Treceți la conținutul principal

Cu Sano Maxima ai nevoie de o cantitate mică pentru rezultate... MAXIME!

Când vine vorba despre curățenie, mă declar o persoană metuculoasă, care pune, în același timp, foarte mare accent pe produsele pe care le folosește. Cu Sano Maxima , însă, ai nevoie de o cantitate mică pentru rezultate... MAXIME! Și nu glumesc când spun acest lucru! Faptul că am încercat foarte multe produse de curățare și parfumare a rufelor, îmi permite să-ți exprim o opinie clară cu privire la produsele Sano Maxima. Sincer, sunt singurele care m-au surprins plăcut, chiar dacă pe piață există mii și mii de produse.  Am fost super încântată când cei de la Sano mi-au dau vestea cea bună. Care anume? Ei bine, ei mi-au propus să testez produsele Sano Maxima , iar dacă voi fi mulțumită să împărtășesc și cu voi ceea ce mi-a plăcut atât de mult la aceste produse. Chiar dacă pe piață se fac remarcate o mulțime de produse destinare spălării rufelor, Sano are ceva special. Acest ceva, de fiecare dată, mă îndeamnă să vă recomand și vouă gama pe care aceștia o au disponibilă. Și, tot...

Recenzie - Războiul ciocolatei de Robert Cormier

Războiul ciocolatei

Autor: Robert Cormier
Editura: Arthur
Colecția: Young Art
Număr de pagini: 261



Robert Cormier este un autor destul de complicat, în condițiile în care în această operă  tinde să suprapună anumite evenimente și, mai mult decât atât, se observă faptul că acesta întrăgește personajele, altfel nu mi-aș putea explica multitudinea eroilor pe care îi conturează.

Faptul că el a dorit să introducă în opera sa mai mult de doi eroi nu este un lucru greșit și pot spune că nici nu m-a deranjat acest aspect, în contextul în care protagoniștii sunt diferiți, iar detaliile oferite, la fel de diverse.

Oarecum, acest aspect vine spre ușurarea reținerii numelor, însă eu o să mă raportez, în mare parte, nu la toate personajele, ci doar la o parte din ele, acele personaje, care mi-au atras atenția cel mai mult.

Războiul ciocolatei este una dintre acele opere destinate adolescenților, însă lecturarea ei se poate face de orice cititor, mai ales că stilul folosit este unul destul de lejer, iar limbajul accesibil pentru oricine. 

Într-o primă instanță, o să mă raportez la subiectul cărții, care, în prim-plan, surprinde o viață liceană, lipsită de griji în afara școlii, dar parcă atât de complicată în incinta ei.

Nu pot omite nici faptul că se surprind o serie de activități școlare, precum sportul. În acest caz este reprezentativ fotbalul american, cel mai practicat sport de către locuitorii Americii.

Cu această ocazie, am aflat și originea personajelor, însă cel mai mult tind să cred că fiecare dintre ele sunt construite cu un anumit scop, un scop bine gândit, care are menirea de a influența cititorul într-un mod pozitiv.

Jerry Renault este unul dintre acei băieți asupra căruia mi-am focusat atenția. De ce? Mi se pare că el avea cea mai interesantă poveste, iar alături de el chiar am trăit, indirect, încă un an de liceu. 

Jerry este acel personaj pe care Robert Cormier l-a construit după bunul său plac și, mai mult decât atât, sunt de părere că el este cel mai diferit dintre toți.

Jerry nu atrage atenția asupra lui prin faptul că este o frumusețe rară sau pentru că este cel mai mișto din școală. Pentru el totul se rezumă la refuz.

"- Vezi? spuse Archie, întorcându-se iar spre Renault. Cu toții trebuie să facem în lumea asta lucruri pe care nu dorim să le facem."

Odată cu acest refuz, povestea ia amploare, iar cititorului i se oferă prilejul de a citi o carte relaxantă, o carte perfectă pentru o zi când vrei să citești ceva mai lejer.

Așadar, Războiul ciocolatei este cartea care m-a indus în eroare de câteva ori și acest lucru se datorează numai și numai titlului. 

Inițial, chiar nu știam despre ce este vorba, iar când unul dintre elevii școlii au poreclit un băiat ciocolată, mintea mea a zburdat pe meleaguri îndepărtate.

Pe parcurs am aflat că nu este vorba despre o luptă între oameni de culoare, ci s-a evidențiat faptul că, în esență, chiar este vorba despre ciocolată.

Cât de surprinsă am fost în aceste momente. Din această clipă am început să cred că autorul chiar și-a dorit să construiască o operă calitativă, respectiv o operă care să ajungă la inimile cititorilor.

Războiul ciocolatei a ajuns la inima mea, chiar dacă, într-o oarecare măsură, opera este încâlcită, surprinzând prea multe personaje.

