Treceți la conținutul principal

Cu Sano Maxima ai nevoie de o cantitate mică pentru rezultate... MAXIME!

Când vine vorba despre curățenie, mă declar o persoană metuculoasă, care pune, în același timp, foarte mare accent pe produsele pe care le folosește. Cu Sano Maxima , însă, ai nevoie de o cantitate mică pentru rezultate... MAXIME! Și nu glumesc când spun acest lucru! Faptul că am încercat foarte multe produse de curățare și parfumare a rufelor, îmi permite să-ți exprim o opinie clară cu privire la produsele Sano Maxima. Sincer, sunt singurele care m-au surprins plăcut, chiar dacă pe piață există mii și mii de produse.  Am fost super încântată când cei de la Sano mi-au dau vestea cea bună. Care anume? Ei bine, ei mi-au propus să testez produsele Sano Maxima , iar dacă voi fi mulțumită să împărtășesc și cu voi ceea ce mi-a plăcut atât de mult la aceste produse. Chiar dacă pe piață se fac remarcate o mulțime de produse destinare spălării rufelor, Sano are ceva special. Acest ceva, de fiecare dată, mă îndeamnă să vă recomand și vouă gama pe care aceștia o au disponibilă. Și, totuși,

Recenzie - Aviatorul de Evgheni Vodolazkin

Aviatorul

Editura: Humanitas Fiction
Colecția: Raftul Denisei
Limba: Română
Număr de pagini: 364
Categorie: Literatură străină



Autorul bestsellerului internațional Laur, Evgheni Vodolazkin, revine cu o poveste copleșitoare despre memorie și vină, despre o iubire atât de puternică, încât învinge haosul și chiar moartea. Aviatorul a fost finalist la principalele premii literare din Rusia și a câștigat, în 2016, Bolșaia Kniga — Premiul al doilea.
Innokenti Platonov, protagonistul romanului, fără a fi în realitate aviator, săvârșește un zbor extrem între începutul și sfârșitul secolului XX, devenind obiectul unui experiment întreprins într-un lagăr cu destinaţie specială. Născut în 1900, el este îngheţat în azot lichid la mijlocul anilor ’20, iar în 1999, deja în altă lume, este dezgheţat. Trezit din somnul experimentului pe un pat de spital, memoria lui Innokenti pare a fi tabula rasa. În încercarea de a-și reconstitui istoria personală, el începe, la sfatul doctorului său, să noteze într-un jurnal frânturi haotice de amintiri: chipuri, imagini, întâmplări. Treptat, apar Petersburgul din primii ani ai secolului XX, copilăria, școala și întâia iubire, Revoluţia din 1917 și, în sfârșit, lagărul. Odată cu ieșirea din spital, pe Innokenti îl așteaptă o viaţă nouă, în care poate să iubească iar și să redescopere lumea. O lume unde el, așa cum o arată și propriul său nume, este un Candide — însă unul care se simte responsabil și pentru cele trăite, și pentru cele netrăite, tema vinovăţiei aducând în Aviatorul ecouri dostoievskiene.

Originalitatea este precum un animal pe cale de dispariție. În prezent, operele care surprind fire narative originale sunt tot mai departe, însă în ceea ce privește Aviatorul, această caracteristică își face simțită prezența încă din primele pagini. 

Aveam nevoie de o astfel de lectură. Simțeam nevoia să mă afund într-un nisip mișcător al originalității, trebuia să mă detașez de lumea reală, într-un fel sau altul și am reușit. Această reușită se datorează autorului Evgheni Vodolazkin, un autor care se exprimă într-un mod profund, cuvintele curgând pe foaie într-un ritm alert, dar extrem de pătrunzător. 

Aviatorul este porția de lectură perfectă pentru orice perioadă, dar mai ales pentru acele momente când gândirea este limpede, dispusă să înțeleagă ceea ce se ascunde dincolo de cuvinte. Spun acest lucru, deoarece în Aviatorul există o profunzime aparte strecurată printre rânduri, o claritate a cuvintelor care are rolul de a sensibiliza, de a scoate în evidență mintea, intelectul omului de geniu. 

Pentru mine, acest volum a fost cu mult superior altor volume pe care le-am lecturat în ultima perioadă și de aceea am ajuns să exteriorizez anumite emoții pe tot parcursul lecturării acestei cărți.
Să știți că am râs, am plâns pentru protagonist, mi-am manifestat mila față de el, dar cel mai important, l-am apreciat pentru intelectul dezvoltat, în virtutea evenimentelor și tragediilor la care a luat parte. 

