Recenzie - Duminica Mare de Doru Munteanu

Duminica Mare

An apariție: 2017
Autor: Doru Munteanu
Categoria: Literatura Română
Ediția: Necartonată
Editura: LIBRIS EDITORIAL
Număr de pagini: 308

„Pasii ma poarta tot intr-acolo, la fosta celula a lui Horea. Nu sunt singurul care cauta locul asta. Imi pironesc ochii in palpairea candelei sfinte si-mi trece prin minte acelasi vers din „Roata de la Balgrad.” Un clopot se aude de undeva de departe, poate e ultimul care n-a incetat sa vesteasca Invierea, ca sa stie toti, chiar si mortii nostri muriti pentru Unire, ca ea s-a facut, asa cum am vrut-o noi si cum au vrut-o ei, intr-o Duminica, in care am lucrat mai mult decat in toate zilelele lucratoare ale saptamanilor noastre de patima. E doar inceputul... Cine stie cate duminici dintr-astea vom pune cap la cap pentru ceasurile noastre de fiinta si tihna. Azi de-abia am urnit roata cea mare a istoriei. „Ca roata-i tot roata, se-nvarte mereu...”

Fragment din carte:

Paula ridica din umeri, nestiind ce sa faca mai intai. Deschise cu miscari nervoase toate ferestrele, il chema pe Ion, ii spuse cateva cuvinte si pleca in urma lui. Ma lasasera toti vazandu-si de treburi. Isi stia fiecare rostul. Avusese dreptate cand imi zisese „straine.” Da, eram un strain in lumea lor, de tot ce intelegeau ei ca se numeste viata si fericire. Ii priveam silueta inalta miscandu-se leganat din solduri, urcand scarile in lumina slaba, pe care Ion o purta ca o torta. Imi venea sa plec, dar ceva imi spunea sa raman. Fara sa vreau, gandurile imi zburau spre ea. Eram sigur, incepusem sa o iubesc, asa cum nu ma asteptasem si iubirea asta ma durea ca o rana. Sufeream dintr-odata prosteste, vazand-o urcand scarile cu servitorul lui Polexe si un gand imi incolti in minte. Daca traieste cu el? E imposibil, imi raspundeam. Si totusi? Daca eu nu am fost decat un amuzament si el, Ion, este masculul de fiecare zi, animalul care o potoleste? Nu, nu se poate, e absurd, imi ziceam. Ea e o fiinta superioara, nu se da in spectacol cu fiecine. Dar daca?... Un val de ciuda si furie mi se urca in cap. Imi venea sa urlu, sa lovesc, sa sparg si-mi era cald. Am urcat precipitat scarile sa pandesc la usi ca un infirm in dragoste, ca un sot inselat si neputincios. I-am auzit vorbind. Mi-a fost rusine de mine. Eram un caraghios. Da, asa eram, un caraghios si un prost care crede ca orice femeie care se culca cu el il iubeste. Ce prostie? M-am intors de pe scari rusinat. Am luat cana cu vin. Imi era o sete teribila. Am baut direct din cana si vinul mi se prelinse pe obraz, pe gat, oprindu-se in camasa. Mi-am scos haina si am iesit afara. Parintele Voica sforaia zgomotos.

Date despre autor:

Se naste in familia unor profesori la 10 septembrie 1946, in comuna Raciu de Campie, judetul Mures. Urmeaza scoala generala si liceul la Colegiul National Mihai Viteazul din Turda, apoi studii universitare la Facultatea de Filologie din Cluj-Napoca. Dupa absolvire, in 1969, se stabileste in Brasov si ocupa diverse functii, lucrand in invatamant si mass-media, conducand, in perioada 2006-2009, Editura si Revista Astra. in perioada 2001 2013 a fost presedintele Filialei Brasov si membru in Consiliul Uniunii Scriitorilor din Romania. Debuteaza in literatura in 1964 cu piesa de teatru Exmatriculatul din a IX-a B, care se joaca in doua reprezentatii la teatrul din localitate. Colaboreaza, in timp, cu proza si eseuri, la mai multe reviste, printre care: Tribuna si Steaua (Cluj ), Gazeta de Transilvania si Astra ( Brasov ), Transilvania ( Sibiu ), Luceafarul, Romania Literara ( Bucuresti ), Orizont ( Timisoara ), Cuvantul romanesc ( Canada ), Lumea romaneasca ( S.U.A. ) s.a. Intrarea in literatura ai-o face cu romanul Duminica mare ( Editura Dacia, Cluj, 1983 ), caruia ii urmeaza: Vinerea neagra ( 1986 ) si Miercurea regala ( 1991 ), la aceeasi editura. in 2003 i se tipareste romanul Viata de la fereastra la Editura Rao, din Bucuresti. Cu antologia Scrisoare din America ( 1999 ) scrisori in versuri ale primilor emigranti romani pe continentul american a face un lung turneu de promovare in S.U.A. si Canada. Romanul Vinerea neagrA este tradus si publicat la Editura Lalli din Torino in 1992, sub titlul Venerdi neroa, concurand pentru premiul Cavour. Fragmente de proza ii apar, in traduceri, in limbile maghiara, ceha, rusa si spaniola. Primeste premiul Vetrei Romanestia in 1992 si premiile Filialei Brasov a U.S.R. 1999 si 2003. Numele sau e prezent in mai multe volume colective. Lucreaza ca si editor, una dintre aparitiile remarcabile fiind volumul 33 pentru totdeauna. Interviurile Astreia, aparut la Editura Astra, Brasov, 2009

