Treceți la conținutul principal

Recenzie- Tăișul sabiei de Joe Abercrombie

Primul volum din trilogia PRIMA LEGE

Data apariției: 19.04.2017
Titlu original: The blade Itself
Colecția: Nautilus
Autor: Joe Abercrombie
Format: Paperback
Număr de pagini: 608
Editura: Nemira


Pe vremuri campion, acum un fel de monstru, Glokta este prizonier intr-un corp bolnav. Nobilul Jezal insa traieste bine pentru ca triseaza la jocul de carti. Logen, poreclit Sangerosul Noua, vrea sa-si lase in urma trecutul intunecat, in care si-a vazut familia ucisa, dar nu poate scapa de diverse lupte. Bayaz, Intaiul dintre Magi, planuieste o calatorie dincolo de lumea cunoscuta, in scopuri numai de el stiute, iar din pricina lui Glotka, Jezal si Logen vor avea si o viata si mai grea... Povestea incepe in forta, fiti gata!


„Abercrombie isi incepe exceptional cariera literara, printr-un roman heroic fantasy fara eroi traditionali. Personajele sunt magistrale, dialogurile lor abunda in cinism si spiritualitate, iar viata le este marcata de intrigi, batalii si magie.“


Romantic Times

  • Bună,dragilor! Astăzi, după cum puteți vedea, am revenit cu o recenzie a unei cărți ce mie mi-a plăcut mult. Deși m-a intimidat numărul de pagini la început, mai ales că este și o carte fantasy, am reușit, totuși, să o lecturez, într-un timp relativ scurt, deoarece, sincer vorbind, volumul acesta este unul care începe în forță, fiind, totodată, dinamic și bine structurat.
  • Genul fantasy prinde mai greu, dar mi-am manifestat dorința de a mă afunda mai bine în tainele acestui gen, deoarece am observat că mi se potrivește. Tăișul sabiei este o carte ce poate, liniștită, să își facă loc și în biblioteca voastră, neavând tenta de a dezamăgi cititorul.
  • După cum am amintit anterior, volumul acesta m-a impresionat, în sensul că încă de la început am avut parte de ceea ce îmi doream. Autorul ne aduce la cunoștință multe întâmplări, însă, în prim-plan, ni-l face cunoscut pe Logen Nouădegete, unul dintre cei mai bravi supraviețuitori.  Mi-a plăcut mult faptul că autorul începe cu aventurile prin care trece acest personaj și, totodată, scoate în evidență trăsăturile de care Logen dă dovadă, mai ales că acțiunea se petrece într-o perioadă critică. Dacă supraviețuiai, erai norocos. Chiar și dacă mureai, puteai să te consideri norocos, hmm, dacă mureai cât mai repede și ferit de chinuri.

  • Însă Logen nu cunoaște termenul de moarte, pentru el nu există așa ceva, chiar dacă a văzut-o cu ochii lui prin prisma unor persoane dragi lui care și-au luat adio de la el. Moartea i-a răpit soția, copilul, i-a răpit locuința, consătenii, cetatea în care locuia. Moartea i-a răpit tot, dar nu l-a răpit pe el și asta este de bine, căci, acesta, va urma să se implice în multe. Va lupta pentru supraviețuire și va lupta pentru sine. Va lupta ca să-și răzbune familia.
  • Dar cum a venit moartea? Cine a adus-o? Shanka. Exact ei. Ce sunt shanka, de fapt? Creaturi fără milă ce au menirea de a distruge tot ce le iese în cale. Fără reținere, fără sentimente, aceștia sunt niște monștri, monștri a căror scop a fost și este, acela de a distruge, de a spulbera, de a crea durere, suferință, de a seca ochii de lacrimi.

  • Începutul este unul înfiorător. Ne sunt prezentate aceste creaturi nemiloase. Este descrisă regiunea complet arsă, fără supraviețuitor, în afară de Logen. Pustiul domină peste tot. Dar, shanka, există. Și încă mai fac furori. Logen îi întâlnește și fără milă se luptă cu ei, îi distruge cu speranța că, odată și odată, vor pieri și nu își vor mai face simțită prezența. Rămâne, însă, de văzut dacă Logen va mai da ochii cu ei. Rămâne de văzut dacă acesta va mai avea puterea să lupte cu ei. Dar de avertizat, va reuși să avertizeze pe cineva că acești monștri mișună peste tot prin preajmă?
  • Dacă ar fi să mă raportez la această imagine din primul capitol, vă pot spune faptul că tinde să se asemene cu primele minute din serialul Game of thrones, acești shanka, putând fi asociați cu umblătorii albi din serial.
  • Postea lui Logen este surprinsă aparte, dar aici este conturată încă o poveste ni aduce în prim-plan pe Bayaz, întâiul dintre magi, pe cavalerii vestitori ce duc vești la magii din cadrul Uniunii, respectiv pe Glokta, colonel și practician foarte dur. Pe lângă toate acestea, Glokta este caracterizat ca fiind precum o cameră umbrită, măreț odinoară, lăsând în urmă zilele lui de glorie.
"-O, colonele, n-ar trebui, murmură Ardee, în timp ce Glokta îi lingea sângele de pe obraz. "

