Treceți la conținutul principal

Recenzie " Între două vieți'' de Dan Olăianoș

                              Între două vieți

An apariție: 2017
Autor: Dan Olăianoș
Categoria: Limba Română
Ediția: Necartonată
Editura: LIBRIS
Număr de pagini: 165




Imi place sa cred ca lucrarea de fata reprezinta un roman, dar poate fi numita si o fictiune in proza de dimensiuni reduse, concentrata, compusa dintr-un “mini-mozaic” de trei nuvele, aparent fara nicio legatura intre ele.
Am structurat oarecum atipic continutul acestei carti: trei capitole, dintre care primele doua sunt denumite „manuscrise”, iar ultimul este denumit „Domnul Simion”. Primul capitol, “Am fost executat prin impuscare”, este o nuvela psihologica, clasica, cu un puternic accent pe starile sufletesti ale personajelor, fiind o cercetare in amanunt a vietii interioare, ajungand in unele momente chiar o investigare a “nelamuritului” inconstient. Cel de-al doilea capitol, “O complicata problema in justitie”, este o nuvela pe care eu o numesc „filosofico-politista”, caracteristica romanului nou, fiind de fapt o antiteza a genului clasic al primei nuvele, in care accentul cade, de data aceasta, mai mult pe actiune decat pe psihologiile personajelor. Ultima nuvela, “Domnul Simion”, apartine curentului realist, cu ipostaza clasica a naratorului omniprezent. Cronologic, este ultimul capitol al acestei carti si la fel de bine putea fi si primul, dar am considerat ca voi realiza o cursivitate epica mult mai buna prin aceasta organizare “mai ciudata” a cartii. Tema predilecta si evidenta a intregului roman este reincarnarea, un concept mitic, cunoscut, dar nu foarte intalnit in literatura noastra. Precizez ca aceasta tema nu a fost scopul in sine al elaborarii acestei lucrari. Prin aceasta carte, am dorit de fapt sa observ interactiunea acestei teorii filosofico-religioase cu trei fictiuni diferite intre ele din punct de vedere literar, incercand sa ating un subiect foarte putin explorat de catre scriitorii romani.


Fragment din carte:

Timpul are ceva al sau care face ca trecerea zilelor sa para imperceptibila, mai ales atunci cand esti tanar, dar nu aveam cum sa uit acele doua zile de toamna. Mi s-au intiparit in minte pentru totdeauna, exact ca o gravura pe metal, atat ziua in care l-am cunoscut pe Simion, cat si ziua in care am avut cele doua vise. Toata experienta mea din acele zile a fost incarcata pana la refuz de o emotie iesita din comun, percepand totul ca pe un soc electric care-mi convulsiona trupul, la fel ca o furtuna brusca intr-o zi senina.
Zilele care au urmat au curs linistite. Cu Simion am avut in continuare o relatie de amicitie excelenta, comunicam destul de des pentru ca ne intelegeam foarte bine, dar si pentru ca eu reprezentam pentru el principala legatura cu satul in care locuiam amandoi.
 “La ce ora inchide magazinul din centru?”, “Cand va fi urmatorul targ in sat?” sau “Cine-i omu’ care tocmai a trecut pe langa noi?” erau intrebari marunte, dar pe mine ma bucura atentia pe care mi-o oferea Simion, eram mandru ca puteam sa-l ajut sa se integreze in comunitate. Nu stiam ce ma impiedica de cele mai multe ori sa redeschid subiectul reincarnarii. Probabil si pentru ca vedeam ca nici Simion nu facea niciun pas in directia aceasta, nu stiu.
Sfiala, acesta era cuvantul care ma caracteriza atunci. Aveam o oarecare jena fata de Simion si asta pentru ca eram inca foarte tanar. Mi-am propus, deci, sa astept ziua in care Simion va face el primul pas si va fi dispus sa continue enigmaticele dezvaluiri.
Toamna acelui an a fost foarte scurta, ca un oaspete grabit sa plece cat mai repede din casa. De asemenea, tin minte ca pentru cateva zile afara era parca un vid, nu era nici toamna, nici iarna, era ceva intre cele doua anotimpuri, un fel de gol temporal.
Iarna s-a ivit pana la urma, ca de obicei cu zapada, cu intuneric si cu vant rece. Lacul de la marginea comunei noastre despartea satul nostru de cel vecin, iar in acel an, pentru ca inghetase bocna in doar cateva zile, puteai sa mergi linistit pe el pana in satul de langa noi, trecand la pas peste gheata.
La mine acasa ultimele pregatiri pentru iarna se incheiasera cu bine, ca in fiecare an, de altfel. Tata se ocupase din timp de achizitia lemnelor de foc pentru lunga iarna, mai ales ca noi faceam deja foc in sobe inca de la mijlocul lui septembrie.