Într-o altă ordine de idei, Aviatorul este o carte dură. Un volum care s-ar putea să treacă peste toate barierele pe care un simplu cititor și le poate construi. Inima nu mai are nici un cuvânt de spus în fața unei astfel de opere, ci tot ceea ce poate ea să facă este să se supună, să colaboreze cu creierul și să ajungă la un comun acord. Atât mintea, cât și inima trebuie să se apare bine pentru a nu fi afectate de profunzimea cu care acest autor l-a înzestrat pe Innokenti Platonov

Recunosc că nu am mai citit o astfel de carte, o carte, de altfel, a unui clasic contemporan precum Evgheni Vodolazkin și mare mi-a fost mirarea când am constatat că firul epic nu se derulează în ordinea prezent-trecut, ci trecut-prezent-viitor. 

Subiectul abordat de acest roman este unul istoric, cu firimituri din știință, medicină, dar conține, totodată, și o poveste de dragoste diferită, o poveste care atinge simpaticul și ușurează, într-o oarecare măsură, lectura. 

Per total, romanul este destul de greu, deoarece conține o serie de pasaje destul de lungi, însă acest fapt se datorează și stilului pe care autorul îl folosește, în sensul că există o mulțime de termeni necunoscuți, pe care mulți s-ar putea să nu îi înțeleagă. 

De asemenea, se observă și izvoarele de inspirație germană, autorul fiind tentat să folosească fraze din această limbă, cu scopul de a da o alură diferită conținutului. 

Când spun carte istorică, mă raportez la faptul că acțiunea se petrece într-o Rusie a secolului XX, un spațiu care pentru Innokenti pare străin, schimbat, fără o aură care să atragă personalități precum este el. 

Cum apare acest Platonov în peisaj? M-a uimit momentul în care am înțeles ce este, de fapt, cu acest erou. Datorită lui Geiger, medicul său, se va descoperi faptul că această operă abordează un subiect aparte, neîntâlnit de mine până acum. Înghețarea și dezghețarea unei ființe umane este conceptul de la care pornește toată povestea. Astfel, într-un univers de mult uitat, tragic și groaznic, Innokenti vine să surprindă prin faptul că supraviețuiește, el rămânând aproape intact în urma dezghețării de care a avut parte.

Inițial, totul poate părea straniu, ciudat și înfricoșător, însă odată cu înaintarea în lectură, veți observa că nu vă mai puteți dezlipi de carte. Se va face evidentă premisa care spune că acest roman se lipește efectiv de mâinile cititorului. 

Evoluția lui Inookenti este conturată într-un mod cu totul profund, cu scopul de a scoate în evidență fiecare detaliu, deoarece fiecare gest al lui contează. Alături de Geiger, Platonov se va redescoperi. Va afla despre trecutul său, va învăța să prețuiască prezentului și va medita asupra viitorului, pentru a fi pregătit să facă față tuturor încercărilor.

Un jurnal îl ajută pe acesta să își consemneze toate gândurile, să pună întrebări și să mediteze asupra lor. 

Poate că acest roman are caracter de bildungsroman sau poate că este creat în așa fel, încât să lase această impresie. Cert este că, într-o lume nouă, diferită, Innokenti, reușește să se acomodeze, să își amintească și să iubească cu toată inima. Însă când iubirea lui din trecut îmbrățișează patul morții, va mai fi capabil Innokenti să vadă acest sentiment ca pe un mod de a se detașa de lumea reală?

Anastasia și Nastia. Bunică și nepoată. Două personalități diferite, dar, totuși, atât de asemănătoare. Care va fi alegere lui Innokenti? Cât timp va cugeta el asupra celor care se petrec în jurul lui?

Există o serie de întrebări care fac lectura mai profundă, mai sensibilă, dar dură, totodată. În acest roman avem parte de tot ceea ce îi trebuie unei scrieri pentru a ajunge la stadiul de original. 

Evgheni Vodolaskin înțeapă orice inimă, făcând-o să lăcrimeze din străfunduri. Romanul Aviatorul este pentru mine, unul dintre cele mai frumoase romane citite vreodată, dar și una dintre cele mai cutremurătoare lecturi din toate timpurile. 

