Recenzie - Antidepresiv de Ioana Duda

Autor: Ioana Duda
Data apariției: mai 2018
Număr de pagini: 160
Colecția: Radical din 5

Judecăm ușor, iertăm greu și iubim tot mai puțin. Nu. Nu suntem singuri. Ne-am însingurat. Ce ar fi dacă tu, tu, sau tu, ori tu ai face primul pas? Hai, rupe lanțurile. Sparge zidurile. Nu îți mai fie teamă. Spune te iubesc mi-e dor de tine ia-mă în brațe, ține-mă strâns, îmi e teamă, ajută-mă, iartă-mă, hai să bem o cafea. Hai, îmbrățișează. Pupă. Sărută. Pleacă. Fii bun. Ai compasiune. Așteaptă. Ce mai faci? Ești bine? Spune, ești bine? Ce te doare? Sunt aici, nu te teme. Ce îți dorești? Întreabă și spune toate astea. Spune ce simți. Spune mereu adevărul. Privește-te în oglindă și spune-ți adevărul, oricât ar durea. Vei fi liber. Adevărul e frumos, limpede, te eliberează. Timpul nostru, aici, e scurt. Nimeni nu ne garantează că apoi mai există ceva. Asta, viața asta, de acum, e tot ce știm și avem. Nu irosi timpul. Trăiește. Bea vin. Mănâncă prăjitură, ciocolată și vată pe băț. Fă sport. Ia un copil în brațe și dansează cu el. Sau ia-te în brațe și dansează cu tine. Dar dansează. Cântă. Cumpără-ți rochia, ori blugii, ori tenișii pe care îi dorești atât de mult. Privește munții și înoată în mare, până hăăăăt, departe, în larg. Sau stai la mal și fă castele de nisip. Fă dragoste. Simte viața cum curge prin tine. Taci mai mult. Ascultă mai mult. În tăcere te vei auzi cel mai bine. Nu mai lupta. Abandonează-te. și, cel mai important, visează. Niciodată, orice s-ar întâmpla, nu uita să visezi.

În viață, tot căutând, ajungi să dai, la un moment dat, peste cărți care reușesc să te scoată din sfera normalului, peste lecturi care să îți încânte viziunea, dar și să îți întreacă așteptările. Ca cititor sau ca simplu iubitor de lectură, ajungi să descoperi lumi fictive pe care tu nici măcar nu ți le-ai putut imagina, personaje create după tipare clasice sau introduse într-o eră modernă. Iar, tot ca cititor, ajungi să dai, când nici măcar nu te-ai așteptat, peste o simplă cărticică care să trezească în tine o emoție profundă, care aștepta de foarte mult timp să iasă la iveală. O carte cu care să te identifici, stări și trăiri pe care să le simți, chiar dacă în fața ta se află doar  bucată de hârtie cu câteva cuvinte pe ea. Antidepresiv de Ioana Duda este una dintre acele cărți simple, dar atât de profunde. O carte care prin intensitatea cuvintelor te determină să te identifici cu autoarea, respectiv cu sinceritatea pe care aceasta a folosit-o în crearea operei sale.

Ce constituie, de fapt, această carte? Din punctul meu de vedere, Antidepresiv de Ioana Duda este o cărticică formată dintr-o serie de povestiri, care nu au fost puse întâmplător într-un astfel de volum. De ce? Chiar dacă, de cele mai multe ori, evit cărțile de povestiri, Ioana Duda a reușit să construiască un univers aparte care să mă atragă și pe mine în acel colțișor al creației atent gândită. Substanța din spatele cuvintelor, realitatea atât de dură, dar necesară, frazele care marchează anumite momente din viața autoarei sunt aspecte care te vor acapara în cel mai scurt timp. Citind Antidepresiv vei ajunge să uiți noțiunea de timp, dar vei cunoaște o realitate pe care tu, cel mai probabil, nu ai fost capabil să o evidențiezi. 