Mă aflu astăzi aici pentru a vă prezenta o carte scrisă tot de Doru Munteanu, o carte care, din punctul meu de vedere, merită atributul de jurnal, deoarece în cadrul ei sunt consemnate o sumedenie de evenimente la care autorul a luat parte, de-a lungul anilor. Totodată, acesta ne aduce la cunoștință informații despre trecut, despre istoria România și despre importanța pe care aceasta o are în formarea unui nou popor, a unei noi comunități.
M-am obișnuit, în mare parte, cu stilul de care autorul uzează și pot să vă spun că îmi place, însă aș fi preferat un stil mai formal. Poate sunt prea critică, însă pot să gândesc și altfel și să ajung la concluzia că Doru Munteanu folosește acest stil pentru a se adresa direct fiecărui cititor, indiferent de vârstă, indiferent de condiția în care să află. Se adresează tuturor persoanelor, dar cel mai important, se adresează de la român la român. Trebuie să încercăm, mereu, să vedem partea pozitivă a lucrurilor și să nu ne grăbim să catalogăm o operă după modul în care este scrisă.
După cum poate știți din volumele precedente, și acest volum are un caracter istoric , astfel
că acesta este dovedit, printre multe altele, și de faptul că Horațiu participă la o sumedenie de evenimente istorice, luptă împotriva rușilor și cehilor, dar există aici un factor ce-l determină să creadă că va birui răul, așadar, aici își face simțită prezența, speranța. Pentru Horațiu, speranța este echivalentul supraviețuirii, în sensul că fără ea ardoarea cu care își dorește să învingă, nu ar mai fi valabilă. Doar prin intermediul optimismului, acesta poate ieși învingător, iar să învingi înseamnă să fii triumfător.
De asemenea, se face o comparație între trecut și prezent, autorul evidențiind entuziasmul care-l poseda atunci, și nu doar pe el, și lejeritatea cu care se percep astăzi lucrurile, de către noi, cei din prezent. Populația din zilele noastre este obișnuită cu toate descoperirile, cu toate invențiile și, ajungem la concluzia, că nu ne mai miră nimic.

" Mare lucru o fi fost trenul când și-a făcut apariția în viața oamenilor. În vacanțele mele de copil petrecute la buna, la ora când trecea trenul, noi, copiii, alergam la marginea satului să vedem dihania ce pufăia și mergea pe șine. Cu timpul, oamenii se obișnuiseră și când îi auzeau zgomotul, îl defineau cu câteva vorbe: " trece ăl de patru" sau " ăl de noapte" , iar noi priveam locomotiva și vagoanele și nu prea înțelegeam de ce domnu' șef de gară stătea smirnă și saluta ca un militar un tren, care nu era nici măcar plutonier de jandarmi. "

Există foarte multe pasaje care mi-au atras atenția, dar doresc să mă axez pe un subiect ce are la bază termenul de acasă. Astăzi, toți suntem obișnuiți cu acest termen, însă demult, în vremuri îndepărtate, acasă însemna lux, acasă era căminul în care stăteai, poate, 30 de zile pe an și acest fapt este viabil mai ales pentru cei care purtau în spate povara războiului, înrolării. Dorul de casă este evidențiat și prin prisma dialogului pe care personajele au prilejul de a-l purta.

" - Mă, când dracu' om ajunge la noi acasă? îmi zise privindu-mă în albul ochilor, dar simțeam că mă doare până dincolo.

- Cine știe? dar tot ajungem.

- Așa ziceam și eu, da-i greu, mă. Nu vezi că nu ne bagă nimeni în seamă? Ne grozăvim că suntem voluntari. Armata română... . Pe dracu', mă, asta suntem. "

În ceea ce privește înrolarea pe front, aceasta presupune sacrificii. În primul rând, te sacrifici pe tine ca persoană, pentru a face un bine comunității, iar, pe de altă parte, se va ajunge la acel moment când lipsurile își vor spune cuvântul și își vor face simțită prezența. Acestea ies în evidență prin intermediul lipsei de apă, de mâncare, de așternuturi moi, fapt confirmat în câteva rânduri din scrierile lui Doru Munteanu.