Întrebarea rămâne aceeași: va reuși Platonov să învingă moartea, cea care vine fără să avertizeze pe nimeni? Se va redescoperi în totalitate? Geniul este el. Așa l-am perceput eu, iar pentru următorii cititori, acest erou va încerca să se facă plăcut, pentru a avea un impact cât mai mare asupra inimilor. 
Platonov controlează emoțiilor cititorilor. Autorul? Se joacă cu ele. Tu cât de bine ți-ai ascuns slăbiciunile?

"De fapt, uite-l, Raiul. În casă dorm mama, tata și bunica. Ne iubim unii pe alții, ne e bine împreună, e tihnă. Nu e nevoie decât ca timpul să înceteze că se miște, să nu tulbure binele care s-a instaurat. Nu vreau evenimente noi, las' să existe ceea ce este deja, ce, e puțin? Pentru că dacă totul o să continue, oamenii dragi mie o să moară. Cei care dorm liniștiți în casă o să moară. Ei nu știu că fericirea noastră e suspendată deasupra unei prăpăstii îngrozitoare. O să se trezească, o să trăiască evenimentele care le sunt sortite - și sfârșitul. Că doar se știe care e direcția. Și pe mine mă așteaptă asta."

"Raiul e absența timpului. Dacă timpul se va opri, nu vor mai fi evenimente. Vor rămâne neevenimentele" 

Ca urmare, nu este de mirare faptul că acest roman mi-a plăcut atât de mult. 
Mi-a plăcut Aviatorul, deoarece pentru mine a avut acel ceva pe care nu l-am mai întâlnit nicăieri. Acel ceva, care are tendința de a te atrage, oricât de mult te-ai împotrivi. 

Aviatorul a fost lectura perfecta și de aceea o recomand tuturor celor care iubesc istoria și vor să afle despre Rusia, despre lagăre, despre schimbările la care aceasta a fost supusă, dar și celor care doresc, pur și simplu, ceva calitativ, ceva diferit, dar plăcut. 

Amintind de schimbări, așadar, mintea mea a asemănat acest roman cu opera La țigănci, în principiu pentru că și acolo, după o revenire în timp, totul parcă era schimbat, trenul fiind, și de această dată, un liant între trecut și prezent. 

Acest roman a fost oferit de Târgul Cărții pentru a fi recenzat. Pentru doritori, Aviatorul se poate achiziționa cu doar un click aici.
Acest fapt nu a influențat în nicio măsură părerea mea despre roman.

Vă doresc lectură plăcută!


Comentarii

  1. Foarte interesant articolul, dar și cartea.

    RăspundețiȘtergere
  2. Am mai văzut această carte și prin librării! O trec și eu pe listă, deoarece mi se pare că abordează un subiect mai diferit.
    Felicitări pentru recenzia realizată!

    RăspundețiȘtergere
  3. E prima data cand aud de acest autor. mi se pare un subiect care atrage, si o s-o adaug pe lista de carti de citit.

    RăspundețiȘtergere
  4. E o carte superba. Mi se pare asa haios ca aviator e si personajul din Micul Print, si ambele carti au o profunzime senzationala intr-o aparenta poveste superficiala!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Așa este. Povestea care stă la baza cărții este una specială și diferită!

      Ștergere
  5. Iar m-ai prins si nu mi-ai dat drmul pana nu am terminat de citit. Imi place tare mult cum scrii! :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Pare o carte interesanta, poate apuc sa o citesc candva :D

    RăspundețiȘtergere
  7. Și din nou m-ai convins să citesc despre o carte despre care nici măcar nu auzisem vreodată! Îmi place mult stilul tău de a scrie, detaliat și ușor de înțeles astfel încât chiar dacă nu voi citi această carte vreodată, dacă cineva îmi va mai spune despre ea vreodată nu îmi va mai părea străină.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mă bucur că am avut ocazia de a te convinge. Îți recomand romanul cu mare drag!

      Ștergere
  8. Observ ca aceasta carte este foarte apreciata de tine din mai multe puncte de vedere. Ma bucur sa aud asta pentru ca tu ai citit mult mai mult decat am facut-o eu si poti distinge cu usurinta o carte diferita care iese din tiparele actuale

    RăspundețiȘtergere
  9. Cred ca toti cautam in carti o evadare de la cotidian numai ca difera genul care e strans legat de personalitatea noastra si de trairile acelei clipe. Aceasta carte pare a -mi fi pe plac, asa ca o s-o caut.

