Treceți la conținutul principal

Recenzie - Fata cu toate darurile de M.R. Carey

Fata cu toate darurile

Data apariției: 01.06.2016
Titlu original: The Girl With All The Gifts
Colecția: Nautilus
Autor: M.R. Carey
Traducător: Ruxandra Toma
Format: Paperback
Număr de pagini: 416
Editura: Nemira


Plin de emotie si captivant de la prima pagina pana la final, Fata cu toate darurile este cel mai puternic thriller distopic pe care il veti citi anul acesta.
Melanie este o fata foarte speciala. Dr. Caldwell o numeste „micul nostru geniu“.
In fiecare dimineata, Melanie asteapta cuminte in propria celula sa fie luata si dusa la clasa ei. Atunci cand Sergentul Parks vine dupa ea, arma lui este intotdeauna incarcata si indreptata spre ea cat timp doi dintre oamenii lui o imobilizeaza intr-un scaun special. Ea nu crede ca oamenii o plac prea mult. Glumeste cu ei ca nu ii musca, dar ei nu rad deloc.
Melanie iubeste scoala. Adora sa invete despre adunari si silabe si despre lumea care exista in afara clasei si a celulelor in care traiesc copiii. Cateodata ea ii povesteste invatatoarei favorite toate visurile pe care le are pentru cand va creste mare si va explora lumea. Melanie nu stie de ce asta o intristeaza atat de mult pe domnisoara Justineau.


