Recenzie - Cruzimea de Scott Bergstrom

Cruzimea

Data apariției: 13 iulie 2017
Titu original: Cruelty
Colecția: Young Adult
Autor: Scott Bergstrom
Editura: Nemira

Dupa rapirea tatalui ei, Gwendolyn Bloom porneste intr-o calatorie neasteptata, care devine o misiune periculoasa. Luandu-si alta identitate, coboara in infernul ascuns al criminalilor, al spionilor si al mintilor diabolice din Europa. Pe urmele singurului indiciu pe care-l are – un informator palestinian, care traieste in Franta – Gwendolyn trece prin mahalalele pariziene, prin cluburile de noapte din Berlin si prin localurile controlate de mafia din Praga.
Pe parcursul confruntarilor cu traficanti de carne vie sau diversi contrabandisti, adolescenta face o descoperire tulburatoare: pentru a-si aduce inapoi tatal in viata, trebuie sa fie la fel de nemiloasa ca mafiotii care il tin prizonier.

Există o mulțime de momente în viață, în care pur și simplu îți privești biblioteca și nu știi ce să citești. Mai există, de asemenea, și momente când ei o carte la întâmplare, neștiind prin ce emoții te va trece lectura respectivă. Acest lucru s-a întâmplat și cu volumul Cruzimea, o carte care mi-a plăcut într-un mod deosebit și cred că tocmai  a trecut pe lista lecturilor mele preferate. 

Nu știu cum să mă exprim mai bine pentru a evidenția toate emoțiile care m-au animat în timp ce răsfoiam foaie cu foaie, însă, o să încerc din răsputeri să consemnez exact ceea ce simt.

Pentru mine, Cruzimea nu este doar un simplu volum pe care îl citești și îl dai deoparte pentru a-l umble praful, ci, din punctul meu de vedere, Cruzimea este mai mult decât o carte.

Citind-o, mi-am imaginat că mă aflu într-un film, deoarece atât de reale păreau toate evenimentele, încât nu puteam face diferența între realitate și ficțiune.

Ceea ce ne prezintă Scott Bergstrom este mai mult decât o lume fictivă. El însumează în cadrul acestor pagini, o serie de evenimente în care ești chiar tu personajul principal. Duritatea care stă la baza cărții, dar și autenticitatea ne oferă prilejul de a vizualiza fiecare întâmplare în parte.

În contextul cărții o să avem un personaj feminin numit Gwendolyn. Cum să vă spun eu mai bine că am iubit-o pe această protagonistă? De ce spun acest lucru? Gwendolyn este acel caracter de care orice carte de ficțiune ar avea nevoie. Ea este puternică, nu se dă în lături de la nimic, este pe cont propriu, deci, ca urmare, știe să își poarte de grijă. Într-o altă ordine de idei, pe lângă duritatea exterioară pe care o etalează, ea este și o fire sociabilă, sensibilă atunci când vine vorba despre tatăl ei și ne neînvins.

Autorul tinde să folosească o manieră diferită pentru a evidenția ceea ce este Gwendolyn, de fapt. El știe cum să se joace cu personajele și știe cum să le facă plăcute. Faptul că le-a înzestrat cu putere, dar și cu finețe, evidențiază, într-o oarecare măsură, imaginația de care acesta dă dovadă, dar și gândurile lui care se suprapun, formând o avalanșă de perfecțiune.

Prin ochii mei, Gwendolyn este un caracter perfect, o personalitate demnă de urmat și un exemplu pentru oricare alt personaj din carte.

Povestea, într-adevăr, o surprinde în mare parte pe ea, însă autorul nu o evidențiază ca fiind o tânără simplă și normală sau o adolescentă îndrăgostită. Chiar dacă această carte se încadrează în categoria Young Adult, ea, de fapt, este mai mult o carte antrenantă, o carte în care predomină suspansul și adrenalina atinge cote maxime.

Momentul în care tatăl protagonistei este răpit este un moment șoc, deoarece nu mă așteptam la așa ceva niciodată. Îmi place mult că autorul știe cum să te inducă în eroare, astfel că niciodată, în niciun caz, nu știi ce va urma.

