Când vine vorba despre curățenie, mă declar o persoană metuculoasă, care pune, în același timp, foarte mare accent pe produsele pe care le folosește. Cu Sano Maxima , însă, ai nevoie de o cantitate mică pentru rezultate... MAXIME! Și nu glumesc când spun acest lucru! Faptul că am încercat foarte multe produse de curățare și parfumare a rufelor, îmi permite să-ți exprim o opinie clară cu privire la produsele Sano Maxima. Sincer, sunt singurele care m-au surprins plăcut, chiar dacă pe piață există mii și mii de produse. Am fost super încântată când cei de la Sano mi-au dau vestea cea bună. Care anume? Ei bine, ei mi-au propus să testez produsele Sano Maxima , iar dacă voi fi mulțumită să împărtășesc și cu voi ceea ce mi-a plăcut atât de mult la aceste produse. Chiar dacă pe piață se fac remarcate o mulțime de produse destinare spălării rufelor, Sano are ceva special. Acest ceva, de fiecare dată, mă îndeamnă să vă recomand și vouă gama pe care aceștia o au disponibilă. Și, totuși,
Cum m-am apucat de citit
- Eram doar o puștoaică când am început să descopăr adevărata magie a cărților, iar modul prin care cititul a devenit un hobby și o pasiune pentru mine mi-a marcat trecutul, prezentul,viitorul și, totodată, mi-a schimbat percepția despre oameni, mi-a îmbogățit cunoștințele și vocabularul, m-a ajutat să devin OM.Am citit multe secvențe prin intermediul cărora am descoperit cum alte persoane ca mine, simplii muritori, au fost atrași de anumite cărți, însă povestea mea pe cât este de simplă, pe atât este de valoroasă pentru mine.
- Încă de când eram la o vârstă foarte fragedă, rafturile bibliotecii mele erau pline ochi cu exemplare de la diferiți autori, însă tot ce apreciam referitor la aceste cărți era coperta sau, eventual, mirosul, până într-o zi când totul a luat o întorsătură neașteptată.
- Fără griji, cu zâmbetul pe buze și, de cele mai multe ori, obosită psihic, m-am avântat într-o zi oarecare pe străzile din oraș. Trebuie să precizez că în momentul respectiv, am părăsit incinta școlii și îmi croiam drum spre casă, după o zi care pentru mine era la fel de plictisitoare și mohorâtă precum au fost și celelalte. În fața mea,la o distanță de aproximativ trei-patru metri se aflau o mulțime de adolescenți care erau nerăbdători să ajungă la locuințele lor. Păstrând distanța, am observat că din ghiozdanul unei eleve s-a strecurat o bucățică de hârtie și a căzut pe jos. Neștiind ce s-ar putea ascunde in interiorul ei, am alergat și am luat-o în mână, cu scopul de a o înapoia persoanei respective. Conștiința îmi spunea să grăbesc pasul și să îmi fac treaba, adică să dau respectivei eleve ceea ce îi aparținea, însă o altă latură a mea, îmi spunea "Deschide-o! Deschide-o! Este doar o hârtie. Nu e ca și cum ar fi un secret însemnat pe ea!" Mi-am ascultat vocea lăuntrică și m-am retras pe o bancă, unde să fiu doar eu, și am început să citesc:
"Nu cunoaștem decât ceea ce îmblânzim, zise vulpea. Oamenii nu mai au timp sa cunoască nimic. Cumpără lucruri de-a gata de la neguțători. Cum însă nu există neguțători de prieteni, oamenii nu mai au prieteni. Dacă vrei să ai un prieten, îmblânzește-mă! "
- Era un fragment dintr-o carte! M-a animat un sentiment pe care nu l-am mai simțit până atunci și am realizat că trebuie neapărat să o caut pe acea fată pentru ai înmâna hârtia, însă nu putea să scape așa ușor, urma să îi adresez întrebări referitoare la acel fragment care mi-a stârnit emoții, curiozitate și, cel mai important, m-a făcut să mă îndrăgostesc de lectură. În scurt timp am aflat și numele cărții, acesta era particularizat prin intermediul titlului "Micul prinț" de Antoine de Saint-Exupery. Am păstrat biletul, cu voia respectivei fete, ca pe o dovadă fie că pasiunea pentru citit se naște în cele mai neașteptate momente.
- Așadar, pe scurt, acesta este povestea mea. Datorită acestei cărți potrivită atât pentru copii, cât și pentru cei mari, eu sunt astăzi ceea ce sunt. Iubesc să citesc și am devenit un om în adevăratul sens al cuvântului. Această povestire mi-a lărgit orizonturile m-a ajutat să îmi depășesc condiția, mi-a definit spiritul critic și m-a introdus în universul iubitorilor de lectură și în lumea celor cu așteptări mari de la viață, m-a făcut dependentă de lectură și, am ajuns la concluzia că o viață în care lectura nu își face simțită prezența, nu e viață.
În cadrul editurii Libris avem cărți noi , cărți beletristică .
Articol ce răspunde provocării Libris, cu ocazia ediției a XIV a Târgului Internațional de Carte și Muzică Libris Brașov.
Nu-mi mai aduc aminte cum a inceput pasiunea mea pentru citit, dar stiu ca printre primele carti citite s-a aflat "Toate panzele sus" si ani de zile m-am jucat "de-a expeditia!. :))
RăspundețiȘtergereSi pasiunea mea pt citit a inceput de mica. Ii citeam bunicii mele rubrici din ziarele vechi si era tare mandra de mine. Pacat ca nu mai am atat de mult timp acum, dar incerc pe cat posibil sa citesc cat pot!
RăspundețiȘtergereAcum mult timp, am citit Mary Poppins pe aleea ciresilor, credeam atunci ca voi calca pe urmele surori mele, dar m-am inselat. Am abandonat cartile in biblioteca, si le bagam in seama rar. Am crescut si recunosc ca acum imi este oarecum rusine ca pe vremea aia...lumea asta nu m-a atras. Totusi...acum la varsta mea, ma pierd cu drag printre randurile cartilor. Ma vad luptand cot la cot cu personajul principal, devorez pagina dupa pagina si ma furnica mainile cand termin cartea si trebuie sa aleg alta.
RăspundețiȘtergere