Recenzie - Replica de Lauren Oliver

Replica

Data apariției: 2 mai 2017
Titlu original: Replica
Colecția: Young Adult
Autor: Lauren Oliver
Număr de pagini: 424
Editura: Nemira
Format: Paperback

Doua destine se impletesc intr-o carte cu doua fete. Pe de o parte, povestea spusa de Lyra. Pe de alta parte, povestea traita de Gemma. Impreuna, ele ofera o calatorie de neuitat intr-un roman incredibil.
Povestea Lyrei incepe departe, pe o insula, unde totul pare feeric. Dar, privit de aproape, Institutul Haven se vede altfel: ca un spatiu in care se cresc clandestin si se tin sub observatie replici sau modele umane. Lyra este insa unul dintre cobaii care reusesc sa scape.
Gemma isi traieste cuminte adolescenta, pana cand o intamplare o face sa investigheze trecutul propriei familii, in care descopera mai multe surprize. Printre ele, legatura tatalui ei cu Institutul Haven. Asa ca pleaca in Florida, unde o asteapta doua replici si mai multe intrebari.

Cu stilul ei de scriere, Lauren Oliver m-a determinat să dau o șansă tuturor cărților și seriilor scrise în timp, însă pentru un fan originalitate, Replica nu reprezintă cea mai bună carte, având, consider eu, surse de inspirație diferite, iar în rândurile pe care urmează să le consemnez veți înțelege perfect la ceea ce mă refer. Totuși, per total, Replica nu este o carte slabă. Să spunem doar că aveam așteptări mult mai mari de la ea.

După cum poate știți, cartea este împărțită în două părți, fiecare surprinzând punctul de vedere al Lyrei, respectiv al Gemmei. Nehotărâtă și neștiind ce mă așteaptă, mi-am luat inima în dinți și am început cu perspectiva Lyrei, urmând ca mai apoi să continui cu cea a Gemmei. Nu regret că am lecturat într-o primă instanță povestea în centrul căreia se afla Lyra, ci dimpotrivă, consider că am făcut foarte bine.

Cum începe totul? Povestea ia amploare încă din prima pagină, făcându-ne cunoștință cu Lyra, replica îi mintea căreia libertatea devenea un factor tulburător de dorit. Însă, într-o noapte o lumină stranie își revarsă razele spre locul în care Lyra se odihnea. Zgomote. Urlete. Cod negru. Dar ce presupunea acest cod negru? Lyra cunoștea semnificația acestui cod, la fel cum și Cassiopeia o făcea, însă celorlalte replici nici prin gând nu le trecea ce se întâmplă, ce se va întâmpla și care vor fi urmările acestui eveniment nefericit. Când se dădea alarmă de cod negru, însemna că cineva, cu precădere o replică, a evadat. Dar cine? Cine ar fi avut atât de mult curaj și cine și-ar fi asumat un risc atât de mare? Deși laboratorul nu era mare lucru, acolo măcar primeau hrană, puteau să se spele, să doarmă, fără a-și face griji că sunt în pericol. Libertatea putea însemna moarte.

Ce părere credeți că avea Lyra despre locul în care era poziționată? Ce crede ea, de fapt, despre cei din jur? În ceea ce o privește pe protagonistă, din punctul ei de vedere existau două tipuri de ființe umane. Astfel, prima categorie era reprezentată de cei născuți firesc, oameni, femei și bărbați, fete și băieți, precum medicii, personalul, gardienii și cercetătorii. Pe de altă parte, Costumele erau cea de-a doua categorie, iar aceștia erau cei care veneau uneori să studieze insula și pe locuitorii ei.

De asemenea, Lyra este personajul prin care m-am identificat pe mine, autoarea surprinzând o serie de pasiuni ale Lyrei la care nu am putut rămâne rece. Faptul că ea era îndrăgostită de tot ceea ce însemna citit, m-a determinat să o cataloghez ca fiind o replică învățată, în virtutea faptului că nimeni nu o învățase să citească, ci singură și-a însușit pasiunea pentru citit.

