Treceți la conținutul principal

Când vin acasă...o citesc și o recitesc pe...Natașa Alina Culea - A good book has no ending


"Good books don't give up all their secrets at once.". - Stephen King 

Nu știu cum ați fost voi când ați fost studenți, nu știu dacă vouă vă era dor de casă sau nu, însă eu am avut perioade în care făceam câte o vizită pe acasă, poate o dată la trei-patru luni, chiar dacă stau la puțin peste 53 de kilometri față de casă. Fiind studentă la Cluj, acesta mi-a deschis o mulțime de portițe, mi-a oferit posibilitatea de a-mi ocupa timpul cu ceva, astfel că, fără să-mi dau seama, treceau luni și eu tot la Cluj mă aflam.

Am povestit cu o grămadă de cunoștințe, care mi-au comunicat faptul că la ei, mutarea la Cluj, s-a manifestat exact în sens opus. Adică? Fiind într-un oraș nou, neavând prea multe cunoștințe, este normal ca la final de săptămână să-ți dorești să mergi acasă și, mai apoi, cu trecerea timpului, să rărești aceste vizite. Ei bine, văd că în cazul meu nu este așa. deși acest lucru are perioade când se manifestă cu regularitate, astfel că oscilez între a rămâne la Cluj și a merge acasă. 

Ceea ce vreau eu să spun, de fapt, cu acest articol este că, de cele mai multe ori, este normal să mergi acasă pentru că acolo te atrage ceva. Mergi cu diferite motive, cum ar fi să-ți revezi părinții, bunicii, să-ți mai petreci timp cu ei, cu prietenii tăi, să revezi locurile natale sau chiar să faci plimbări, care să-ți readucă aminte de MICUL TU. De cel de altă dată, care avea o vârstă fragedă.

În ceea ce mă privește, am observat un mic detaliu pe care l-am contorizat de fiecare dată. Nu știu cum se face, dar mie, repetarea continuă a aceluiași lucru, îmi creează o stare de monotonie. Și s-ar putea să fie valabil și în cazul vostru. Ce m-a surprins pe mine, de fapt, este atitudinea pe care o manifest față de o autoare și față de cărțile ei în momentul în care sunt acasă, în camera mea sau în curte pe un șezlong, admirând apusul. 

Natașa Alina Culea este autoarea care mă întâmpină de fiecare dată când vin acasă. Nu fizic, prin prezența ei, ci prin cărțile pe care le dețin de la ea. Cărțile ei, se pare, Marat, respectiv Natașa, bărbații și psihanalistul, și-au făcut treaba. Ele și-au lăsat amprenta asupra sufletului meu și de fiecare dată când privesc biblioteca, parcă mă cheamă. Mă cheamă să le recitesc, să mai arunc un ochi, să dau, din nou, frâu liber gândurilor și sentimentelor care m-au animat de-a lungul capitolelor parcurse în momentul în care le-am lecturat.


Explicația pe care o pot da în această situație este chiar citatul de la început, a lui Stephen King  "Good books don't give up all their secrets at once.", pe care-l aprob în proporție de 100%. Cred, fără dar și poate, că Natașa, prin stilul ei și prin modul în care alege să-și aștearnă gândurile pe hârtie, reușește să implementeze ceva în mintea și, cel mai important, sufletul oricărui cititor. De această dată, se pare, chiar și eu sunt o victimă. O victimă împlinită, o victimă care-și asumă acest statut. Știți de ce? Pentru că este atât de plăcut să fii dependent de cărți, de citatele din ele, de autorii care și-au pus sufletul în fiecare cuvânt, citat și pagină. 

Vă zic sincer că nu știu exact cum să descriu acest sentiment, ma ales că, la început, nici măcar nu i-am acordat atenție. Ultima vizită acasă, însă, și-a spus cuvântul și am ajuns la concluzia că, da, când vin acasă, o recitesc și o citesc pe autoarea Natașa Alina Culea.