Astfel, am ajuns la personajul nostru principal și anume la Jerry, care refuză, în permanență, să vândă ciocolată. 

El impresionează prin puterea pe care o deține, chiar dacă este o persoană slabă din punct de vedere fizic.  Semnificativ este să vă comunic că toată această treabă cu refuzul a pornit în urma unei înțelegeri cu cei rebeli.

" Și chiar înțelegea. Înțelegea că viața era o porcărie, că nu existau eroi adevărați pe lumea asta și că nu te puteai încrede în nimeni, nici măcar în tine însuți." 

Cum în orice școală există și băieți pe care rebeliunea îi animă, așa și la Trinity există un grup numit Vigilenții, care dă ordine băieților precum Renault

În această carte, nimic nu este întâmplător, de aceea vă spun că o să urmeze multe surprize. Aceste surprize pe mine m-au lăsat mască și, până la urmă, tind să cred că mi-a plăcut destul de mult această carte.

Amenințările sunt la ordinea zilei, însă ce se va întâmpla când Renault își va isprăvi sarcina pe care o are față de Vigilenți și răspunsul lui nu se va schimba? El îl ține pe nu în brațe cu forță și, totodată, datorită acestui răspuns, viața lui va fi pusă în pericol.

Oare va supraviețui acesta până la finalul  romanului?

Robert Cormier știe cum să strecoare o doză de suspans pe ici pe acolo, iar acest lucru mi-a plăcut foarte mult.

Nu vă speriați dacă aveți impresia că nu se întâmplă nimic interesant, ci eu vă sfătuiesc să continuați lecturarea cărții, deoarece amploarea situațiilor se va observa doar de la jumătatea cărții încolo, spre final. 

Elementele care nu m-au încântat foarte mult se rezumă la apelativele de frate pe care elevii le foloseau cu profesorii. Nu mi-e clar dacă cei din incinta liceului erau foarte apropiați de profesori sau dacă respectivii aveau o religie, care să le impună acest apelativ. 

Totuși, acest amănunt poate fi trecut cu vederea și, de asemenea, acestea nu influențează în mod negativ lectura.

Finalul este mai mult decât cutremurător. Mi-a plăcut extrem de mult și mă bucur că am dat o șansă acestui autor.

Robert Cormier, prin opera sa Războiul ciocolatei mi-a oferit o lectură plăcută, o lectură relaxantă și o povestea în care fiecare poate să se regăsească, mai ales că aceasta surprinde momente ale perioadei de liceu, în care unii aveam fie acel aer de superioritate, fie timiditatea ne domina.

Voi sunteți curioși să vedeți în ce belele va mai intra Jerry?

Va ajunge el să răzbească? Va face față provocărilor sau se va lăsa dominat de Vigilenți?

Acest exemplar a fost dăruit de Târgul cărții pentru recenzie și țin să le mulțumesc cu această ocazie pentru posibilitatea de a citi acest volum.
De asemenea, nu uitați că aici găsiți o sumedenie de cărți la prețuri foarte reduse, prețuri pentru orice buzunar. Pentru mai multe detalii, apăsați aici.
Târgul cărții este o librărie, care cuprinde atât cărți noi, cât și cărți vechi.

Vă doresc lectură plăcută!

Comentarii

  1. O noua saptamana, o noua recenzie buna! O sa iau si eu cartea aceasta!😊

    RăspundețiȘtergere
  2. Puteam sa jur ca e o carte de gastronomie cand am auzit cum se numeste :)) Si cu toate acestea, m-ai surprins.. intr-un mod placut. Foarte faina recenzia ^_^

    RăspundețiȘtergere
  3. Hihi, ce tare e subiectul cărții. Iar titlul e genial! :*

    RăspundețiȘtergere
  4. Pare tare interrsanta cartea :) imi place tare mult titlul ei dar si ideea de poveste din liceu cu adolescenti! ������

    RăspundețiȘtergere
  5. Mi se pare super cool titlul. Dar întrebarea mea e: când ai timp să citești atâtea cărți??? :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hmmm, timpul mi-l fac singură! În fiecare zi încerc să citesc câte ceva. Chiar dacă este 10 minute, chiar dacă este o oră. Așa mi-am stabilit, să nu treacă o zi fără să citesc ceva.
      Este greu, asta este adevărat! Cert este că încerc să citesc cât mai mult, chiar dacă uneori nu citesc atât de mult pe cât aș dori.

      Ștergere
  6. Pe langa faptul ca suna foarte delicios titlul 😂, mi se pare foarte interesanta abordarea autorului de a scrie cartea. As vrea sa o citesc.

    RăspundețiȘtergere
  7. Interesant nume dat unui personaj. Ma gandeam la cu totul alta abordare a subicetului

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. După cum am spus și în recenzie. Și pe mine m-a indus în eroare autorul de multe ori

      Ștergere
  8. Numele este foarte interesant. Cred ca mi-ar placea din ce am citit aici. :D

    RăspundețiȘtergere
  9. Sună interesant cartea, chiar aș vrea să citesc și eu ceva mai lejer :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Este potrivită pentru acele momente când vrei să citești ceva lejer!