  • Consider că datorită lui Glokta, cartea tinde spre un caracter comic, mai ales datorită secvențelor la care vom lua parte pe parcursul lecturării cărții. În primul rând, este important să afirm faptul că și prin înfățișare, acest personaj, Glokta, este amuzant, nu doar prin cuvintele ce își croiesc cale liberă din gura sa.

" -Ura! strigă Glokta. Iarăși terci. Aruncă o privire către practicianul neclintit. Terci cu miere, mai bun ca orice avere, totu-i o plăcere, când ai terci cu miere. "

  • Un alt personaj important este Jezal dan Luther. Acest personaj ne impresionează prin curajul pe care îl posedă, iar datorită acestui curaj, putem spune că doar el este cel care își dorește să intre într-un duel, indiferent de urmările acestuia, duel ce se va da între el și Fenris cel Temut.




  • Acest Jezal ajunge să o cunoască pe Ardee, fata a cărui nume l-am menționat mai sus, respectv sora lui West. În ochii fratelui ei, Ardee, nu are o imagine tocmai bună și de aceea este descrisă de el ca fiind grasă, arțăgoasă, necioplită, nonconformistă, total opusul a ceea ce vede Jezal. Pe când fratele ei îi vede doar punctele slabe, Jezal ajunge să o considere cea mai frumoasă femeie întâlnită de el, chiar dacă, nu este prea priceput când vine vorba despre femei, dar și o persoană amabilă, deoarece se comportă frumos cu el. Trebuie să cunoaștem și faptul că Jezal are un scop bine stabilit în contextul acestei cărți. El este un om temut, dar poate cu prea puțină încredere în forțele-i proprii. De aceea, însă, cineva trebuie să intervină pentru a-l ajuta pe acesta să devină cel mai bun dintre cei mai buni, mai ales că se va duela cu o sumedenie de luptători, ce nu cunosc mila. Pentru prima dată, West este cel care este considerat mentorul lui Jezal, antrenându-l, astfel, pentru a avea șanse în fața celor mai puternici oameni. Jezal ajunge să capete experiență și aceasta este foarte necesară, deoarece, la finele pregătirii lui, Jezal va trebui să se dueleze cu Bremer dan Gorst, participând, așadar, la o luptă ce are viața lui în joc. Câștigătorului i se promit multe, dar cel mai important este respectul de care va avea parte câștigătorul, acel respect oferit de întreagă populația.
"-Ne vedem la turnir, așadar. Noroc, căpitane, îi aruncă el peste umăr, în timp ce se îndepărta, târându-și picioarele [...].
-Ești omul meu, Luther! strigă el, împungând aerul cu degetele, de parcă ar fi fost niște săbii de scrimă. Am să-mi dublez miza pe tine. "