" Lyra se îndrăgostise de citit în scurta perioadă plăcută cât dr. O'Donnell fusese la Haven, perioadă care acum i se părea cea mai bună din viața ei. Când citea, avea impresia că i se deschid în gând multe ferestre mici, care o umplu de lumină, aer proaspăt, imagini ale altor locuri, ale vieții și ale timpului. La Haven aveau doar cărți de știință și despre corp, pline de cuvinte de înțeles. Dar citea tabele, când erau lăsate nesupravegheate. Citea revistele lăsate de asistente în sala de relaxare. "

Inevitabilul nu întârzie să se producă, astfel că într-o zi Lyra este găsită în cadrul băii, starea ei fiind una deplorabilă, însă mare este dezamăgirea asistentei Cheryl când află că protagonista a mințit-o în urmă cu doar câteva zile atunci când a întrebat-o despre starea ei. Replicile au ajuns să își piardă viața, boala stând la baza deteriorării lor și nimic nu se mai poate face cu ele. Focul este cel care le va purifica și le va șterge complet existența.

" M-ai mințit, douăzeci și patru.

Lyra era în genunchi, clipind ca să nu plângă, înghițind gustul de vomă, când ușa toaletei se deschise. Nu reuși să se ridice în picioare suficient de repede. Se răsuci și din greșeală lovi cu cotul o mătură. Asistenta Bucle se holba nu la ea, ci la găleata din spatele ei, acum stropită cu vomă. În mod ciudat, nu părea furioasă.

- Știam eu! zise ea, scuturând din cap. [...].

- Nu sunt bolnavă, zise Lyra repede și se întinse să se prindă de un raft.

Încă era amețită.

- Haide! Acum! "

Unde va ajunge, până la urmă, Lyra? Va comunica cu cei care îi doresc binele, chiar dacă nu este decât o replică?

Treptat, starea de bine a Lyrei se înrăutățește, fiind din ce în ce mai deplorabilă, creându-i disconfort și îndemnând-o, totodată, să se ridice, să trăiască.

" Lyra nu dormise bine. Se trezi cu o senzație de sufocare în piept, cum se întâmplase cu ani în urmă, când asistenta Nici-să-nu-te-gândești o băgase cu capul în chiuvetă, drept pedeapsă pentru ă furase ciocolată din camera asistentelor.

Efecte secundare. Vor trece. Uneori din cauza medicamentelor te simți mai rău, înainte să-ți facă bine. În lumina vagă a dimineții, auzind în jur respirația atâtor replici, închise ochii. Își aminti fulgerător imaginea unei mame surogat care o legăna cu ani în urmă, îi cânta, iar părul ei îi gâdila fruntea. Deschise ochii din nou. Mamele surogat nu cântau. Ele urlau și țipau. Sau plângeau. Vorbeau în alte limbi. Dar nu cântau.

Îi era greață din nou.

Nu va risca să vomite înăuntru. Va găsi un loc mai departe de-a lungul plajei, poate dincolo de butoaiele din tablă în care erau deșeurile periculoase de la Haven, pregătite să fie ridicate, undeva unde să n-o vadă gardienii. "

Într-o altă ordine de idei, făcând referire la acel termen numit libertate, putem spune doar că libertatea era cea la care Lyra putea doar să viseze și asta pentru că ea nu a experimentat nimic dincolo de zidurile Havenului. În mintea ei se perindă o serie îngrozitoare de întrebări printre care și " Cum este să fii liber? "

" Oftă. Părea extenuată. Avea cercuri întunecate sub ochi, iar Lyra se trezi gândindu-se la cealaltă viață a asistentei, cea din afara insulei. Oare cum era să ai o lume secretă, un loc privat departe de Haven, departe de replici, de asistente și de Ochii de Sticlă? Nu reușea să înțeleagă. "

Din nou, urmează să precizez că mai există aspecte pozitive în cadrul acestei cărți, astfel că în materie de citit, eu am fost cea care s-a identificat cu personajul Lyra, în primă instanță, mai sus, dar și acum, de această dată, protagonista exprimându-și emoțiile și pasiunea pe care o nutrește pentru citit și pentru cărți în general.