Bună , bună!
  • Sunt sigură că v-am obișnuit cu postările mele și pot să vă spun, că recent, cu câteva luni în urmă, nici măcar nu eram interesată de ceea ce publică și scriu autorii români. Însă, cu ajutorul noului brand al editurii Libris, Libris Editorial, am reușit să mă detectezi cu lecturi ce mi-au făcut inima ghem de emoții și mi-au bucurat-o în același timp. Am descoperit că există oameni care scriu foarte bine și în Romania, de aceea de o bună perioadă de vreme mă adâncesc tot mai mult în scrierile autorilor români contemporani pentru că aceștia au reușit să mă impresioneze, care mai de care.
  • În ceea ce privește această carte, consider că este una originală, abordând un subiect cu care nu m-am confruntat până în momentul de față, iar ceea ce constituie cartea în sine este o adevărată capodoperă.
  • Apreciez mult cum scrie autorul și de aceea lecturarea acestei cărți a devenit pentru mine o plăcere. Când am ajuns la finele ei, chiar nu îmi venea să cred că am terminat-o, aceasta m-a condus spre o mare de întrebări, întrebări asupra cărora meditez zi de zi și încerc să găsesc un răspuns plauzibil.
  • Coperta mi-a atras atenția prima dată, fiindcă este foarte expresivă și , astfel, este într-o foarte mare concordanță cu titlul. Deși la început nu mi-a sugerat foarte multe, cu cât citeam mai multe pagini, cu atât eram mult mai dornică de cunoaștere, unicitatea subiectului făcându-mă să îmi doresc să mă informez referitor la ceea ce s-a prezentat acolo.
  • Apreciez faptul că autorul și-a luat inima în dinți și a scos spre tipărire un astfel de exemplar, deoarece a ajuns să creeze o operă destinată tuturor cititorilor și pentru toate categoriile de cititori. Nu ai cum să nu fi atras de acest subiect.
  • Ca să vă comunic câteva despre conținutul cărții, aș dori să vă spun că această operă se repartizează pe 3 capitole, fiecare surprinzând personaje diferite, dar care au ceva în comun. Fiecare personaj principal este animat de un ciudat sentiment care se reflectă prin cunoaștere anterioară și care dă prilejul de a-ți pune întrebări, cur ar fi " De unde îl cunosc eu pe acest om? Parcă îl știu de o viață. "
  • Prima istorioară ne familiarizează cu o familie care din dragoste au ajuns să conceapă un copil deștept și plin de dorința de cunoaștere. Autorul o prezintă pe Olimpia ca fiind o fetiță ce se confruntă cu o stare care-i denotă sentimente ciudate. Așadar, raportându-ne la perioada comunistă, consider că este relevant să amintesc cum începe povestea, de aceea voi spune că Olivia se uita într-o zi la televizor, iar acesta îi surprindea de soții Ceaușescu în pragul morții, aceasta fiind foarte captată de ceea ce însemna moartea, de fapt.
  • Într-o bună zi însă, mama fetei este înștiințată de însăși fata ei, că pedagogul are de gând să organizeze o ședință cu părinții, în cadrul căreia trebuia să fie prezentă numai mama Oliviei. Mama și tatăl fetei, încep să își pună întrebări și se gând la ce este mai rău și asta pentru simplul motiv că dascălul nu obișnuia să anunțe o ședință cu atât de puțin timp în urmă. Părinții intră la bănuieli. Ceva se întâmplă. Dar ce o fi atât de urgent încât trebuia să se prezinte numai Rebecca la școală? Primul gând care îi străfulgeră ca o săgeată este faptul că Olivia o fi făcut ceva, ce ar urma să se lase cu o pedeapsă.
  • Mare îi fu mirarea mamei când auzi spusele profesorului a doua zi. Nervoasă și plină de ură, Rebecca încearcă să se calmeze, dar în zadar, singurul lucru vrut de ea fiind acela de a-i comunica soțului ei ceea ce a informat-o dascălul cu doar puțin timp în urmă.
  • Aceste momente m-au făcut să îmi doresc să nu las cartea din mână, m-au făcut să îmi doresc să aflu ce este greșit la această fetiță. O fi având totul legătură cu ceea ce a vizionat ea prin prisma imaginilor de la televizor sau imaginația vrea să îi joace feste.