      Ștergere
  10. Suna a carte jucausa, cu substrat serios. Frumos!

    RăspundețiȘtergere
  11. Ai spus ciocolata? Pai mie-mi place orice contine acest cuvant. Ce daca e numele unei carti? O devorez instant.

    RăspundețiȘtergere
  12. Îmi spusese cineva cândva că pentru a avea succes trebuie să înceapă să ne placă să facem și lucrurile care nu ne plac. Cartea aceasta pare scrisă pe acest tipar.

    RăspundețiȘtergere
  13. Chiar daca eu am depasit varsta acestor carti de multe zeci de ani, recenziile voastre la cartile young adult imi dau idei pentru ce carti sa mai luam la premiile de sfarsit de an scolar...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mă bucur să aud acest lucru! Elevii ar fi mai mult decât încântați!

      Ștergere
  14. Interesanta recenzia, sper sa citesc si eu curand aceasta carte.

    RăspundețiȘtergere
  15. Sună tare bine această carte. Inițial, datorită titlului, am crezut că este vorba despre o carte de gastronomie :)))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. He he:)))) Eu nici nu știu la ce m-am așteptat. Contează că mi-a plăcut!

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Părerea voastră contează

Postări populare de pe acest blog

Am vizionat Split. Ce impresii mi-a lăsat?

Split. Impresii. Parcă mă aflu mereu într-o continuă căutare. De această dată, m-am gândit să aleg un film, pe care să nu-l vizionez doar de dragul de a mai adăuga încă un film pe care să îl trec alături de altele.  Având puțin timp liber, dar fiind, totodată, puțin obosită, aveam nevoie de ceva care să mă țină trează, să mă facă să vreau să continui ce am început.  Întâmplător, cu ceva vreme în urmă am dat peste o secvență din acest film Split . Din câte știu eu, acest film a fost creat după cartea Mințile lui Billy Milligan . Nu știu dacă este adevărat, însă la baza acestora se află un personaj care suferă de personalitate multiplă.  Evident, subiectul este unul sensibil și de aceea am decis că acesta este filmul pe care trebuie să îl vizionez. Ca personaj principal îl avem pe actorul  James McAvoy , care îl film se prezintă sub numele de Kevin Wendell Crumb .  Acesta a fost diagnosticat ca având personalitate multiplă sau, din câte am înț...

Profesionalismul se definește prin AIA Proiect

-Dragilor, pentru următoarea săptămână vă propun o temă care pentru unii dintre voi va fi ușoară, iar pentru ceilalți va reprezenta o provocare. Despre ce este vorba? Tema este simplă: AIA Proiect. Vă rog să vă documentați cât de bine puteți și să realizați o lucrare cât mai complexă despre membrii AIA Proiect, despre ceea ce înseamnă acest concept și orice alte detalii referitoare la proiectare.  Cel care va realiza cel mai bun proiect, fie scris, fie sub formă de document, va avea posibilitatea de a avea o carieră în acest domeniu, mai ales că în urma rezultatului, unul dintre voi va sta în compania echipei AIA Proiect pentru a căpăta cât mai multă experiență și a învăța bazele proiectării. -WOW! Aceasta a fost prima mea reacție! -Domnișoară Oțet, aveți vreo întrebare? Vă văd tare mirată. -Sunt chiar fascinată, dacă pot să afirm acest lucru. Totodată, această temă mi se pare o provocare, dar și o oportunitate perfectă de a învăța de la profesionaliști. -Este drept!...

Blogatu.ro împlinește 11 ani de activitate

Când simți că ai ceva de spus și consideri că unele dintre gândurile tale ar putea fi idei folositoare pentru alții, alegi să împărtășești aceste gânduri în mediul virtual, creându-ți un blog, o pagină unde să te exprimi și unde să fii înțeles.  Un blogger reprezentativ în acest sens, care a ales să împărtășească cu noi idei care să ne ajute în viața de zi cu zi este Marius Călugăru . De aceea, vă anunț cu drag că Blogatul.ro împlinește 11 ani de activitate. A trecut mult timp de când a fost postat primul articol pe site și acest timp a adus cu el perfecționarea. Ce m-a impresionat cel mai mult pe mine? Care a fost articolul care mi-a atras cel mai mult atenția? Articolul Cum am slăbit 31 de kg în 12 luni fără dietă - 7 pași pentru o slăbire sănătoasă este cel care m-a intrigat cel mai mult. Știu că trăim într-o țară în care ne confruntăm tot mai mult cu kilogramele în plus, România fiind printre primele țări în care mâncarea nesănătoasă și grasă aduce urmări nefa...