  • West contează pe el, deoarece știe că poate să învingă și mai cunoaște faptul că victoria turnirului va fi a lui Jezal. Dar, ce se întâmplă în momentul în care cineva sau ceva, îi distrage atenția, iar antrenamentele nu mai sunt atât de intense precum erau. Jezal face cunoștință cu termenul de iubire și, pentru prima dată, plânge pentru cineva care este plasat mai jos decât el. Va rezista sau va cădea pradă dragostei?
"Dragoste. Ura să recunoască asta, dar era nevoit. Întotdeauna privise cu dispreț întreaga noțiune. Un cuvânt stupid. Un cuvânt pentru poeți nepricepuți, despre care să cânte la harpă și pentru femei ridicole, despre care să trăncănească. Un lucru întâlnit în poveștile pentru copii și fără nicio legătură cu viața reală, unde realitățile dintre bărbați și femei se reduceau la sex și bani. cu toate acestea, iată-l împotmolit într-o mlaștină teribilă de teamă și vinovăție, dorință și confuzie, disperare și durere. Dragostea. Ce blestem! "
  • Cine să fie cel care se împotrivește celor doi și de ce ? Răspunsul este unul cât se poate de simplu, însă sarcina de a descoperi rămâne a voastră.  
  • Nimic nu se oprește aici, de aceea este semnificativ să vă amintesc faptul că vom avea parte de prietenii puternice, clădite de-a lungul timpului, dar și de prietenii cu un caracter la fel de puternic, chiar dacă timpul este defavorizat. O astfel de prietenie se construiește în momentul în care Logen, unul dintre cele mai îndrăgite personaje, parcurge un drum lung, lăsând în urmă un trecut aspru, și pe acest traseu se întâlnește cu un bărbat, reprezentat de către Quai. Logen va da dovadă de bunătate și nu îl va lăsa pe acesta pe drum, ci îl va lua sub brațul său pentru a-l proteja de shanka și de toate relele care se pot întâmpla într-un spațiu pustiu, unde pericolele mișună la orice colț. Logen este o adevărată enigmă, o sursă inepuizabilă de surprize, având o minte calculată și deținând stăpânire de sine. Cea mai ieșită din comun calitate sau, mai bine zis, dar, al lui este faptul că Logen vorbește cu spiritele, spirite ce îl îndrumă pe o anumită cale, dar care, totodată, sunt cam zgârcite la vorbe.
  • Este important să știți că apelativul de Nouădegete nu este unul întâmplător, ci Logen, chiar are nouă degete, unul dintre ele fiind tăiat în urma unei lupte groaznice.
  • Tot în contextul acestui volum, vom afla o sumedenie de informații referitoare la sabie, deoarece aceasta este consemnată și în titlu, iar acest lucru nu este unul pur întâmplător. Pe lângă toate îndeletnicirile pe care aceasta le are, sabia este considerată ca fiind un simbol al morții, astfel că pentru unii va aduce victorie, dar pentru alții, nu va întârzia să le aducă moartea, mângâindu-i mortal cu tăișul ei.
" Un lat de palmă de metal ieși din teacă șuierând, cu o singură literă de argint strălucind lângă mâner. Lama propriu-zisă era mată, dar tăișul avea o sclipire rece, de gheață. [...]. Șuieră o cumplită amenințare. Vestește moartea. [...]. Răcnește o provocare. "
" Da, o sabie are glas. Securile, buzduganele și altele asemenea sunt ucigătoare, nu-i vorbă, dar o sabie e o armă subtilă și se potrivește unui om subtil. "
  • M-au marcat o mulțime de scene, dar cea mai îngrozitoare scenă are în prim-plan metode de manipulare ce se caracterizează prin tăierea degetelor, respectiv extragerea anumitor dinți, cu toate cu scopul de a obține informații ce ar putea să fie folositoare. De aici ne dăm seamă că unele caractere dispun de brutalitate, fiind personaje fără pic de milă, mai ales când vine vorba de trădători.
"Cutia lui era acolo, firește, împreună cu alte câteva obiecte, îndelung întrebuințate, dar încă în stare foarte bună de întrebuințate. O pereche de clești cu mânere lungi îi atrase atenția în mod special. Ridică ochii spre Severard.
-Dinții?
-Ni s-a părut un bun început.
-Corect! [...]. Dinți să fie! " 
  • Vom observa faptul că identitatea magului va fi pusă la îndoială de către cei din jurul său, mai puțin de către Logen, deoarece acesta l-a urmat peste tot. La adresa lui se aduc o mulțime de păreri negative, astfel că acesta este descris ca fiind un șarlatan și un impostor. Lui Glokta îi revine sarcina de a-l interoga pe întâiul dintre magi, astfel încât prin subtilitate să-l descotorosească de toate informațiile pe care le deține. Cine este magul, de fapt? Pentru cine lucrează și de ce ? Se vor dovedi bănuielile lor ca fiind adevărate?


  • Un alt aspect relevant se rezumă la faptul că o să apară pe parcurs, o serie de personaje, precum Copoiul, Tul și Dow, iar acestea vor fi plasate într-un cadru unde se petrec lucruri macabre, ce te lovesc precum o palmă peste față.