    RăspundețiȘtergere
  10. O recenzie frumoasă și ademenitoare. Îmi place tare mult cum arată coperta cărții. Am văzut și eu cartea pe site-uri care se ocupă de comercializarea cărților. Am notat-o!

    RăspundețiȘtergere
  11. Interesanta. Detalii doar cat trebuie

    RăspundețiȘtergere
  12. Suna tare bine. Am notat cartea.
    Felicitari pentru aceasta recenzie frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  13. Interesant. Nu am auzit de aceasta carte pana acum, insa m-ai facut curiosa. O sa incerc sa o cumpar in acest an.

    RăspundețiȘtergere
  14. Nu am auzit despre autor nimic pana acum. Romanul Laur si acesta sunt noi pentru mine

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Romanul "Laur" nu L-am citit nici eu si nici nu cunosc informatii despre el.

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Părerea voastră contează

Postări populare de pe acest blog

Doza de sănătate. #2 Care sunt cele mai bogate legume în fier?

Salutare, dragilor! Astăzi în cadrul dozei de sănătate vă voi vorbi despre fier , respectiv despre cele mai bogate legume în fier.  Ce este fierul? Fierul este cunoscut ca fiind un mineral esențial pentru buna funcționare a organismului și, mai mult decât atât, este implicat în multiple procese metabolice. Totodată, acesta este indispensabil în transportul oxigenului în organism, respectiv în respirația celulară.  Și tocmai pentru că este atât de esențial pentru organismul nostru, trebuie să menționez faptul că, pentru a preveni carența de fier, ne este recomandat de către medici să consumăm cât mai multe alimente bogate care conțin în compoziția lor fier. Întrebarea, însă, este următoarea: Consumăm cantitatea indicată de fier? Potrivit specialiștilor în domeniul sănătății, pentru adulți , doza recomandată de fier este cuprinsă între 8 și 27 mg.  Iată, așadar, 5 legume bogate în fier pe care eu le consum foarte des și nu doar pentru că trebuie, ci pentru c

Recenzie - Cu toții suntem făcuți din molecule de Susin Nielsen

Autor: Susin Nielsen Colecție: EpicWave Editura: Epica Număr de pagini: 266   Stewart, 13 ani: un geniu, dar total antisocial. Mama lui a murit si ii simte lipsa in fiecare zi. Ashley, 14 ani: fata populara, mai putin printre profesori – are note groaznice la scoala. Tatal ei a marturisit familiei ca este gay si s-a mutat, dar nu foarte departe...     Destinele lor se intersecteaza atunci cand Stewart si tatal lui se muta cu Ashley si mama sa. Stewart e multumit de situatia creata intr-o proportie de 89,9%, chiar daca incearca cu greu sa se adapteze la noua scoala, dar mereu si-a dorit o sora, iar, de partea cealalta, Ashley este 110% ingrozita. A incercat mereu sa ascunda adevaratul motiv pentru care tatal ei s-a mutat; mai mult decat atat, Stewart i-ar putea ameninta statutul social. Cei doi sunt complet diferiti, dar totusi au un lucru in comun; ei sunt — la fel ca toata lumea — facuti din molecule.     In acest roman amuzant si rascolitor, Susin Nielsen creeaza doi

Recenzie - Fantoma Aniei de Vera Brosgol

Autor: Vera Brosgol Editura: ART Număr de pagini: 222 An apariție: 2017 Dintre toate lucrurile pe care se aştepta Ania să le găsească pe fundul unui vechi puţ, o nouă prietenă nu se număra printre ele. Mai ales nu o prietenă care să fie moartă de un secol. Să cazi într-un puţ e şi-aşa destul de rău, dar viaţa Aniei în sine s-ar putea să fie şi mai oribilă. Îi e ruşine cu familia ei, se jenează cu propriul ei corp şi a cam renunţat să-şi mai găsească locul în liceu. O nouă prietenă – fie ea şi moartă – este exact ce are nevoie. Dar prietena Aniei nu glumeşte deloc când zice că are de gând să-i fie alături pentru totdeauna... Caut să-mi lărgesc cât mai mult orizontul de cunoaștere, dar caut, în același timp, povești noi, care să mă impresioneze. Îmi place să experimentez, mai ales atunci când vine vorba despre universul literar și de aceea, în ultima perioadă, am diversificat lecturile și sper să ajung să citesc cărți din orice domeniu. De această dată, am optat pe