, în contextul operei, vom avea parte și de situații care te vor face să zâmbești, să uiți de ceea ce însemnă tristețe pentru câteva minute. Astfel, în primele pagini ale acestei scrieri, o să ne întâlnim într-un cadru citadin, cu cei doi băieți, Adrian și Miky, care se plimbă anevoie prin curtea de la țară. În drumul lor spre curtea găinilor se vor întâlni cu o pasăre care ne-a făcut, tuturor, copilăria mai palpitantă. Neținând cont de sfatul bătrânului, cei doi ajung să dea ochii cu acea pasăre cunoscută sub numele de curcan. Da, da, chiar el!! Este de apreciat curajul de care cei doi dau dovadă, dar, pe de altă parte, băieții sunt animați de dorința de a-i veni de hac curcanului și a-l face să asculte. Ei se cred superiori acelei păsări, ca urmare, așadar, vor lua un lemn și îl vor lovi pentru a se învăța minte. Odată cu venirea serii, cei doi sunt rugați să poftească la masă, iar ceea ce li s-a gătit m-a făcut să schițez o sumedenie de zâmbete. Ghiciți ce li s-a pregătit pentru cină? CURCAN. That's so funny, right?  Am adorat această mică ipostază a celor doi, iar situația neașteptată, m-a făcut să râd cu lacrimi. Sper că v-am stârnit și vouă curiozitatea, deoarece această carte este plină de întâmplări care te vor faci să fii animat de un sentiment de tristețe, întâmplări care îți vor reda zâmbetul pe buze și, cel mai important, secvențe la care vei fi pus chiar tu în pielea personajelor.
  • Dacă până în momentul de față ați avut impresia că nu este nimic interesant la ceea ce v-am prezentat, vă atenționez că ceea ce v-a urma nu va fi lipsit de importanță. Totul va fi răsturnat la 180 de grade, mai ales când vom descoperi că moartea Minei este tocmai o moarte obișnuită. Sau poate ea n-a murit în adevăratul sens al cuvântului? Chiar este posibil așa ceva?
  • Vise, persoane a căror prezență este percepută ca fiind una trebuincioasă, haos, situații nemaiîntâlnite, toate acestea sunt particularizate și consemnate în această carte.
  • Nimic nu mai este cum a fost, visele îi dau bătăi de cap. Sa fie oare adevărat ceea ce a susținut bătrâna? Să fie bântuit de mama lui? Dar cum e posibil așa ceva? Și chiar dacă este posibil, dorește oare să-i facă rău ?
  • Miky, alături de Adrian și de Răzvan., vor porni într-o aventură ce va avea ca scop, distrugerea răului, a ceea ce nu este după placul lor și, pe de altă parte, își doresc ca totul să revină la normal. Dar se mai poate? Niciodată nu s-ar fi gândit cei trei că ar putea exista ceva numit hotar, care ar putea reprezenta o linie imaginară între lumea în care trăiesc ei și cea în care își fac simțită prezența ființele fără prea mari idealuri.  Răul are prilejul de a pătrunde în lumea lor, misiunea lor fiind aceea ce a-l învinge și a-l trimite acolo unde îi este, de fapt, locul. Tot ceea ce trebuie să facă ei este să lucreze împreună, căci doar așa vor reuși să ducă la bun sfârșit ceea ce și-au propus. Vor reuși?
  • Când tatăl lui Adrian este amenințat cu moartea, va găsi oare, băiatul, puterea de a învinge răul de dragul tatălui său? Mama și-a pierdut-o, dar chiar atât de mult să fi greșit, încât, viața să îl pedepsească și să îi ia tot ceea ce mai are?
  • Intrigantă, emoționantă, dureroasă și plină de acțiune, această carte îi va dărui tot ceea ce are de dăruit o carte. De la cele mai banale situații și până la cele mai complexe, tu vei fi cel care va participa alături de personaje la acțiune, vei lua parte la deciziile lor și, nu în ultimul rând, te vei simți triumfător alături de ei. Hotarul, reprezintă un joc de-a moartea printre cei vii. Te alături și tu sau preferi să stai pe tușă?
  • Autoarea a reușit să mă impresioneze și chiar dacă la început am avut o îndoială asupra acestei cărți, acum sunt sigură de un lucru: vreau volumul 2. Abia aștept să mă implic din nou în tot ceea ce fac personajele și sunt, sincer, nerăbdătoare să văd cu ce ne va încânta cel de-al doilea volum al seriei.
  • Vă recomand cu mare drag această carte și dacă sunteți adepți ai genului fantasy, am găsit cartea potrivită pentru fiecare dintre voi. Mă limitez la aceste informații și vă urez LECTURĂ PLĂCUTĂ!
Îți mulțumesc autoarei Livia Furia pentru cartea oferită spre recenzare și țin să precizez că m-a surprins plăcut acest gen de lectură. Pe autoare o puteți urmări pe Goodreads : Livia Furia, Jocul de-a moartea.

