Recenzie " Cele două turnuri" de J.R.R.Tolkien

                                          Cele două turnuri

Cele trei cărți ale lui Tolkien prezentate ca fiind o trilogie , încep cu aceleași fragmente :

"Trei inele pentru stăpânii elfi cei de sub soare,

Șapte pentru ei, piticii de viță din săli de stâncă,

Nouă , Oamenilor care știu că-n lumea lor se moare,

Unul pentru el, Seniorul Întunecimii-n noaptea lui adâncă

Unde-s Umbrele în Ținutul Mordor, ca să le găsească.

Și pe toate să le-adune un inel, și altul nime,

Să le ferece pe toate, astfel să le stăpânească,

Unde-s Umbrele, în Ținutul Mordor , în întunecime. "

Spre deosebire de prima parte a trilogiei, cea de-a doua carte este mult mai alertă,surprinzându-i pe eroii noștri după ce , așa-numita frăție , s-a destrămat.

În primul capitol vom afla informații referitoare la moartea lui Boromir, deoarece,după cum știm din prima parte,acesta a fost ucis în luptă de către uruk,prin intermediul unor săgeți. Pe de altă parte, cartea " Cele două turnuri"este împărțită în două povești paralele, una detailând aventurile membrilor Frăției . Aceștia ajută un regat, amintit sub numele de Rohan, în luptă împotriva lui Saruman.

Saruman  fusese căpetenia ordinului de vrăjitor,din care a făcut parte și Gandalf cel Sur și Radagast (prietenul păsărilor) . În contextul cărții,Saruman este prezentat ca având lăcaș într-un turn din Isengard , însă ,aflând de puterea de care dispunea ținutul Mordor, s-a aliat cu Sauron, Seniorul Întunecimii. Pe de altă parte,acesta avea la îndemână Palantirul care îl ajuta să vadă până departe.

Astfel, se vor aduna două armate de orci, o parte in Mordor,iar cealaltă în Isengard,cu scopul de a distuge Pământul de Mijloc.,dar lucrurile iau o întorsătură în momentul în care luptatorii din Rohan reușesc să-i învingă pe cei răi,și anume pe orci.

În ceea ce-l privește pe înțeleptul Gandalf,acesta nu moare,impresia aceasta fiindu-ne lăsată din prima parte a trilogie,ci se reîntoarce,însă nu așa cum a plecat,ci mult mai puternic și cu numele de Gandalf cel Alb. El a învins Balrogul cel mare ,însă s-a reîntors,deoarece misia s-a nu a fost dusă la îndeplinire.

În timp ce Rohanul împreună cu cei din Frăție se luptă împotriva orcilor,Merry și Pippin reușesc să scape din ghearele dușmanului și o iau pe drumul ce duce spre pădure. Aceasta pădure ne este prezentată ca fiind una a enților - copaci ce dispun de crengile și rădăcinile lor pe post de mâini și picioare,însă asta nu este tot,deoarece ,aceștia pot să și vorbească. Comunică cu Merry și Pippin,iar,într-un final,unul dintre aceștia reușește să-l convingă pe Arborebărbos, să se alăture și el ,împreună cu toți enții,luptei împotriva dușmanului. Aceștia distrug fortăreața lui Saruman și , până la urmă ,reușesc să se întâlnească cu restul Frăției ( Gimli,Legolas,Aragorn) care îl au în frunte pe Gandalf.

Într-o altă ordine de idei,paralel cu aceste întâmplări,ne sunt prezentați Frodo și Sam ,care îl însoțesc pe stăpânul său peste tot. Aceștia au pornit împreună spre Muntele Osândei,cu scopul de a ajunge acolo și a distruge inelul,însă drumul până acolo se prevede a fi plin de obstacole și lung.

Gollum își face prezența și aici,deoarece este capturat de către cei doi,iar aceștia încearcă să afle de la el drumul spre destinație,însă o să fie atrași într-o capcană de către această vietate scârboasă.