O consider pe Ioana Duda ca fiind o persoană extrem de sinceră, o autoare care are cuvintele la ea, un personaj în propria carte, un echivalent al cititorului din ziua de astăzi. Dar, de altfel, ea poate fi și acel impuls de care fiecare dintre noi avem nevoie, un pas spre ascensiune, un imbold într-o lume în care sinceritatea și bunătatea sunt pe cale de dispariție. 

"Cât de ușor judecați, etichetați, loviți, scuipați, răniți, înhățați. Aruncați cuvinte. Răutăți. De abia așteptați să prindeți o ușă către suflet, să îl terfeliți fără vreo remușcare. Fără să vă gândiți."

Cu alte cuvinte, autoarea ne vorbește despre viață. Despre viața ei, în care, incontestabil, te vei regăsi și tu. Total, nu are cum. Parțial, chiar și eu m-am regăsit în ceea ce ea a trăit. Cel mai important, însă, cuvintele folosite de ea pentru a crea această operă nu doar că sunt esențiale, dar ele denotă și sinceritate, iar pe alocuri brutalitate și o cruzime a realității pe care mulți nu o recunoaștem din cauza fricii de care suntem animați. 

"Și îmi voi reaminti adevărul care m-a salvat de atâtea ori: sunt lucruri în viața asta pe care nu le putem controla. Iar asta nu e bine sau rău. Este. Ca viața."

Experiența de viață, imaginile din trecut care au marcat prezentul, dar și nota realistă a tuturor trăirilor nu sunt altceva, decât aspecte care se împletesc într-un mod profund și natural, aspecte care au tendința de a crea un univers mistic cu rol cuprinzător, încă din momentul în care conștientul realizează că ia legătura cu evenimente și cuvinte trăite în adevăratul sens al cuvântului.

Opera autoarei, dar și realismul m-au determinat să îmi doresc să nu judec, să acord atenție, să pornesc spre un drum nepredispus răutăților. Căci dacă există oameni animați de răutate, iar ție nu-ți convine, ce-ar fi ca schimbarea să vină, în primul rând, din partea ta? Sunt atât de sigură că mulți se vor identifica măcar cu o poveste consemnată în această carte, la fel cum sunt sigură și de faptul că nu va fi nevoie de vorbe sau de șoapte pentru a reliefa anumite aspecte. Când citești Antidepresiv, cuvintele care alcătuiesc tumultul de informații, vor fi de ajuns. Ele se vor transforma într-o melodie, care va atinge atât note mai grave, cât și mai ascuțite.

Și  viața nu  este doar despre rău și bine, ci și despre iubire, despre speranță, despre iertare, despre recunoaștere și nicidecum despre perfecțiune. Ioana Duda reușește să evidențieze prin prisma câtorva cuvinte o serie de aspecte de care ne lovim în viață, dar o succesiune de idei asupra cărora ar trebui să medităm. Ioana Duda este un om curajos, care se exprimă în cel mai natural mod posibil și poate tocmai din acest considerent, am avut impresia că Antidepresiv este, de fapt, un dialog offline dintre mine și autoare.

"Sunt om. Și tu te minți așa, nu? Recunoaște. Eu le spun tuturor că nu este nimic dacă greșesc. Că e uman. Că e important să încerci și să înveți din greșeli. Să alegi și apoi să îți asumi repercusiunile. Minciuni."

Ca un ultim aspect, însă, mă întreb: mi-a plăcut sau nu această carte? A fost sau nu o lectură plăcută? Chiar dacă nu sunt adepta povestirilor, se pare că de această dată autoarea Ioana Duda a reușit să mă atragă prin stilul atât de natural, respectiv prin subiectele abordate. Cu puternice tente realiste, cartea Antidepresiv a fost și va fi, cu siguranță, o lectură plăcută, dar și un adevărat tren al amintirilor. Vă provoc să descoperiți misterul care se ascunde dincolo de cuvinte! Vă provoc să citiți Antidepresiv!

Pentru doritori, cartea Antidepresiv de Ioana Duda se găsește pe site-ul editurii Herg Benet, pe Elefant.ro, dar și pe Libris.ro.

Voi ați citit această carte? V-ar plăcea să o citiți?