Uneori, recunosc, îmi era foarte frică pentru viața lui Gwendolyn și țineam pumnii strânși, în speranța că autorul îi va cruța viața. Știam că o carte nu poate rămâne fără o protagonistă, însă, după ce am descoperit modul de scriere și ideile lui Scott Bergstrom, nimic nu a mai fost sigur.

Îmi era frică și pentru viața tatălui ei și nu știam ce să cred în momentul în care autorul prezintă  câteva fărâme din trecutul celor doi.

Chiar dacă el nu este tatăl adevărat al fetei, acesta o iubește. Sau poate nu?

Cert este faptul că Gwendolyn ține la el, deoarece el este cel care i-a oferit adăpost, ferind-o de mâinile celor care locuiesc în stradă și protejând-o de tot ceea ce o punea în pericol. Mi-a plăcut extrem de mult această legătură dintre cei doi și chiar aveam impresia că relația tată-fiică este una normală. Da, ați ghicit, iar m-am înșelat.

Relația lor se deteriorează, oarecum, în momentul în care Gwendolyn află despre minciunile pe care tatăl ei vitreg i le-a spus. Cum v-a reacționa aceasta, mai ales în acele clipe în care el are nevoie de ajutorul ei?

Sirienii, se pare, nu i-au dorit niciodată binele tatălui ei, ci mereu au avut ceva de ascuns. Să fi fost aceștia vinovații pentru dispariția lui?

Cruzimea este un echivalent al spionajului, în condițiile în care alături de Gwendolyn călătorim prin Paris, Berlin și Praga. Această călătorie implică, de asemenea, și o pregătire, o pregătire pe care Gwendolyn nu o are. Treptat, însă, cu ajutorului lui Yael, ea ajunge un adevărat spion, o domnișoară care știe să se apare și un soldat, care este pregătit să își salveze tatăl.

Chiar dacă iubirea este prezentă în proporții minuscule, ea tot există și pe lângă că este puțină, ea este și sinceră. Il iubesc, în aceste condiții, atât pe Terrance, cât și pe Gwendolyn, deoarece au atât de multe lucruri în comun. Muzica, emoțiile, trăirile. Toate acestea îi leagă, dar pune relația lor de prietenie, aparent, la încercare.

Cruzimea este precum un pom care tot înverzește și niciodată nu știi ce unde mai apare o ramură sau o frunză. Acest autor prin cartea lui de debut, mi-a oferit o lectură plăcută și un timp extrem de frumos.
Datorită curajului lui de a publica și datorită imaginației lui, eu am ajuns să mai adaug o carte la loc de cinste.

Nu cred că trebuie să mai precizez cât de mult mi-a plăcut această carte. Are de toate. Iubire, suspans, adrenalină, iar, mai mult de atât, acțiunea se derulează într-un mod alert, mai ales datorită stilului pe care autorul îl folosește. Ca urmare, voi o să fiți detectivii și o să aflați dacă Gwendolyn se va schimba sau dacă se va observa o îmbunătățire în ceea ce privește duritatea ei.

De asemenea, vă invit să descoperiți dacă tatăl ei va scăpa cu viață sau nu din mâinile dușmanului. Dar în ceea ce o privește pe Gwendolyn, ea va reuși să ducă misiunea la bun sfârșit?

Scott Bergstrom a reușit să dea suflet unei capodopere literare, ce odată citită se derulează precum un film în mintea cititorului. Pe de altă parte, ea știe cum să se localizeze în inimă și să nu se clintească de acolo.

Eu sunt de părere că acolo îi este locul, iar de aceea, voi spune că am avut parte de o lectură minunată, care m-a ținut în priză și mi-a făcut una dintre nopți albe.
Aceasta este urmarea când începi să intri în universul pe care Scott l-a creat cu atât de multă atenție.

Acest volum poate fi citit de oricine, iar eu îl recomand cu dragă inimă, mai ales dacă vă plac acele cărți în care nu există timp de respiro.

Alături de Gwendolyn veți avea parte de multe surprize, însă rămâne la latitudinea voastră dacă vă doriți să o descopeți sau nu.

Povestea nu se termină aici, ci ea va continua pe parcursul altor volume, iar eu abia aștept să apară și următoarele.

Mulțumesc, Editura Nemira pentru exemplarul oferit spre recenzie! Cartea se poate achiziționa cu doar un click aici.

Vă doresc lectură plăcută!