Gollum nu pare a fi tipul de făptură periculoasă,însă este și m-a făcut , într-un oarecare mod,să mă amuz pe seama lui ,datorită faptului că aproape la fiecare sfârșit de propoziție spunea de nerepetate ori " Gollum,gollum,gollum" .

Urât,perceput de mine ca fiind unul dintre cele mai hidoase caractere fictive ,acesta dispune de istețime,astfel că fără aceasta nu ar fi putut să-i păcălească pe cei doi. Îi atrage într-o capcană , conducându-i spre calea greșită,astfel că Frodo și Sam nimeresc direct în capcanele lui  Shelob. Cine este Shelob? O fi o ființă asemănătoare lui Gollum sau mai rău? O să desoperiți voi asta dacă o să lecturați această carte.

Lăsându-i pe cei trei la o parte,aș dori să revenim la secvențele în care ne este prezentată bătălia,respectiv cei care iau parte la ea. Fiecare dintre noi ,citind o serie sau o carte , nu e neapărat să fie în mai multe părți,dispune de posibilitatea de a-și alege un caracter fictiv preferat. În cazul meu,l-am ales pe Legolas, elful, din mai multe motive. Primul motiv ar fi faptul că este arcaș și dispune de o precizie pe care puțini o au, are simțul auzului foarte bine dezvoltat și mereu reușește să iasă cu bine din orice moment de cumpănă sau dificultate.

Pe de altă parte,trebuie să vă spun că am văzut filmul,iar acesta are un păr lung blond și îmi amintește tare mult de copilărie și de păpușile Barbie pe care le dețineam.Nu este surprinzător faptul că acesta arată așa de bine, mai bine zis,elfii arată așa de bine,comparativ cu restul personajelor. Tărâmul din care fac ei parte este și mai frumos,martori ai acestei afirmații fiind și celelalte personaje care au pătruns în  Lothlórien ,regat aflat sub domnia Domniței Galadriel și Seniorul Celeborn.

După cum am amintit mai sus,el face parte din Frăție și este dispus să lupte împotriva dușmanului ,chiar dacă ar fi să plătească cu viața pentru asta.

Raportându-mă la un alt personaj și anume la Aragorn ( Pas Mare) , doresc să amintesc faptul că este surprins în carte ca fiind îndrăgit de Éowyn , fiica casei lui Eorl.

Aceasta își face griji pentru el și își dorește ca acesta să iasă învingător în urma luptei pe care a purtat-o împotriva dușmanului.
Cel mai mult ,dintre toate caracterele prezente în contextul cărții,l-am detestat pe Gură de Vierme,deoarece este un prefăcut care îl slujește pe Saruman,respectiv Sauron. Nu mi-a plăcut de el doar din simplul motiv că este de partea răului,ci îl desconsider fiindcă aflat în momente de ananghie, își ia tălpășița și aleargă cât îl țin picioarele.

Având un ritm destul de alert,din punctul meu de vedere,această carte merită toate laudele. Cu câteva zile în urmă am citit câteva articole referitoare la trilogii ,respectiv la volumul al doilea din acestea.  Mulți cititori au constatat că aproape orice volum doi dintr-o trilogie,tinde să-i dezamăgească,însă cu Stăpânul Inelelor nu se întâmplă așa,deoarece Tolkien conduce cititorul spre un univers și o lume imaginară din care cu greu mai poate ieși.
De ce este așa și nu la fel ca în alte situații? Pentru că Stăpânul Inelelor așa a fost construit ca fiind perfect.
Nu degeaba există acel motto pe fiecare carte și anume : Cititorii se împart în două mari categorii: cei care au citit Stăpânul Inelelor și cei care vor urma s-o facă .
Cu toate acestea la un loc,vă îndemn cu mare drag să citiți si cea de-a doua parte,adică aceasta,deoarece veți rămâne plăcut surprinși de evenimentele ce vor avea loc în timpul lecturării cărții.