Când citești și iar citești, vrei să citești și mai mult sau, cel puțin, așa este în cazul meu. Am dat doar de cărți bune în acest an, de lecturi care nu m-au dezamăgit și am ajuns la concluzia că diversificând genurile, ajungi să ai o gândire ce nu tinde doar într-o parte, spre ficțiune, istorie sau romance, ci se răsfrânge în mai multe direcții. Am ales de această dată să citesc Fata cu toate darurile, deoarece am auzit păreri bune despre ea, dar, totuși, sunt și păreri negative. Unde mă încadrez eu, oare? Bineînțeles că eu fac parte din categoria cititorilor cărora le-a plăcut această carte și lecturarea ei nu a reprezentat o pierdere de vreme. Am râs la o mulțime de secvențe, dar cel mai mult, M.R. Carey a știut cum să facă ca suspansul să pândească la orice colț.
În ceea ce privește Fata cu toate darurile, această poveste abordează un subiect mai diferit, evenimentele petrecându-se undeva după cel de-al Doilea Război Mondial, într-o lume a cărei sfârșit se apropie.  Dacă citești doar titlul cărții, nu știi exact la ce să te aștepți și, sinceră să fiu, acesta te cam induce în eroare, deoarece te aștepți la ceva lejer și foarte simplu, însă în schimb ai parte de un tumultum de situații neașteptate și demne de introdus această carte în categoria lecturilor must read.
La fel ca în orice lectură, în primă instanță vom avea parte de o prezentare generală a personajelor, astfel că în cadrul incipitului se vor surprinde personajele ce urmează să ia parte la acțiune și alături de care vom trăi o poveste demnă de consemnat. Așadar, în prim-plan o avem pe Melanie, una dintre cele mai deștepte fetițe, raportându-ne la comunitatea care o înconjura, respectiv la mulțimea de copii alături de care își petrecea fiecare zi. Mi-a atras atenția, această fetiță, încă din prima secundă, deoarece am simțit că este ceva diferit la ea, prin modul în care autorul o descrie și prin intermediul calităților pe care i le atribuie încă din prima pagină. Este diferită, asta este adevărat, însă, pot spune că această diferență poate fi catalogată ca fiind ceva constructiv și pozitiv, dar și mai puțin bun și spun asta, căci dacă nu exista acest aspect negativ, Melanie n-ar fi fost ceea ce este, cel mai probabil.
Pe de altă parte, vom face cunoștință și cu domnișoara Justineau, profesoara care îi învață pe copii cum să se poarte, le citește povești, îi ajută să acumuleze informații referitoare la Zeus, la istoria Egiptului, dar și la cea a întregii lumi. Le citește și poezii, este răzdătoare și nu strigă niciodată la ei. În ochii lui Melanie este perfectă, femeia de la care ar putea învăța tot ceea ce ar avea nevoie, începând de la cele mai banale lucruri și ajungând până la cele mai complexe adevăruri.
De asemenea, Melanie nu este singura care are o simpatie față de această domnișoară Justineau, ci până și mie îmi este dragă, deoarece prin calmul ei, reușește să ducă la îndeplinire foarte multe lucruri, fără de care viața lor ar fi fost mult mai iscoditoare și mai dificilă. Nu putem să îl lăsăm deoparte nici pe sergentul Parks care este pus în antiteză cu Justineau, acest fapt datorându-se caracterelor diferite. În opoziție sunt puse doctorița Caldwell, respectiv domnișoara Justineau, în principiu, diferențiindu-le modul de gândire și tehnicile abordate în momente de cumpănă.
Povestea are la bază o mulțime de copii, printre care și Melanie, care învățau în fiecare zi câte ceva, însă locul în care aceștia se aflau, împreună cu Justineau, Caldwell, Parks și Gallagher, nu era unul plăcut pentru ochi, toți fiind nevoiți să locuiască înt-un fel de închisoare de unde nu aveau voie să iasă, deoarece la orice pas îi pândea câte un pericol, printre care și junkerii, adică oamenii care nu au dorit să li se alăture. Întrebarea este următoarea: Ce ar fi putut fi așa de grav, încât ei să se izoleze și să trăiască departe de ceilalți?
Cu mult timp în urmă, s-a întâmplat ceva nefast, ce i-a determinat pe oameni să se hotărască în ce direcție să o ia, cei care mai aveau această șansă, bineînțeles, asta fiindcă, majoritatea, s-au ales cu moartea. Un virus a atacat omenirea și a făcut din locuitorii pământului, monștri mai fioroși sau mai puțin fioroși. Norocul le-a surâs copiilor care acum se află alături de sergent și de domnișoara Justineau într-un loc aproape sigur, unde li se oferă condiții acceptabile de supraviețuire. În fiecare dimineață, Melanie și ceilalți copii erau treziți și puși într-un căruț cu rotile pentru nu a reprezenta un pericol pentru cei maturi. De altfel, situația aceasta s-a soldat și cu zăbrele care arau atașate la gura fiecărui copil. Erau îmbrăcați și conduși spre același drum, în fiecare dimineață, iar, destinația era reprezentată de sala de clasă, unde, de cele mai multe ori, era prezentă domnișoara Justineau. Pentru Melanie, acele dimineți erau cele mai plăcute pentru că îi plăcea extrem de mult compania profesoarei.
În ceea ce privește mâncarea, aceasta se limita la o farfurie cu viermi, duminica, în principiu, pentru că aceștia nu simțeau nevoia de a mânca sau de a-și face necesitățile. În mintea lui Melanie se perinda o întrebare ce dă o notă sensibilă și induce suspansul: Cine sunt eu?  Modul în care această întrebare este introdusă în poveste, reușește să facă cititorul să își dorească să descopere cât mai repede, ce este Melanie, de fapt, și de ce toți ceilalți copii nu pot să își exprime sentimentele. De ce nu sunt și ei precum ceilalți?
Prin intermediul cunoștințelor dobândite de doctor Caldwell, aflăm faptul că, omenirea a fost infestată cu mult timp în urmă cu un virus sau, mai bine zis, o ciupercă ce a făcut ravagii, iar acest lucru a ajuns să fie descoperit de către ea, singura capabilă să dezvăluie această dificultate. A fost foarte ambițioasă, în primul rând, pentru că îi plăcea munca la care era supusă, însă, pe de altă parte, faptul că a fost înlăturată din laborator, cu câțiva ani în urmă, crezându-se că ea nu este aptă pentru descoperirea adevărului, a făcut-o să își dorească cu ardoare să ducă la bun sfârșit ceea ce alții au început. A reușit, într-un final, însă cât se va putea bucura de această victorie?
Dacă ar fi să mă raportez la cele mai bune pasaje din carte, aș alege acele pasaje în care este prezentă și Caldwell pentru că îmi place extrem de mult faptul că se consemnează aspecte referitoare la știință, respectiv la medicină. Există o serie de termeni biologici care sunt mai greu de înțeles pentru cei care nu se împacă cu biologia, respectiv cu studiul chimic, dar totuși, există un punct foarte bine gândit și acela este reprezentat de faptul că în josul paginii sunt explicați cu acuratețe toți termenii care s-ar presupune că sunt neînțeleși de către cititori. Încă o dată, vă spun că această carte are ceva pentru toată lumea. Pe de o parte, eu m-am regăsit foarte mult în fragmentele acestea în care se surprind experimente, disecții și formule chimice, dar asta nu este tot. M-am regăsit de asemenea, în fiecare întâmplare și fiecare pasaj mi-a atras atenția cu câte ceva.
Să nu pierdem firul poveștii și să ne reîntoarcem la ceea ce urmează în continuare. Așadar, va exista un moment, destul de devreme, în carte, în care personajele noastre vor fi nevoite să părăsească locul în care au fost parțial protejate și să pornească în căutarea unui nou habitat și refugiu în care viața să nu le fie pusă în pericol. Cum vor ajunge și care va fi traseul, ce obstacole vor avea de înfruntat, o să aflați voi, deoarece o să descoperiți că aceste evenimente sunt cu totul și cu totul surprinzătoare și nu îți oferă nicio secundă care să îți permită să te relaxezi. Inima îți pornește cu o accelerație nemaiîntâlnită ce nu îți va permite să te plictisești deloc. În principiu, se oferă doar detaliile necesare, iar acest fapt m-a determinat și pe mine să lecturez cartea foarte ușor, în virtutea scrisului destul de mărunt.
Cum în orice rău există și un bine, vom observa că această situație precară o să le apropie pe Justineau și pe Melanie, legătura dintre ele, dovedindu-se a fi una foarte puternică.