Ce recitesc, de fapt? Citate pe care le-am notat. Deschid cărțile ei și recitesc pasajele pe care le-am marcat. Retrăiesc din nou emoțiile de altă dată, doar că...mai intens, mai profund. Totul la intensitate maximă, cu atât mai mult cu cât, din nou, îmi dau seama de adevărul care se ascunde în spatele unor simple cuvinte.

Ca urmare a acestui fapt, o să vă las aici câteva dintre replicile, respectiv citatele pe care le recitesc, de fiecare dată când revin acasă.

"Te poți îndrăgosti la prima vedere?... De o fată fată cu care nici măcar n-ai vorbit? Acel arat absent, frumos ca un vis din care nu vrei să te trezești, era îndrăgostit de mine? Nu mai puteam sta în pragul ușii, cu trandafirii în brațe, așa că intru în cameră și așez florile în vază. Îmi aprind o țigară cu gândurile încâlcite de neînțelesuri. Eram năucită de gestul lui; Marat se dovedea un bărbat ca nimeni altul, care asculta glasul inimii și nu-i era teamă de consecințe. Nici nu putea fi altfel, mi-am zis admirativ, uitându-mă către ușa închisă în urma lui. " (din cartea Marat)


"Bunica spune că iubirea trebuie căutată în noi înșine, așa a spus Buddha. Iubirea fără liniște sufletească, nu durează, se autodistruge. A mai spus că iubirea vine când trebuie, nu întârzie niciodată și nu o poți grăbi." (Marat) 

"Lumea aruncă definiții mult prea stricte, dacă cineva iubește într-un fel, trebuie să fie o regulă universal valabilă. Noi suntem unici și fiecare iubire este unică, nimeni nu deține rețeta potrivită tuturor." (Marat)

"De ce nu poți cumpăra iubirea? De ce nu pot să o comand din catalog? Putem cumpăra atâtea lucruri, de ce iubirea se încăpățânează în aroganța ei superioară, ostentativă, să fie un ideal îndepărtat? De ce râde de bieții muritori ce o adoră? Oare dacă aș putea cumpăra iubire, cât ar costa o astfel de iubire distrugătoare, ca a mea? S-ar plăti cu ani, cu sânge și trandafiri? Aș putea renunța chiar acum la ea, dar ce aș fi fără ea?" (Marat) 
"O relație este construită din momente, unele fericite sau așa sunt percepute de noi pe moment și momente pe care le considerăm dureroase. Putem trece peste certurile nesemnificative, dar nu și peste acele momente, acele piscuri emoționale în care îți privești partenerul ca și cum nu l-ai mai cunoaște sau poate că nici nu l-ai cunoscut vreodată." (Natașa, bărbații și psihanalistul)

"Ce prăpastie desparte "a trăi" de "a îndrăzni să trăiești". Unii descoperă sensul vieții după ani de căutare, în opere consacrate, în filosofia vreunui Descartes, în religie, eu l-am găsit într-o pancartă galbenă și sufletul mi-a tresărit în fața descoperirii, ca și cum aș fi așteptat, îndemnul de care aveam nevoie acum." (Natașa, bărbații și psihanalistul)

"De ce vrem noi să fim nefericiți, de ce vrem neapărat să experimentăm durerea? Poate că totul are sens, iar noi nu suntem niște biete ființe fără capacitatea de a discerne ce ne dorim, poate că drumul către fericire ne presară sub tălpi spini și mărăcini pentru că așa învățăm să ne ridicăm asupra lor, așa învățăm să zburăm. Mereu am zis, pentru a fi fericit ai nevoie de mult curaj, toată lumea știe să trăiască în nefericire, să se complacă în lamentări zilnice și nepuține. Cred că pentru a afirma cine ești cu adevărat trebuie să îți îndrepți coloana vertebrală și să înfrunți valul de opinii necerute ale celor ce s-au obișnuit să stea în rând. Și valul acesta va veni, de asta sunt sigură și nu îmi e teamă, ca atunci când mergi la școală și știi că ai lecția pregătită." (Natașa, bărbații și psihanalistul) 


Nu știu cu certitudine dacă am vreun autor român de suflet, însă sunt sigură de faptul că am un autor pentru...pentru acasă! 