  • Părinții nu mai știu ce cale să aleagă, ajung pe culmile disperării și nu se pot gândi la faptul că fetița lor ar putea să nu fie ceea ce pare a fi.
  • Ce se va întâmpla, care vor fi urmările și la ce concluzie vor ajunge părinții în urma a ceea ce li s-a comunicat, va fi aflat doar prin lecturarea acestei povestiri. Pe mine m-a fascinat și mi-a stârnit o curiozitate, demnă de consemnat și de luat în calcul, pentru că astfel am aflat că sunt interesată de subiecte ce nu mi-au tras cu ochiul niciodată, dar iată că s-a ajuns și la acest moment.
  • Într-o altă ordine de idei, aceasta nu este singura istorioară pentru că acum vor urma câteva date despre ceea ce este surprins în capitolul doi. După cum ziceam, personajele sunt delimitate și diferite.
  • În acest tablou, Radu este personajul principal ce ne atrage atenția datorită mărturisirilor pe care le face, astfel că personajele își adresează multe semne de întrebare, ce se vor lămuri pe parcurs. Mi-a plăcut acest capitol, însă nu mai mult decât celelalte. Crimă și sentințe, prietenii nou create și prietenii distruse. O căsnicie la mijloc. Dar Radu, ce legătură o fi având cu toate acestea? Cert este că, la fel ca și în capitolul precedent, el își aduce aminte amănunte importante, care ar putea schimba viața celor implicați pentru totdeauna. Și nu numai...
  • Și, nu în cele din urmă, cel mai drag capitol mie, este și ultimul. Ce are la bază această ultimă scriere, m-a făcut să prind foarte mare drag de personajul cunoscut sub numele de Simion pentru că, din punctul meu de vedere, personalitatea aceasta masculină poate fi percepută ca fiind un geamantan cu o sumedenie de informații cu rol informator, moralizator și profesional. Astfel, încă din primele pagini, domnul Simion, m-a impresionat prin blândețea lui, prin sfaturile pe care le dă cu atât de multă bucurie și fără a aștepta nimic altceva în schimb. Atât pentru mine, cât și pentru cei alături de care își petrece timpul, cred că a fost și este, în continuare, o comoară demnă de păstrat într-un sertar el inimii, acel sertar care va deține cele mei de preț informații.
  • Aici apare și Vlăduț, un băiat care percepe compania noului său vecin, Simion, ca fiind una plăcută. Alături de el se simte în centrul atenției, dar, totodată, prin intermediul acestui vecin el se formează ca personalitate. După ce petrece mult timp cu acest domn, Vlăduț, ajunge să comunice foarte deschis cu acesta și astfel descoperă acea informație pe care Simion o deține, iar lui îi este necunoscută.
  • Înmânându-i o carte cu referire la date concrete din viața unui tânăr, Vlăduț, de afundă în literatură și află lucruri ce i-au fost ascunse de foarte mult timp. El nu este Vlăduț, este altcineva. Domnul Simion este unul de-al lui. Fac parte din familie. Dar cum? Prin intermediul cărui principiu ajunge un copil aflat la țară să aibă legătură cu cineva pe care nu l-a văzut în viața lui, dar, totuși, parcă îi era cunoscut de-o viață.
  • Ce au în comun aceste capitole? Răspunsul pe cât este de ușor de dat, pe atât este de greu de explicat și complex, pentru că ceea ce stă la baza acestora este fenomenul de reincarnare. Ați auzit bine.
  • Autorul, reușește să ne impresioneze prin punerea în scris a acestui subiect și îl consider ca fiind unul vast și demn de cercetat, chiar dacă, majoritatea dintre noi, îl percepem ca fiind o profundă aberație.
  • Vă recomand această carte cu cel mai mare drag, mai ales dacă sunteți atrași de ceea ce înseamnă descoperire de secrete și legături din viețile îndepărtate. Poate chiar tu ești unul dintre cei care au avut o viață anterioară.
Vă doresc lectură plăcută!