"Nu găsea altceva de spus. Creanga pârâia, în timp ce bătrânul se legăna ușor, cu picioarele goale bălăngănindu-se aproape de pământ. Poate că încerca să se împotrivească: avea două săgeți la trup. Femeia era prea tânără să-i fi fost soție. Fiică, poate. Copoiul bănuia că cei doi copii erau fiii lui.
-Cine-ar spânzura un copil? murmură el.
-Mă pot gândi la câțiva destul de ticăloși, remarcă Tul.
Dow scuipă în iarbă.
-Adică eu? mârâi el și cei doi erau din nou la cuțite. Am pârjolit câteva ferme și un sat, două, dar am avut motive, era război. Am lăsat copiii să trăiască. "


  • Aceste personaje nu ne părăsesc, ci rămân alături de noi pentru a ne amuza atât prin limbajul lor, cât și prin comportament.

"-Crezi că dau doi bani pe ce-ai auzit tu? răcni Dow. Poate că numele îmi e mai negru decât merit, rahat uriaș ce ești!
-Știu ce meriți, ticălosule! "

  • Un alt personaj pe care eu îl admir datorită rapidității cu care vorbește este Picior Lung, un navigator, respectiv omul de încredere al lui Bayaz. Astfel, acesta nu este un om obișnuit, ci este înzestrat cu multe talente, printre care se numără și lejeritatea de a învăța o mulțime de limbi, dar și excesiva capacitate de a ține seamă tuturor lucrurilor, fiind, totodată, un intelectual.

" -Ah, străzile lăturalnice! strigă navigatorul peste umăr în timp ce străbăteau ulițele întunecoase și murdare, cu clădirile din ce în ce mai îngrămădite. Străzile lăturalnice, hm? Ulițele deveneau din ce în ce mai înguste, mai întunecate și mai murdare. Omulețul o luă la stânga, apoi la dreapta fără să se oprească o clipă ca să se gândească la traseu. Simți mirosul? Simți mirosul, maestre Nouădegete?  Miroase a ... ( își frecă degetele mari și vârfurile arătătoarelor în timp ce înainta cu pași mari, căutându-și cuvintele)...Mister! Aventură!
Lui Logen îi mirosea a rahat. "



  • Prietenia și-a făcut simțită prezența, violența, la fel, cruzimea, teroarea, lupta împotriva dușmanilor, de asemenea, dar ce ar fi această carte fără magie? Credeați că aceasta va lipsi, mai ales într-o carte fantasy? Nici vorbă! Iar de aceea o să vă amintesc că o vom întâlni pe Caurib, vrăjitoarea Nordului Îndepărtat? Cu ce scop apare și aceasta ? De ce tocmai în momente critice își face simțită prezența și de partea cui este aceasta, veți descoperi doar prin lecturarea acestui volum fantasy, care pentru mine a reprezentat o evadare din cotidian, o scriere ce m-a impresionat, nelăsându-mă rece.
  • Sincer, această poveste a început să mă capteze și mai mult în momentul în care am dat de un personaj de gen feminin, Ferro, care efectiv mi-a adus o stare de bine și, totodată, m-a determinat să termin această carte cât mai repede, deoarece aceasta are menirea de a facilita cititul cărții.


  • Această Ferro este genul de eroină de care toate cărțile ar avea nevoie. Acel personaj dinamic și sălbatic care are de toate, începând de la agilitate, până la intelectualitate. Înfățișarea ei nu este una dintre cele mai apreciate, însă ochii-i sunt oglinda sufletului și, prin culoarea și forma lor, formă ce seamănă cu a celor din Suljuk, unde munții negri se ridică prăpăstioși din mare scânteietoare, ea reușește să se facă remarcată în ochii cititorilor. Acestea nu sunt singurele informații pe care le deținem despre ea, ci autorul precizează faptul că Ferro a adoptat statului de sclavă și asta datorită gurkienilor. Lucrurile nu vor rămâne așa. Ferro își dorește răzbunare. Dorește să își răzbune familia. Să se răzbune pe gurkieni pentru că i-au luat totul...inclusiv dreptul la viață. Tragic, dar Ferro dispune de putere. Cu aceasta va fi în stare de multe, însă țin să vă aduc la cunoștință faptul că Ferro va face furori, apărându-se de forța morții.
  • Pe de altă parte, fără ajutorul bătrânului Yulwei, Ferro ar fi fost deja în burta devoratorilor sau poate chiar moartă în cușca din fața palatului împăratului.
  • Va fi invocat trecutul, iar anumite personaje vor avea de suferit. Amintirile neplăcute își vor croi drum liber și se vor perinda prin mintea personajelor, creând un amalgam de emoții și tristețe. Glokta și West ajung să se întâlnească după ani și ani, nouă mai exact, iar ceea ce s-a legat între ei mai demult, legat rămâne. Aici apare un adevărat tablou al prieteniei, o prietenie ce ar trebui să existe în viața fiecăruia dintre noi.
  • Amintiri, trăiri, sentimente cu duiumul, dar și trădare, împăcare, nimic nu lipsește din această carte, nici măcar dragostea. Dacă aveți nevoie de o carte în care să vă regăsiși, să plângeți, să râdeți, dar și să vă țină pe jar minute în șir, atunci vă recomand cu cea mai mare căldură acest prim volum. Tăișul sabiei este răspunsul cel mai potrivit pentru orice preferință și gen literar.
Steluțe:

