Treceți la conținutul principal

Cu Sano Maxima ai nevoie de o cantitate mică pentru rezultate... MAXIME!

Când vine vorba despre curățenie, mă declar o persoană metuculoasă, care pune, în același timp, foarte mare accent pe produsele pe care le folosește. Cu Sano Maxima , însă, ai nevoie de o cantitate mică pentru rezultate... MAXIME! Și nu glumesc când spun acest lucru! Faptul că am încercat foarte multe produse de curățare și parfumare a rufelor, îmi permite să-ți exprim o opinie clară cu privire la produsele Sano Maxima. Sincer, sunt singurele care m-au surprins plăcut, chiar dacă pe piață există mii și mii de produse.  Am fost super încântată când cei de la Sano mi-au dau vestea cea bună. Care anume? Ei bine, ei mi-au propus să testez produsele Sano Maxima , iar dacă voi fi mulțumită să împărtășesc și cu voi ceea ce mi-a plăcut atât de mult la aceste produse. Chiar dacă pe piață se fac remarcate o mulțime de produse destinare spălării rufelor, Sano are ceva special. Acest ceva, de fiecare dată, mă îndeamnă să vă recomand și vouă gama pe care aceștia o au disponibilă. Și, totuși,

Recenzie - Mamă de 3, femeie de 10! Sau...invers? de Cristina Lincu

Mamă de 3, femeie de 10! sau...invers?

Număr de pagini: 232
Editura: Bookzone
An apariție: 2017
Autor: Cristina Lincu


„Mamă de 3, femeie de 10! Sau... invers?” este o carte despre viaţă şi bucurie.
Despre a râde generos de întâmplări (aparent) obişnuite ale unor copii... la fel ca ai tăi! La fel de ingenioşi în replici şi reacţii, la fel de năzdrăvani şi la fel de cuminţi (după caz...).
Este vocea care-ţi şopteşte că eşti un părinte minunat, fără să-ţi dea, însă, niciun sfat, nicio indicaţie şi, mai ales, fără să te dojenească...
Umor, ironie, nebunie şi ...câte o lacrimă ştearsă pe furiş. Ia-o şi fugi înapoi, în copilărie!


Când am văzut cartea, mi-am zis: OMG, încă o carte care mă învaţă să cresc copiii, care cresc în timp ce eu citesc cartea! Apoi am citit-o şi mi-am dat seama că exact asta NU e!
Dacă eşti mamă, e clar că ai nevoie de cartea asta. Pentru că afli cum e în Frăţia Mamelor, cum poţi să râzi, să te distrezi, să te joci şi, în timpul ăsta, să mai creşti şi vreo trei copii sănătoşi. Dacă eşti tată, trebuie să ai cartea asta. Ca să vezi cum se distrează mamele, în timp ce se vaită. O să descoperi ce vrea să spună soţia ta, seara, când ajungi acasă. Expresiile ei vor căpăta noi înţelesuri: „M-au rupt ăştia mici. Numai la joacă au vrut”, „Băi, deci mă bate ăla mic la jocurile pe tabletă! Mă oftic de mor!”, „Sunt puţin obosită, dar fac o baie şi-mi revin”, „Mă închid în baie. Trebuie să exersez la Crossy Road. Mâine îmi revin şi-l înving!”. Dacă te gândeşti să ai copii, atunci trebuie să citeşti mai întâi cartea cu sfaturi pentru făcut copii. Sau să vezi filmul. Sau să...
ştii tu mai bine. Apoi ia cartea!”
  Silviu Iliuţă, măzgălitor la cronicipebune.ro

