Recenzie - Șoareci și oameni de John Steinbeck

Titlu: Șoareci și oameni

Editura: Polirom

Categorii: Moderni, contemporani

Număr de pagini: 160

Autor: John Steinbeck

Soareci si oameni, unul dintre romanele clasice ale literaturii secolului trecut, este o poveste cu nuante parabolice despre prietenie si destin. Personajele centrale sint doi lucratori sezonieri, George Milton, un tinar inteligent si inimos, si Lennie Small, un urias naiv, cu o forta incontrolabila si o intirziere mentala ce il face sa semene cu un copil mare. Cei doi barbati, a caror induiosatoare relatie de prietenie ajunge sa semene a dependenta, se angajeaza ca lucratori la o ferma. Ei au un vis, un ideal, sa stringa bani pentru a-si cumpara un loc al lor, unde sa traiasca „din belsugu’ pamintului”. Insa o serie de intimplari tragice, provocate de naivitatea lui Lennie, de neputinta lui de a distinge raul de bine, le naruie sperantele.

Simțeam nevoia de o lectură serioasă, care să mă determine, la final, să extrag o morală din textul cu pricina. Căutând pe Libris.ro, am găsit un roman, o creație de o naturalețe aparte, care mi-a atras atenția. Parcă totul a fost plănuit, deoarece Șoareci și oameni a fost opera de care am avut mare nevoie în viața mea de cititor. S-a creat între mine și această carte o legătură, încă de la prima întâlnire, și în acel moment am știut că nu poate să-mi scape. De ce să nu citesc, totuși, o operă care să îmi încânte toate simțurile?

John Steinbeck este un autor, pe care nu l-am mai întâlnit, până luna trecută când am dat peste cartea lui, care, de altfel, este câștigătoarea unui premiu Nobel. Laudele aduse la adresa acestei cărți sunt nenumărate și la toate acestea se mai adaugă și aprecierile mele, care nu sunt puține. 

Care este subiectul ce stă la baza acestui roman?

În primul rând, cred că ar trebui să vă familiarizez cu numele de George Milton și Lennie Small, doi prieteni foarte apropiați, cu personalități, însă, foarte diferite. De asemenea, se poate vorbi și despre priorități și orientări diferite, cu atât mai mult cu cât George este un om perfect normal, scund și descurcăreț, iar Lennie un bărbat foarte înalt, dar cu grave probleme mintale. 

Inițial nu vedeam nicio legătură între cele două personaje, însă am mers pe premisa care spune că opusurile se atrag. De la un anume punct, parcă o scânteie și-a făcut apariția și m-a luminat, determinându-mă să percep acest duo amical ca fiind cel mai bine conturat concept din operă. 

Ce îi leagă pe cei doi, nu este doar o prietenie de lungă durată, ci și un mic scop, acela de înavuțire, de stabilitate. Personajele noastre își doresc cu ardoare să muncească, pentru a-și aduna bani, cu care, mai apoi, să își cumpere un loc doar al lor, în care nimeni să nu îi deranjeze. 

În aceste momente este evidențiată  dorința celor doi, care nu doresc să se dea bătuți, mai ales că sunt atât de aproape de scopul pe care și l-au propus. 

Cu alte cuvinte, caracterele lor puternice îi îndeamnă să nu renunțe, deoarece adevăratele scopuri în viață se ating doar prin sacrificiu și muncă. 

Ajunși, însă, într-un stadiu acceptabil, probleme sunt cele care încep să le dea târcoale, Lennie fiind principalul vinovat în toate aceste greșeli. La un moment dat, datorită bolii lui, am simțit o milă față de acest personaj, cu care, de altfel, am empatizat foarte mult. Dacă ar fi să aleg un personaj preferat, acela ar fi Lennie, deoarece chiar dacă este retardat, în adevăratul sens al cuvântului, acesta emană bunătate și căldură. În schimb, George a fot cel care mi-a creat, în anumite momente, o stare de discomfort, stare generată de limbajul pe care îl folosea atunci când i se adresa lui Lennie. 

Cu toate acestea, cei doi s-au completat perfect și dacă unul dintre ei nu ar fi făcut greșeli catastrofale, aceștia ar fi ajuns să își atingă scopul. 

Mi-a plăcut, totuși, ideea autorului, dar și scenariul pe care l-a gândit și l-a așezat pe foi. John Steinbeck a devenit, așadar, prin opera lui Șoareci și oameni, un autor clasic preferat, deoarece, într-un mod cu totul inedit, reușește să îmbine catastrofalul cu plăcutul. 

Chiar dacă unele elemente se află în antiteză, cititorului i se va oferi posibilitatea de a-și alege un personaj definitoriu pentru el. De asemenea, prin stilul pe care autorul l-a folosit, lectura a devenit o adevărată aventură din care nu te-ai mai fi desprins. 

Ce trebuie să mai menționez este faptul că Șoareci și oameni nu este nicidecum un roman care să îți aducă zâmbetul pe buze, ci este unul trist, care te provoacă să reflectezi asupra unor evenimente și concepte. Romanul lui Steinbeck este o adevărată capodoperă literară, care nu îți oferă niciun moment de respiro, ci îți accelerează bătăile inimii, ca mai apoi să te străpungă când ți-e lumea mai dragă. 

Dacă până în aceste momente, surprinderea a fost prezentă pe alocuri, la final, aceasta a fost prezentă în totalitate. Finalul romanului m-a șocat și m-a determinat să spun că John Steinbeck a știut încă de la început ceea ce se va întâmpla cu personajele. Care va fi soarta lor? Veți afla răspunsul la această întrebare, doar citind Șoareci și oameni. 

Categoric, acest roman a primit cinci steluțe, deoarece mi-a plăcut foarte mult și, neapărat, trebuie să mă informez în privința acestui autor. Vreau să descopăr tot ceea ce a scris el, cu atât mai mult cu cât operele celelalte s-ar putea asemăna cu această incontestabilă capodoperă clasică a literaturii secolului trecut. 

Recomand cu mare drag această carte, deoarece își merită toate laudele de până acum. 

Voi ați citit cartea? V-ar tenta să o lecturați?