" Printr-o ușă deschisă văzu un par mare, acoperit cu cearșafuri albe, cu pături și cu atât de multe perne, încât nu își imagina ce rost aveau. Și aliniate pe rafturi, lângă canapea: cărți. Multe cărți, de patru ori mai multe decât văzuse în camera asistentelor, atât de multe, încât, în entuziasmul ei, titlurile se amestecară și nu reuși să citească nici măcar unul. Voia să le atingă. Cotoarele lor arătau ca bomboanele colorate pe care le primeau de la asistente uneori, ca pastilele dulci pe care le primeau replicile uneori, când tușeau. Dar aproape că îi era teamă, teamă că, dacă le atinge, au să dispară. Se întrebă cât timp i-ar lua să citească toate cărțile de pe rafturi. Luni. Ani chiar. Poate că vor avea voie să stea acolo, în camera aceea curată și drăguță, cu soarele care bătea e covor și cu sunetul discret al aerului condiționat ascuns. [...].

Cum rămaseră singuri, Lyra se duse la rafturile de cărți. Simțea că 72 o privește, dar nu îi păsa, nu se mai putea abține. Se ridică și-și trecu degetele de-a lungul cotoarelor, simțind textura diferită a fiecărei cărți, unele lucioase și tari, altele moi și sfărâmicioase, ca praful. L-I-T-T-L-E W-O-M-E-N. Little Women. T-H-E G-O-L-D C-O-S-T. Când își aduse aminte de cartea Micul prinț, pierdută prin mlaștini, îi veni să plângă. Dar cărțile acelea compensară, măcar un pic. "

Cine este 72 și cum l-a întâlnit Lyra vă las pe voi să aflați, deoarece în acest mod, lectura va fi mai surprinzătoare. Vă las să vedeți ce s-a întâmplat cu Haven și cum au ajuns Lyra și 72 să o întâlnească pe Gemma.

Fiind o carte Young Adult, o poveste de dragoste nu este ceva surprinzător, dar, totuși, nu este un Young Adult obișnuit cu scene de dragoste plasate în exces, cu tandrețuri și cu multe dulcegării, este ceva diferit, ceva ce nu creează silă, ci totul vine natural, fără a întinde coardele. Spunând acestea și având un personaj masculin la mijloc este evident faptul că între Lyra și 72 se vor naște sentimente, aceștia ajungând să se apropie treptat, dar această apropiere și povestea dintre ei, nu este principalul subiect pe care se bazează acest volum.

" - Ai avut dreptate. Ei ar putea să ne ajute. Ei știu despre Haven. Poate că știu și despre un leac.

- Dar...

Lyra scutură din cap.

- Ai zis că nu ai încredere în ei.

- Nu am. Dar eu nu am încredere în nimeni.

- Nici în mine?

Ceva se schimbă în privirea lui.

- Tu ești altfel, zise el, mai blând.

- De ce?

Era conștientă de cât de aproape erau și de liniștea după-amiezii, de toți copacii din jur și de tăcere. 72 aproape că zâmbi. Puse degetul mare pe buza ei de jos. Pielea lui era sărată.

- Pentru că suntem la fel. "

Ce mi-a atras atenția, de altfel, este faptul că fiecare replică avea un număr, dar multe dintre ele aveau nume, inspirate, în mare parte, din numele stelelor. 72, însă, nu avea un nume și de ce să rămână fără nume, când poate să își aleagă unul, oricare. Împreună cu Lyra va stabili cum îl va chema și cum va fi strigat de acum înainte, dar el insistă,  într-un final, ca Lyra să fie cea care să găsească un nume potrivit.

" -Lyra, zise el din nou. Îmi place numele tău. Aș vrea să fi avut și eu un nume. [...].

- Putem să îți dăm un nume, zise ea tot cu ochii închiși. Poți să-ți iei unul de la stele, ca mine.