Chiar și în momentul de față citesc Nopți la Monaco, un volum de carte care pare destul de diferit, comaprativ cu celelalte două cărți pe care deja le-am citit de la autoare. Momentan nu vă pot spune nimic, deoarece și eu sunt curioasă de evoluția lucrurilor, cert este că voi reveni cu o recenzie sau o părere mai aprofundată despre carte cât de curând. 

Voi aveți cărți care să vă amintească de locul natal, cărți pe care vreți să le recitiți? 







Comentarii

  1. Da, am și eu câteva cărți de suflet care m-au captivat în copilărie: David Copperfield, de Charles Dickens și Aventurile lui Tom Sawyer și ale prietenului său Hucklebbery Finn, de Mark Twain.

    RăspundețiȘtergere
  2. Am trei carti de suflet pe care le-as reciti oricand: ``Nunta in cer`` de Mircea Eliade, ``Adam si Eva`` de Liviu Rebreanu si ``Plansul lui Nietzche`` de Irvin Yalom. M-am indragostit de ele, de felul in care sunt scrise, de subtilitatile din interiorul lor!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Vreau și eu să citesc Nuntă în cer de Eliade. Mi-o doresc de atât de mult timp, doar nu mai reușesc să pun mâna pe ea.

      Ștergere
  3. Acasă e în fiecare carte pe care o citesc, pentru că tot ce citesc o fac acasă. Nu e alt loc mai de preț pentru citit sau orice altceva ca acasă.

    RăspundețiȘtergere
  4. Acasă am biblioteca plină de cărți clasice, bune. Când mă gândesc că vreau să citesc un roman clasic, merg acasă și îl iau. Luna aceasta am citit "Adam și Eva" de Liviu Rebreanu.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu am citit-o. O să mă interesez de subiectul cărții. Îmi place cum scrie Rebreanu.

      Ștergere
  5. Nu am cărți care sa ma lege de locuri, dar am cărți care ma leagă de persoane. Aici e generoasa lista. ��

    RăspundețiȘtergere
  6. Nu am citit nimic de aceasta autoare si nici nu stiu sa am carti care sa ma lege de un oras anume. Mi-au marcat frumos copilaria si adolescenta catile cu Mark Twain

    RăspundețiȘtergere
  7. as reciti cu drag cartile lui Mihail Drumes!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Vaai. Am și eu de la el una și nu am ajuns încă să o citesc

      Ștergere
  8. Am citit cu atentie citatele, si mi-ar placea sa ii descopar cartile, e frumos sa te regasesti intr-o carte.

    RăspundețiȘtergere
  9. Imi plac autorii romani. 😍 Eu am fost impresionata de Cella Serghi.

    RăspundețiȘtergere
  10. Am o carte de dragoste preferată pe care o tot recitesc. Cărți de la autori români nu prea am citit, o să tin cont de recomandările tale.

    RăspundețiȘtergere
  11. Daaa. Îmi amintesc de multe cărți pe care le-am citit acasă și de multe ori îmi doresc sa le recitesc sa retraiesc acele vremuri dar mai ales stări.

    RăspundețiȘtergere
  12. Eu nu am timpul necesar sa recitesc cartile. Am prea multe carti noi care asteapta.
    P.S. Foarte faina e Nopti la Monaco.

    RăspundețiȘtergere
  13. Cand vine vorba de dragoste, toate cartile le-as lua la rand. Am si eu cateva pe care le-as reciti.