 " Nu-mi aduc aminte decât de Bloc și de tine. Tu ești...
Este rândul lui Melanie să ezite. Nu știe cuvintele ca să poată descrie ce simte.
- Tu ești pâinea mea, spuse ea în cele din urmă. Când îmi este foame. Asta nu înseamnă că aș vrea să te mănânc, domnișoară Justineau. Nu vreau, pe cuvânt! Mai bine mor decât să fac una ca asta. Doar că tu îmi umpli sufletul așa cum pâinea umple burta omului din cântec. Mă faci să simt că nu mai am nevoie de nimic altceva. "

Ce nu v-am comunicat este faptul că lui Melanie îi este greu să se abține că nu ia o bucată din apropiații său, mai ales atunci când aceștia nu mai dispun de suficientă soluție pentru a-și acoperi mirosul. Da, toți copiii, precum Melanie erau atrași de mirosul oamenilor. Melanie nu era om. Dar atunci ce era?
Situația devine din ce în ce mai complicată și pierderile devin tot mai dese, mai ales atunci când mulți dintre ei sunt expuși considerabil și înconjurați de o mulțime de " copii" ce le-ar sări la gât în orice moment. Melanie este cea care ajută, atrăgându-le atenția celor de o vârstă cu ea. Dar cât timp va mai reuși ea să îi protejeze, când nimeni, în afară de domnișoara Justineau nu îi dorește binele? Sergentul Parks nu are încredere în ea, iar despre Caldwell, ce putem să spunem, pentru a descoperi cât mai multe este în stare să o disece pe Melanie fără milă și chiar are tentative. Cum a scăpat Melanie de toate aceste atacuri și ce metode a ales, astfel încât să nu facă rău nimănui, veți afla doar citind această carte ce este precum un cufăr cu o varietate de comori.
După cum am amintit anterior, prin prisma lecturării acestei cărți, am râs, am plâns, dar cel mai important, am luat parte la o lume diferită ce și-a deschis porțile exact la momentul oportun, făcându-mă să consider această carte o operă de artă. Desigur, părerile sunt împărțite, însă gusturile diferă, iar eu vă sugerez să vă avântați în această poveste cât mai repede posibil.
Să previn și vă îndemn să fiți pregătiți pentru ceva cu totul cutremurător. Sfârșitul romanului este unul scurt, dar subliniază un important aspect în derularea evenimentelor.  Cine va supraviețui până la final?