El rămase tăcut o vreme. Mâna i se îndreptă spre umărul ei. Își trecu degetele peste clavicula ei. Puse degetul mare în adâncitura gâtului ei.

- Alege tu, zise și o fracțiune de secundă îi atinse și buzele.

Apoi, își puse palma pe pieptul ei, chiar deasupra inimii. În întunericul din spatele pleoapelor ei, Lyra văzu univers explodând și prefăcându-se în strălucire. Își imagină nume și stele de un albastru aprins, purpuriu, alb.

- Caelum, zise ea.

Știu că i se potrivea, îndată ce îl rosti cu glas tare.

- Tu o să fii Caelum.

- Caelum, repetă el. "

Odată scăpați de la Haven, cei doi cutreieră lumea în lung și în lat, până când povestea Lyrei ajunge să se împletească cu cea a Gemmei, iar de aici lucrurile își modifică intensitatea, astfel că un anumit Jake Witz ajunge să se spânzure, această tragedie, dând cărții o tentă stranie, mai ales în condițiile în care acesta nu este singura victimă care ajungă să apeleze la sinucidere. O asistentă importantă îi calcă pe urme, dar nu vă dezvălui numele, deoarece nu doresc ca acesta să vină drept spoiler, însă suntem siguri de un lucru: singurătatea este cea care i-a împins pe ambii, pe Witz și pe asistentă, spre moarte.

" Jake Witz nu mai arăta frumos. Fața lui era mov, de la sânge. Limba îi era scoasă, țeapănă și înnegrită, de parcă era un corp străin, care fusese înfipt acolo. Unghiile îi erau rupte de la încercarea de a rupe cureaua, care era prinsă între tocul ușii și marginea îndepărtată a acesteia. Un strat gros de sânge și salivă i se uscase pe buze. "

Acestea fiind spuse, tin să cred că v-am dezvăluit destule informații referitoare la conținutul cărții, însă am încercat pe cât posibil să aduc în prim-plan, aspectele pozitive pe care eu le-am remarcat pe parcursul lecturării.

În ceea ce privește perspectiva Gemmei, poate vă dați seama că la un moment dat, poveștile se vor împleti, făcând din două, una. Jumătatea cărții în care protagonistă este Gemma, oferă o altă porție de informații care vin cumva să completeze tabloul creat de Lauren Oliver.

Am și nemulțumiri, desigur, iar prima dată trebuie să spun că aveam așteptări mai mari de la această carte. M-a încântat, totuși, ideea aceasta de "întoarce carte și citește altă poveste", însă acest aspect nu a fost de ajuns. Tind să cred că, în principal  povestea se aseamănă foarte mult cu opera lui M.R.Carey "Fata cu toate darurile" din mai multe puncte de vedere. Ideea de supraviețuire, obiectele ascunse de replici sub pat, asistentele, Havenul, evadarea, toate îmi amintesc de Fata cu toate darurile. Spre deosebire de această carte, creația lui M.R.Carey m-a impresionat și mi-a plăcut extrem de mult și fac această comparație, exact pe motiv că cele două merg mână în mână. Dacă nu aș fi citit cu ceva timp în urmă Fata cu toate darurile, poate părerea mea ar fi diferită, însă așa, pot spune că Replica nu abordează o poveste originală.

Un alt aspect care m-a deranjat, a fost confuzia pe care numele atribuite personajelor la început mi-au creat-o. Nu mi-au plăcut deloc poreclele oferite, acestea dându-mi impresia de imaturitate, pseudonime create, în mare parte, pentru copii.  

Vă aștept și pe voi să îmi spuneți dacă ați citit-o, să îmi spuneți ce părere v-a lăsat și o recomand celor care nu au citit Fata cu toate darurile. Pentru acei cititori, Replica va fi lectura perfectă, mai ales în această perioadă.

Rating:

Mulțumesc Editurii Nemira pentru exemplarul oferit spre recenzie. Cartea se poate achiziționa cu doar un click aici.

Vă doresc lectură plăcută!