Recenzie - Furnicile (Primul volum din seria Furnicile) de Bernard Werber

Editura: Nemira
Colecția: Nautilus
Categoria: Science fiction
Număr de pagini: 288

Furnicile de Bernard Werber este o carte science fiction, care face parte din trilogia cu același nume și este, de asemenea, un roman care a avut prilejul de a cuceri mii de cititori, adepți sau nu ai genului. 

Ce a însemnat pentru mine această lectură și cum am văzut-o eu? Trebuie să recunosc că întreagă trilogia m-a atras de foarte mult timp și chiar îmi doream să lecturez fiecare volum în parte, deoarece auzisem păreri foarte bune despre Bernard Werber și despre modul lui de a scrie o carte. Nu m-am îndoit că nu îmi va plăcea, iar când am început să lecturez primele pagii, am știut sigur, că această carte va fi printre preferatele mele. Așa a și fost. 

Ne cunoscând foarte bine subiectul, m-am afundat în lectură optimistă, cu gânduri pozitive și gata să povestesc despre tot ceea ce voi întâlni pe parcursul operei. Nu mare mi-a fost mirarea când am constatat că, încă din prima pagină, autorul a introdus, într-un mod tare subit, suspansul printre rânduri. 

Povestea m-a acaparat, încă de la primul contact, iar stilul alert mi-a facilitat și mai mult lecturarea. 

Furnicile, în general, nu reprezintă, aproape pentru nimeni, un punct de studiu sau o atracție, ci ele mereu sunt neglijate, luate în considerare doar atunci când aduc probleme. Cel puțin așa este în cazul meu. Bernard Werber, în schimb, a reușit să transforme acest subiect banal într-o adevărată artă, într-o operă, care te surprinde plăcut și te face, totodată, să îți dorești să fii un cercetător, dar și un căutător. 

Se va observa lejeritatea cu care autorul a transpus câteva dintre curiozitățile sale în mintea unui personaj, care, din păcate, nu mai este. Acest unchi a lui Jonathan Wells, poate fi, cu ușurință, dacă este să mă întrebați, un alter ego al autorului, deoarece mi se pare imposibil să scrii o carte cu furnici, fără a te fi informat înainte. Ca urmare, bănuiala mea se poate adeveri foarte ușor. 

De asemenea, am apreciat și faptul că autorul a umanizat furnicile, transformându-le în niște ființe care pot să vorbească, să comunice nu doar prin vechile obiceiuri, ci și printr-un limbaj destul de amplu. 

Această parte poate fi percepută doar ca o perspectivă a cărții, deoarece romanul lui Bernard Werber surprinde, totodată, și o perspectivă umanistică, care ni-l aduce în prim plan pe Jonathan, pe soția, copilul și câinele acestuia. 

Aceștia nu sunt plasați într-o atmosferă liniștitoare, ci, mai degrabă, atmosfera este una stranie. Faptul că aceștia locuiesc în casa unchiului lui Jonathan, aduce oarecum a straniu, în condițiile în care acea casă este destul de veche. Mai mult decât atât, la subsol, aceasta adăpostește o pivniță, în interiorul căreia, printr-un bilet, Jonathan a fost restricționat să intre acolo. 

Un alt aspect foarte important mi se pare curiozitatea eroului și ambiția pe care o are în a-și depăși statutul de fricos. Pe parcursul întregii opere se va observa, așadar, o evoluție, dar și dorința de ascensiune, de cunoaștere. 

Întreaga operă o pot pune sub apelativul de cercetare. Nu una bruscă sau exagerată, ci una necesară și informativă, care face plăcut romanul și îi oferă o tentă științifică. Știința nu este singura care stă la baza subiectului, ci și fantasticul, ficțiunea, care se împletește atât de bine cu informațiile exacte despre lumea furnicilor. 

Furnicile a fost atât o aventură, cât și o învățătură, o carte de cercetarea, din care am învățat foarte multe despre niște vietăți neînsemnate, cum ar fi furnicile. Mi se pare incredibilă lumea lor, dar modul în care autorul a descris-o, mi se pare de-a dreptul excepțional, demn de un premiu nobel. 

Aș avea atât de multe de spus la adresa acestei cărți, însă nu vreau să dezvălui magia, ci vreau să o descoperiți voi. O să rămâneți surprinși de imaginația cu care este înzestrat acest autor. 

Un cercetător, care nu ascultă de unchiul său. Oameni care dispar subit într-o pivniță. O lume a furnicilor infinită. Un autor bun. Și, nu în ultimul rând, o carte care face furori printre cititori. Așa aș putea descrie eu în câteva cuvinte Furnicile.

La un moment dat cele două povești se vor întrepătrunde. Cum? Rămâne un mister. Vă spun că o să rămâneți muți de uimire. 

Recunosc că acest roman mi-a plăcut foarte mult și de aceea îl recomand tuturor. Eu l-am găsit pe TârgulCărții.ro la un preț excepțional. Trebuie să aruncați și voi o privire. Nu veți fi dezamăgiți. 

Vă doresc lectură plăcută!