Mulțumesc Editurii Nemira pentru exemplarul trimis spre recenzare și țin să vă spun că acest prim volum din trilogia Prima lege îl puteți achiziționa de aici, la un preț foarte bun.
Vă doresc lectură plăcută!





Comentarii

Trimiteți un comentariu

Părerea voastră contează

Postări populare de pe acest blog

Review - Produse Base One + o manichiură reușită

Bună, dragilor!

În urmă cu puțin timp am primit de la cei de la Base One, un kit cu produsele necesare pentru a realiza o manichiură de succes. Cu alte cuvinte, acest kit conține produse de bază în realizarea unor unghii pe placul tuturor.



Nu știu câte dintre voi vă pricepeți să construiți unghii din gel și de aceea vă spun că eu nu știam că mă voi descurca atât de bine. Pasionată de frumos și de îngrijirea unghiilor sunt de când mă știu și mereu mi-am dorit să dețin produse care să mă ajute să mă descurc singură, să nu mă mai programez la manichiură, respectiv pedichiură și să cheltuiesc o sumedenie de bani pe acest proces.

Kit-ul Base One a fost și este o provocare pentru mine și datorită ambiției pe care mi-a dat-o, pot spune că am ajuns să îmi realizez manichiura de una singură. Cu îndemânarea a fost destul de greu la început, însă după construirea primelor două unghii, parcă m-am mai îndreptat și acest lucru a fost vizibil.

Ce probleme am întâmpinat? Cum să vă spun eu oare? Sunt…

Recenzie - Minunea de R.J. Palacio

Editura: Arthur
Autor: R.J. Palacio
Număr de pagini: 336
Colecția: Cărțile de aur ale copilăriei



„Nu vă voi descrie cum arăt. Indiferent ce grozăvie v-aţi imagina, probabil că este mai rău.“
August Pullman este un băiat de zece ani care a avut ghinionul de a se naşte cu o teribilă diformitate facială. Pentru a-l proteja de privirile şi vorbele răutăcioase ale oamenilor, părinţii săi îl educă acasă, dar într-o zi hotărăsc că a venit vremea ca Auggie să meargă la şcoală.

Minunea este o poveste emoţionantă despre curaj şi bunătate, despre integrare şi acceptare, scrisă cu sensibilitate şi umor. „Nu judeca după aparenţe" pare să fie ideea de la care porneşte R.J. Palacio, iar una dintre cheile de lectură este dată de replica vulpiţei din Micul prinţ: „Nu poţi vedea bine decât cu inima. Esenţialul e invizibil pentru ochi."



Cine s-ar fi gândit că, de fapt, o carte dedicată copiilor nu este doar o carte pentru acei copii care se remarcă prin vârstă? Cine s-ar fi gândit, măcar o clipă, că…

Confesiunea unui preot de Sierra Simone - Impresii

Editura: Bookzone
An apariție: 2019
Autor: Sierra Simone
Număr de pagini: 352


Nu vrem să îți creăm așteptări false. În Confesiunea unui preot nu vei găsi o mărturisire religioasă și nici calea spre mântuire. Dar ce vei găsi, cu siguranță te va lua pe nepregătite! Tabuul este dus la un cu totul alt nivel, scenele erotice sunt desprinse din cele mai întunecate fantezii, dar condimentul esențial, în cele din urmă, este povestea unică de iubire, o iubire interzisă. Tyler are 29 de ani, este preot și are parohia lui de 3 ani. A jurat celibat și legământ față de Dumnezeu și de atunci a reușit să-și înfrâneze toate pornirile omenești. Până apare EA. Poppy. O tânără cu buzele roșii, senzuale, ce-i fură mințile pe nevăzute. La propriu. În confesional. Când iubirea vine îmbrăcată în ispită, cum poți să-i reziști? 

Dragii mei, Bookzone vine, de această dată, în întâmpinarea noastră cu o premieră. Cu prima carte tradusă! Este vorba despre Confesiunea unui preot, o carte asupra căreia și în momentul de…