    RăspundețiȘtergere
  14. Si mie imi place sa revin la carti citite si sa recitesc citatele pe care le-am insemnat

    RăspundețiȘtergere
  15. Chiar imi plac cartile clasice si in ultimul timp am ales mai mult carti usurele

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Și eu vreau să citesc mai mulți clasici, pentru că esența își spune cuvântul de fiecare dată.

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Părerea voastră contează

Postări populare de pe acest blog

Review - Produse Base One + o manichiură reușită

Bună, dragilor!

În urmă cu puțin timp am primit de la cei de la Base One, un kit cu produsele necesare pentru a realiza o manichiură de succes. Cu alte cuvinte, acest kit conține produse de bază în realizarea unor unghii pe placul tuturor.



Nu știu câte dintre voi vă pricepeți să construiți unghii din gel și de aceea vă spun că eu nu știam că mă voi descurca atât de bine. Pasionată de frumos și de îngrijirea unghiilor sunt de când mă știu și mereu mi-am dorit să dețin produse care să mă ajute să mă descurc singură, să nu mă mai programez la manichiură, respectiv pedichiură și să cheltuiesc o sumedenie de bani pe acest proces.

Kit-ul Base One a fost și este o provocare pentru mine și datorită ambiției pe care mi-a dat-o, pot spune că am ajuns să îmi realizez manichiura de una singură. Cu îndemânarea a fost destul de greu la început, însă după construirea primelor două unghii, parcă m-am mai îndreptat și acest lucru a fost vizibil.

Ce probleme am întâmpinat? Cum să vă spun eu oare? Sunt…

Recenzie - Minunea de R.J. Palacio

Editura: Arthur
Autor: R.J. Palacio
Număr de pagini: 336
Colecția: Cărțile de aur ale copilăriei



„Nu vă voi descrie cum arăt. Indiferent ce grozăvie v-aţi imagina, probabil că este mai rău.“
August Pullman este un băiat de zece ani care a avut ghinionul de a se naşte cu o teribilă diformitate facială. Pentru a-l proteja de privirile şi vorbele răutăcioase ale oamenilor, părinţii săi îl educă acasă, dar într-o zi hotărăsc că a venit vremea ca Auggie să meargă la şcoală.

Minunea este o poveste emoţionantă despre curaj şi bunătate, despre integrare şi acceptare, scrisă cu sensibilitate şi umor. „Nu judeca după aparenţe" pare să fie ideea de la care porneşte R.J. Palacio, iar una dintre cheile de lectură este dată de replica vulpiţei din Micul prinţ: „Nu poţi vedea bine decât cu inima. Esenţialul e invizibil pentru ochi."



Cine s-ar fi gândit că, de fapt, o carte dedicată copiilor nu este doar o carte pentru acei copii care se remarcă prin vârstă? Cine s-ar fi gândit, măcar o clipă, că…

Confesiunea unui preot de Sierra Simone - Impresii

Editura: Bookzone
An apariție: 2019
Autor: Sierra Simone
Număr de pagini: 352


Nu vrem să îți creăm așteptări false. În Confesiunea unui preot nu vei găsi o mărturisire religioasă și nici calea spre mântuire. Dar ce vei găsi, cu siguranță te va lua pe nepregătite! Tabuul este dus la un cu totul alt nivel, scenele erotice sunt desprinse din cele mai întunecate fantezii, dar condimentul esențial, în cele din urmă, este povestea unică de iubire, o iubire interzisă. Tyler are 29 de ani, este preot și are parohia lui de 3 ani. A jurat celibat și legământ față de Dumnezeu și de atunci a reușit să-și înfrâneze toate pornirile omenești. Până apare EA. Poppy. O tânără cu buzele roșii, senzuale, ce-i fură mințile pe nevăzute. La propriu. În confesional. Când iubirea vine îmbrăcată în ispită, cum poți să-i reziști? 

Dragii mei, Bookzone vine, de această dată, în întâmpinarea noastră cu o premieră. Cu prima carte tradusă! Este vorba despre Confesiunea unui preot, o carte asupra căreia și în momentul de…