Steluțe:
Aș acorda mai multe steluțe, dar din păcate doar atâtea pot.

Citate care mi-au atras atenția:

Ce a fost a fost și absolut nimic n-are cum să schimbe acest lucru.
Trecutul trebuie să fie mort de-a binelea ca să suporte o autopsie.
Fii bun ca să trăiești mai mult.
Prietenii sunt ca pepenii: încerci o sută, alegi doi, trei.
[...] graba este mama eșecului.
Numai citind mereu, creierul tău va deveni un laborator nesfârșit de idei și imagini.
Se spune că poți să trăiești cu cineva zeci de ani și să se dovedească a fi un străin pentru tine, dar poți petrece câteva zeci de minute cu cineva și să-l porți în suflet toată viața.
 Se spune că mintea ocupată cu ceva constructiv este o minte fericită, iar acest lucru se răsfrânge și asupra trupului, care nu mai simte oboseală fizică în totalitate.
Harold Kushner a spus mai demult că viața omului este precum o carte bună. Cu cât o parcurgi mai mult, cu atât începe să aibă sens.
Timpul are ceva al său care face ca trecerea zilelor să pară imperceptibilă , mai ales atunci când ești tânăr.
Copilăria este cu siguranță cea mai prețioasă perioadă din viața fiecărui, este într-adevăr inima tuturor vârstelor, cum zicea Lucian Blaga.
Visele reprezintă, de fapt, o călătorie a sufletului în trecut sau în viitor, dar și în viețile anterioare sau chiar viitoare.


Comentarii

Trimiteți un comentariu

Părerea voastră contează

Postări populare de pe acest blog

Confesiunea unui preot de Sierra Simone - Impresii

Editura: Bookzone
An apariție: 2019
Autor: Sierra Simone
Număr de pagini: 352


Nu vrem să îți creăm așteptări false. În Confesiunea unui preot nu vei găsi o mărturisire religioasă și nici calea spre mântuire. Dar ce vei găsi, cu siguranță te va lua pe nepregătite! Tabuul este dus la un cu totul alt nivel, scenele erotice sunt desprinse din cele mai întunecate fantezii, dar condimentul esențial, în cele din urmă, este povestea unică de iubire, o iubire interzisă. Tyler are 29 de ani, este preot și are parohia lui de 3 ani. A jurat celibat și legământ față de Dumnezeu și de atunci a reușit să-și înfrâneze toate pornirile omenești. Până apare EA. Poppy. O tânără cu buzele roșii, senzuale, ce-i fură mințile pe nevăzute. La propriu. În confesional. Când iubirea vine îmbrăcată în ispită, cum poți să-i reziști? 

Dragii mei, Bookzone vine, de această dată, în întâmpinarea noastră cu o premieră. Cu prima carte tradusă! Este vorba despre Confesiunea unui preot, o carte asupra căreia și în momentul de…

Review - Produse Base One + o manichiură reușită

Bună, dragilor!

În urmă cu puțin timp am primit de la cei de la Base One, un kit cu produsele necesare pentru a realiza o manichiură de succes. Cu alte cuvinte, acest kit conține produse de bază în realizarea unor unghii pe placul tuturor.



Nu știu câte dintre voi vă pricepeți să construiți unghii din gel și de aceea vă spun că eu nu știam că mă voi descurca atât de bine. Pasionată de frumos și de îngrijirea unghiilor sunt de când mă știu și mereu mi-am dorit să dețin produse care să mă ajute să mă descurc singură, să nu mă mai programez la manichiură, respectiv pedichiură și să cheltuiesc o sumedenie de bani pe acest proces.

Kit-ul Base One a fost și este o provocare pentru mine și datorită ambiției pe care mi-a dat-o, pot spune că am ajuns să îmi realizez manichiura de una singură. Cu îndemânarea a fost destul de greu la început, însă după construirea primelor două unghii, parcă m-am mai îndreptat și acest lucru a fost vizibil.

Ce probleme am întâmpinat? Cum să vă spun eu oare? Sunt…

Recenzie - Minunea de R.J. Palacio

Editura: Arthur
Autor: R.J. Palacio
Număr de pagini: 336
Colecția: Cărțile de aur ale copilăriei



„Nu vă voi descrie cum arăt. Indiferent ce grozăvie v-aţi imagina, probabil că este mai rău.“
August Pullman este un băiat de zece ani care a avut ghinionul de a se naşte cu o teribilă diformitate facială. Pentru a-l proteja de privirile şi vorbele răutăcioase ale oamenilor, părinţii săi îl educă acasă, dar într-o zi hotărăsc că a venit vremea ca Auggie să meargă la şcoală.

Minunea este o poveste emoţionantă despre curaj şi bunătate, despre integrare şi acceptare, scrisă cu sensibilitate şi umor. „Nu judeca după aparenţe" pare să fie ideea de la care porneşte R.J. Palacio, iar una dintre cheile de lectură este dată de replica vulpiţei din Micul prinţ: „Nu poţi vedea bine decât cu inima. Esenţialul e invizibil pentru ochi."



Cine s-ar fi gândit că, de fapt, o carte dedicată copiilor nu este doar o carte pentru acei copii care se remarcă prin vârstă? Cine s-ar fi gândit, măcar o clipă, că…