Steluțe:
Țin să mulțumesc Editurii Nemira pentru exemplarul oferit spre recenzie! Cartea poate fi achiziționată cu o reducere de 40%, cu doar un click aici .  Că tot a venit vara, Nemira a lansat o super ofertă la toate cărțile din colecția Babel, cărți pe pot fi găsită aici.

Lectură plăcută! Noi ne citim data viitoare cu un nou articol.

Comentarii

  1. Interesanta cartea. Am aflat de ceva timp de ea si chiar mi-o doresc. Fain ca ai primit-o pentru recenzie :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Este o recenzie genială, dragă. Presupun că și cartea este foarte interesantă.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Părerea voastră contează

Postări populare de pe acest blog

Review - Produse Base One + o manichiură reușită

Bună, dragilor!

În urmă cu puțin timp am primit de la cei de la Base One, un kit cu produsele necesare pentru a realiza o manichiură de succes. Cu alte cuvinte, acest kit conține produse de bază în realizarea unor unghii pe placul tuturor.



Nu știu câte dintre voi vă pricepeți să construiți unghii din gel și de aceea vă spun că eu nu știam că mă voi descurca atât de bine. Pasionată de frumos și de îngrijirea unghiilor sunt de când mă știu și mereu mi-am dorit să dețin produse care să mă ajute să mă descurc singură, să nu mă mai programez la manichiură, respectiv pedichiură și să cheltuiesc o sumedenie de bani pe acest proces.

Kit-ul Base One a fost și este o provocare pentru mine și datorită ambiției pe care mi-a dat-o, pot spune că am ajuns să îmi realizez manichiura de una singură. Cu îndemânarea a fost destul de greu la început, însă după construirea primelor două unghii, parcă m-am mai îndreptat și acest lucru a fost vizibil.

Ce probleme am întâmpinat? Cum să vă spun eu oare? Sunt…

Confesiunea unui preot de Sierra Simone - Impresii

Editura: Bookzone
An apariție: 2019
Autor: Sierra Simone
Număr de pagini: 352


Nu vrem să îți creăm așteptări false. În Confesiunea unui preot nu vei găsi o mărturisire religioasă și nici calea spre mântuire. Dar ce vei găsi, cu siguranță te va lua pe nepregătite! Tabuul este dus la un cu totul alt nivel, scenele erotice sunt desprinse din cele mai întunecate fantezii, dar condimentul esențial, în cele din urmă, este povestea unică de iubire, o iubire interzisă. Tyler are 29 de ani, este preot și are parohia lui de 3 ani. A jurat celibat și legământ față de Dumnezeu și de atunci a reușit să-și înfrâneze toate pornirile omenești. Până apare EA. Poppy. O tânără cu buzele roșii, senzuale, ce-i fură mințile pe nevăzute. La propriu. În confesional. Când iubirea vine îmbrăcată în ispită, cum poți să-i reziști? 

Dragii mei, Bookzone vine, de această dată, în întâmpinarea noastră cu o premieră. Cu prima carte tradusă! Este vorba despre Confesiunea unui preot, o carte asupra căreia și în momentul de…

Recenzie - Minunea de R.J. Palacio

Editura: Arthur
Autor: R.J. Palacio
Număr de pagini: 336
Colecția: Cărțile de aur ale copilăriei



„Nu vă voi descrie cum arăt. Indiferent ce grozăvie v-aţi imagina, probabil că este mai rău.“
August Pullman este un băiat de zece ani care a avut ghinionul de a se naşte cu o teribilă diformitate facială. Pentru a-l proteja de privirile şi vorbele răutăcioase ale oamenilor, părinţii săi îl educă acasă, dar într-o zi hotărăsc că a venit vremea ca Auggie să meargă la şcoală.

Minunea este o poveste emoţionantă despre curaj şi bunătate, despre integrare şi acceptare, scrisă cu sensibilitate şi umor. „Nu judeca după aparenţe" pare să fie ideea de la care porneşte R.J. Palacio, iar una dintre cheile de lectură este dată de replica vulpiţei din Micul prinţ: „Nu poţi vedea bine decât cu inima. Esenţialul e invizibil pentru ochi."



Cine s-ar fi gândit că, de fapt, o carte dedicată copiilor nu este doar o carte pentru acei copii care se remarcă prin vârstă? Cine s-ar fi gândit, măcar o clipă, că…