" - Domnule general, avem nevoie de câteva lucruri elementare: paturi, saltele și pături... Barăcile sunt goale...Nu avem de unde le procura. Efectivul nostru crește în fiecare zi și nu putem face față cu ceea ce avem. Cred că s-ar putea lua din lagăr asemenea lucruri, evident, până când se rezolvă definitiv situația noastră.

Generalul continua să ne privească șters și intervine cu lehamite și o ușoară notă de concesiune.

- Mă surprindeți, domnilor. Lagărul nu este o instituție de binefacere. Lagărul e armată și se conduce după regulamente și ordine, iar ordine în acest sens nu am primit. Îmi cereți peste putință. Și apoi, aveți o soldă. Folosiți-o! Cumpărați de la localnici.

- Domnule general, continuă Deliu, dar într-un fel suntem sub oblăduirea dumneavoastră și cred că e omenește să ne acordați ajutor. Aici se constituie o armată. "

Pe lângă istorie, ca temă mai apare și iubirea, iubirea pe care Horațiu i-o poartă Mariei, cea mai frumoasă femeie din câte există. Este relevant faptul că, deși zilele în care cei doi trăiesc sunt catalogate ca fiind grele, sentimentul de iubire nu întârzie să apară, căci fără el, sufletul este gol, și cu el, acesta se poate considera împlinit. În virtutea circumstanțelor, iubirea este puternică, însă, mă amuză atitudinea Mariei, care reiese din complimentele pe care Horațiu i le aduce. Totuși, acest lucru nu mă determină să o consider pe femeie ca fiindu-mi neplăcută, ci dimpotrivă, îmi inspiră simpatie și dovedește că știe să fac un bărbat fericit, în cazul acesta pe Horațiu, chiar dacă perioada prin care trec este una aglomerată și plină de posibile răscoale. Din punctul de vedere al lui Horațiu, iubirea în aceste clipe este percepută ca fiind o binecuvântare, o împlinire a sinelui.

" -Ești frumoasă, aria!

- Noaptea, răspunse ea răutăcios.

Întinde mâinile spre mine ca doi lujeri subțiri. O cuprind în brațe și-o sărut lângă lobul fin al urechii.

- Cine ești tu, Maria?

- O femeie, o femeie ca toate Mariile, șoptește încet. Îți plac?

- Îmi placi, Maria! Te...

- Nu te grăbi, Horațiule. Curând ai să pleci, zise cu un regret abia simțit.

- Va trebui să plec.

- Nici nu-ți cer să rămâi. Mă gândeam doar așa...

- Și tu ce-ai să faci, Maria? "

Din acest moment apare suspansul, un element important în redactarea unui text. Așadar, sunteți dispuși și pregătiți să aflați ce decizie vor lua cei doi și dacă vor rămâne împreună?
Lăsând acestea toate la o parte, cartea în sine reprezintă o realitate crudă, o realitate la care trebuie să luăm aminte cu toții. Pe de altă parte, prin ideile expuse aici, autorul ne introduce într-o Românie în care era greu să supraviețuiești și, totuși, dacă aveai pe cineva potrivit lângă tine, timpul nu mai trecea cu încetinitorul, ci se scurgea agale, lăsând în urmă amintiri, amintiri ce nu pot fi șterse nici din gând și nici din suflet.
Finalul cărții va demonstra de ce acest volum poartă numele de Duminica Mare și ne va aminti că de fiecare dată, o sărbătoare are aceeași însemnătate, fie ea privită în trecut, fie privită în prezent.
Recomand această carte tuturor celor care sunt pasionați de istorie, în special istoria României, însă aceștia  trebuie să fie însoțiți și de răbdare, deoarece trilogia, în sine, este destul de greoaie, evidențiind, totodată, adevăruri din vremuri îndepărtate.

Mulțumesc Libris.ro pentru cartea oferită spre recenzare.  Cartea poate fi achiziționată de aici, la un preț destul de bun, iar pentru cei care doresc să cumpere toate cele trei cărți, las un link aici , un link de unde se poate achiziționa întreg pachetul. Nu uitați faptul că atât cărțile separat, cât și pachetul în sine, vine însoțit de transport gratuit și semn de carte, ca la orice altă comandă, de altfel. De asemenea, cei de pe Libris au oferte foarte bune, dintre care și promoția în care achiziționând o carte poți primi autograf, acest lucru fiind valabil doar în cazul anumitor autori. Mai multe detalii aici.

Lectură plăcută!
Ne citim data viitoare!