Recenzie " Icari curioși " de Lluis Alemany Giner

                                               Icari curioși

An apariție: 2016
Autor: Lluis Alemany Giner
Categoria: Literatură Universală
Ediție: Necartonată
Editura: LIBRIS
Număr de pagini: 103

Ce ar fi o lume fără zâmbete? Chiar dacă se dovedesc de multe ori amare, chiar dacă sunt ironice, rămân un fel de oglindă. A unei descoperiri, a unui loc nou, a unui om nou, a unei culturi diferite sau pur și simplu a unui gând fugar. Colecția de povestiri scrise de Lluis Alemany Giner traversează mai multe epoci și locuri, de la Germania lui Martin Heidegger, la România comunistă și de la Grecia lui Socrate la Franța, ei bine da, la Franța lui Cioran. Ea permite cititorului să dea o fugă până la haotica Marsilie, să simtă cafeaua aburindă din localurile pariziene, să cunoască hazul vieții soldățești spaniole sau bucuria unui zbor imaginar. Prin fiecare povestire cunoaștem un personaj ce alege să se dezvăluie rapid, printr-o trăsătură de condei. Eroi cinici, dar și victime ale sistemului, voci indignate, dar și ființe care se lasă purtate de voia sorții. Sunt situații în care ne putem regăsi dar și povești care cu greu se pot transpune în viața reală, însă pot bântui imaginarul fiecăruia dintre  noi. Despre divinitate, iubire neîmpărtășită, despre frumusețe dar și pierzanie, despre ură și tiranie, despre orgoliu și starea de grație, despre tot ce ne compune și ne descompune în următoarele pagini...

• Bună ziua, dragi cititori! Astăzi am să vă prezint o carte care mie mi-a plăcut destul de mult și care, totodată, reprezintă genul acela de lectură potrivit pentru toate anotimpurile anului. Uneori simțim nevoia de a ne delecta și cu anumite cărți care să nu fie " grele". Când spun greu, mă refer la acel tip de lectură care implică o anumită cantitate de informații, iar eu, de aceea doresc să concept acest articol, în principiu, pentru a vă recomanda o lectură cât mai ușoară, o lectură care va avea menirea de a vă relaxa.
• Doresc să încep prin a mă raporta la aspectul acestei cărți, deoarece este unul foarte plăcut ochilor. Sincer, chiar mă atrage și acest timp de copertă este cea pe care mi-o doresc în bibliotecă pe o perioadă îndelungată de acum încolo. După cum puteți vedea, de pe copertă iese în evidență acel omuleț care se presupune a fi un icar, iar eu acest apelativ l-as corela cu acea ființă care dispune de curiozitate și, pe de altă parte, își dorește mereu să evolueze, pentru a-și atinge standardele. Astfel, acesta se clasează pe un piedestal, însă prin intermediul sacrificiului pe care îl va depune, va reuși sau nu, să își depășească condiția de om obișnuit. În momentul în care dispui de creativitatea necesară unui experiment, pot să spun faptul că te-ai putea cataloga ca fiind un om de geniu, mai mult sau mai puțin cunoscut.
• De aceea, vom vedea că pe parcursul operei, o să găsim un capitol în contextul căruia va fi surprins un om obișnuit animat de o puternică dorință de ascensiune și curiozitate. Acesta a fost capitolul pe care l-am îndrăgit cel mai mult și asta s-a întâmplat din mai multe motive. Primul motiv ar fi că am aflat câteva însușiri ale omului comun și anume că acesta nu se dă bătut niciodată, însă, nici nu acceptă ca altcineva să fie mai bun decât el. Dispunând de o creativitate nelimitată, omul își dorește mereu mai mult, iar acest lucru, din punctul meu de vedere, poate fi perceput ca fiind ceva bun, însă dacă dorința din scop se transformă în mijloc și dispare umanitatea, aș încadra dorința de depășire la categoria atribuirilor rele.
• Pe de altă parte, învingerea fricilor, oricât de mari ar fi ele, mă determină să spun că am apreciat ceea ce s-a prezentat în capitolul respectiv intitulat, totodată, " Toți icarii din trecut au fost mai buni".
• Într-o altă ordine de idei, tot raportându-ne la copertă, observ faptul că este surprins Turnul Eiffel, construcție caracteristică Parisului. Consider acest aspect semnificativ, deoarece în contextul operei se va prezenta o mică povestioară care are ca prim reper, Parisul.
• Ce m-a surprins pe mine foarte mult este stilul de scriere al autorului, acesta având tendința de a folosi cuvinte cât mai simple, însă care au menirea de a transmite adevăruri preluate din istoria României, mai exact, perioada Comunistă. Am observat că în mare parte este valorificată tema istoriei și datorită capitolelor scurte scrise de către autor cu mare atenție, aceasta este surprinsă plăcut și țin să cred că această carte ar fi îndrăgită chiar si de un om care nu tolerează istoria.
• În ultima vreme, am consemnat tot mai multe lucruri despre comunism și asta s-a întâmplat pentru că am citit o sumedenie de cărți care au abordat acest subiect, însă, nu mi-a displăcut, ci, dimpotrivă, chiar m-a atras, aspect care m-a determinat să finalizez lecturile începute.
• Această carte este numai bună pentru cei mici pentru că prin lecturarea ei, aceștia vor acumula informații neștiute și asta se va întâmpla datorită stilului foarte precar a autorului. Lluis scoate în evidență doar aspectele care au o adevărată importanță și îndeamnă cititorul spre cunoaștere.
• Făcând referire la trecutul românilor, aspectele evidențiate în carte ne dau posibilitatea de a crea o lume mai bună, mai ales că suntem conștienți de ceea ce s-a petrecut în trecut. Tot ceea ce ne trebuie este curiozitatea și dorința icarului prezentat în capitolul amintit mai sus.
• Ca urmare, doresc să recomand această carte tuturor pentru că ne va deschide universul de cunoaștere și ne va relaxa, în același timp, făcându-ne să ne dorim să schimbăm răul existent în ceva cu totul diferit, în ceva bun.
• Fiind o lectură ușoară, este numai bună de luat în călătorie, pe autobuz, în tren, dar poate fi folosită pe post de carte ce conține informații referitoare la viața comunistă.

Cartea merită 4 steluțe : ☆☆☆☆