Steluțe:





Comentarii

  1. Multumesc pentru recenzie si ma bucur ca nu ati renuntat la carte :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. și eu vă mulțumesc! Mi-a făcut plăcere că o citesc!

      Ștergere
  2. Sună așa bine! Mulțumim pentru recenzie!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Are tendința de a te prinde mai greu, dar și când ai prins gustul acestei lecturi, nu o s-o mai lași din mână :)

      Ștergere
  3. Ma bucur ca si tu apreciezi autorii romani. Deseori si eu cumpar carti scrise de scriitori romani. Pare o carte interesanta. Poate aceasta carte va ajunge un bestseller, cine stie?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Din pacate nu toti autorii români sunt apreciati la fel... am început să îi citesc tot mai mult si imi plac la nebunie ideile pe care le surprind in romanele lor
      Livia Furia este una dintre preferatele mele, de aceea astept cu drag sa citesc si noua ei carte

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Părerea voastră contează

Postări populare de pe acest blog

Recenzie - Tatăl celuilalt copil de Parinoush Saniee

An apariție: 2017
Autor: Parinoush Saniee 
Categoria: Literatură Universală
Colecția: Top 10
Editura: Polirom
Număr de pagini: 296




Parinoush Saniee este autoarea bestsellerului Cel care ma asteapta, roman interzis de doua ori, cea mai vinduta carte a tuturor timpurilor in Iran. 
Aniversarea a douazeci de ani ii ofera lui Shahab prilejul sa-si revada copilaria, o perioada marcata de conflictele provocate in familie de refuzul lui de a vorbi si de relatia tensionata cu parintele sau. Povestea romanului Tatal celuilalt copil contureaza, prin ochii a doua personaje, viata unei familii iraniene tipice din clasa de mijloc, in care fiecare sufera, intr-un fel sau altul, sub povara rolului pe care i-l impune traditia. Tatal lui Shahab, Naser, este convins ca datoria sa fata de familie se limiteaza la a-i asigura confortul material, ignorind nevoile afective ale sotiei si copiilor. Maryam, mama lui Shahab, este nevoita sa isi sacrifice viata profesionala pentru a se ocupa de casa si de cei trei copii…

Recenzie - Șoareci și oameni de John Steinbeck

Titlu: Șoareci și oameni Editura: Polirom Categorii: Moderni, contemporani Număr de pagini: 160 Autor: John Steinbeck



Soareci si oameni, unul dintre romanele clasice ale literaturii secolului trecut, este o poveste cu nuante parabolice despre prietenie si destin. Personajele centrale sint doi lucratori sezonieri, George Milton, un tinar inteligent si inimos, si Lennie Small, un urias naiv, cu o forta incontrolabila si o intirziere mentala ce il face sa semene cu un copil mare. Cei doi barbati, a caror induiosatoare relatie de prietenie ajunge sa semene a dependenta, se angajeaza ca lucratori la o ferma. Ei au un vis, un ideal, sa stringa bani pentru a-si cumpara un loc al lor, unde sa traiasca „din belsugu’ pamintului”. Insa o serie de intimplari tragice, provocate de naivitatea lui Lennie, de neputinta lui de a distinge raul de bine, le naruie sperantele.
Simțeam nevoia de o lectură serioasă, care să mă determine, la final, să extrag o morală din textul cu pricina. Căutând peLibris.ro, am …

Recenzie - Minunea de R.J. Palacio

Editura: Arthur
Autor: R.J. Palacio
Număr de pagini: 336
Colecția: Cărțile de aur ale copilăriei



„Nu vă voi descrie cum arăt. Indiferent ce grozăvie v-aţi imagina, probabil că este mai rău.“
August Pullman este un băiat de zece ani care a avut ghinionul de a se naşte cu o teribilă diformitate facială. Pentru a-l proteja de privirile şi vorbele răutăcioase ale oamenilor, părinţii săi îl educă acasă, dar într-o zi hotărăsc că a venit vremea ca Auggie să meargă la şcoală.

Minunea este o poveste emoţionantă despre curaj şi bunătate, despre integrare şi acceptare, scrisă cu sensibilitate şi umor. „Nu judeca după aparenţe" pare să fie ideea de la care porneşte R.J. Palacio, iar una dintre cheile de lectură este dată de replica vulpiţei din Micul prinţ: „Nu poţi vedea bine decât cu inima. Esenţialul e invizibil pentru ochi."



Cine s-ar fi gândit că, de fapt, o carte dedicată copiilor nu este doar o carte pentru acei copii care se remarcă prin vârstă? Cine s-ar fi gândit, măcar o clipă, că…