Bună, bună!
Mă aflu astăzi aici pentru a vă prezenta o carte care m-a surprins, mai ales că, la un moment dat, am avut impresia că  se va dovedi a fi un ghid pentru părinți, un ghid care te învață cum să îți educi copiii, dar am luat țeapă și nimic nu a fost așa cum am crezut în primă instanță. Pot să spun WOW, la această carte, poate și pentru faptul că este prima lectură de acest gen cu care mă delectez, deoarece până în momentul de față, nu am avut prilejul de citi cărți ce au în prim-plan acest subiect.
Este important faptul că am citit cartea, relativ repede, în principiu, pentru că nu este obositoare, dar nici plictisitoare, ci dispune, aș putea zice, doar de calități. În primul rând, trebuie să amintesc că am fost citită mai puțin de 10 pagini și autoarea m-a făcut să râd cu lacrimi de necontrolat. Da, ați auzit bine, am râs cu lacrimi. Cred că această situație se datorează faptului că secvențele prezentate și inspirate, până la urmă, din viața reală, erau foarte amuzante, dar s-ar putea să fie și din cauză că mi-am amintit de dulcea copilărie și de năzbâtiile pe care le făceam și eu în fiecare zi. Desigur, nu mi le amintesc, însă copil fiind, am făcut o grămadă și mama mi le povestește cu zâmbetul pe buze, ori de câte ori are acest prilej și ori de câte ori viața este tristă și avem nevoie de o doză de haz.
După cum am spus mai sus, am râs fără să mă pot opri, atât de tare, încât cei din jurul meu mă întrebau " De ce râzi? ". Răspunsul nu era dat în cuvinte, ci doar arătam cartea și răspunsul venea de la sine. Ca să nu mai stăm mult la povești, această carte este remediul perfect pentru zilele mohorâte și să nu vă lăsați influențați de aparențe, ci, vă sfătuiesc să pătrundeți în lumea pe care Cristina a așternut-o pe aceste foi de hârtie pentru că, sunt sigură, nu o să regretați pentru că nu aveți de ce s-o faceți.
Să fim serioși, mulți dintre noi uităm să mai zâmbim, uităm să fim fericiți și chiar și atunci când avem motive întemeiate pentru a ne exterioriza acest sentiment, nu o facem în totalitate. Treaba stă cam așa: am găsit un remediu pentru toate aceste zile și prin lecturarea câtorva pagini îți vei aduce aminte cât de important este să zâmbești. Cu zâmbetul tău poți aduce alte zâmbete și așa lumea va fi plină de oameni fericiți. Totul poate începe de la această carte.
Pentru mine Mamă de 3, femeie de 10! Sau... invers? a reprezentat o experiență plăcută în materie de citit, mai ales că nu dispuneam de o doză mare de entuziasm când am început să o citesc și, totuși, am început-o tristă și, la final, am caracterizat ziua aceea ca fiind cea mai frumoasă zi, asta pentru că autoarea noastră a știut cum să fure un zâmbet oricărui cititor și cei care au citit- deja, pot confirma această ipoteză, sunt sigură de asta
Pe de altă parte, am aflat cum este o mamă, de fapt. Cât de multe lucruri are pe cap, cât de ocupată este și este ciudat faptul că niciodată în fața copilului ei nu spune "nu am timp" sau "nu pot", ci mereu se sacrifică, își sacrifică timpul pentru a-și face copilul sau copiiifericiți. Câtă răbdare să aibă o mamă? Dar nervi? Sunt sigură că nervii sunt la ordinea zilei și precum ne amintește și autoarea, aceștia nu pot fi vărsați pe copii și se blamează singure, doar pentru a nu-și supăra copiii.
Prin intermediul acestei lecturi, mi-am adus aminte de copilărie, de zilele în care nu aveam nicio grijă, de acele clipe ce se vor perinda mereu în mintea mea și îmi vor alina sufletul atunci când voi considera că totul este fără speranță. Totul se schimbă când devii matur, când treci de la stadiul de copil, la stadiul de adult. Grijile capătă sens conotativ, devin îngrijorătoare pentru că trebuie să le rezolvi singur. Nu mai ești copil, nu mai poți da vina pe sora ta, pe fratele tău, nu te mai poți eschiva. Copilăria și perioada în care ești matur se pun în totală opoziție, însă pe cât de opuse sunt ele, pe atât de importante sunt ambele. Trebuie să încerci să păstrezi copilul din tine pentru a-l elibera la nevoie, pentru a-l lăsa să îți facă ziua mai bună. Ceea ce evidențiază autoarea în această carte nu sunt regulile pe care trebuie să le urmezi ca părinte pentru a avea niște copii cuminți, ascultători, ci ea a așezat pe aceste pagini o serie de trăiri, întâmplări din viața reală, în care să ne regăsim și din care să învățăm ceva foarte important, să învățăm cum să fim, din nou, copii.
Într-o altă ordine de idei, există mulți părinți care merg pe calapodul că orice copil trebuie să învețe de la părinte și nu invers. Asta este parțial valabil, mai ales că în zilele de azi, copii au o inteligență înnăscută și mereu văd partea frumoasă a lucrurilor. Exact așa trebuie să fim și noi, să vedem partea bună în orice și să acceptăm faptul că putem învăța ceva și de la un copil, de la o persoană, nu neapărat inferioară. Spre exemplu, putem învăța, după cum am amintit, să zâmbim mereu, să vedem partea bună în orice rău, să înțelegem că orice greșeală se poate remedia, fie ea și foarte fatală. Esențial în acest caz este timpul pe care suntem dispuși să îl acordăm învățării unor noi principii, dar și interesul pe care i-l dăm față de situația respectivă.
Ce mi se pare mie relevant este lejeritatea și dragostea cu care Cristina a scris aceste rânduri, elemente foarte importante în redactarea unei cărți, astfel că dacă pui suflet în ceea ce faci, mulți cititori vor simți ca atare sentimentul pe care ai vrut să-l trasmiți în scris, nu neapărat verbal.
Cartea aceasta este, în pare parte, o lecție de viața ce ne aduce la cunoștință faptul că trebuie să fim mai răbdători și sincer, în carte este vorba de multă răbdare de care autoarea dă dovadă, pentru că nu este ușor să educi și să crești trei copii, oricât de cuminți ar fi ei. Prin intermediul copiilor și a întâmplărilor la care ei au luat parte într-o anumită perioadă, ajungem să considerăm că vârsta nu are mare însemnătate și că oricine poate învăța ceva de la un copil. Gingășia lor, puritatea, dragostea creării unor lucruri inventive, toate acestea, cu timpul, ne-au părăsit, însă ei ne reamintesc cum este să te bucuri de orice, cum este să faci haz de necaz de orice, cum este să trăieșți, cum este să zâmbești și să fii împlinit fără să îți pese de părerile din jur.
Am ajuns la concluzia că niciodată nu trebuie să permit copilului din mine să moară, dar, într-o altă ordine de idei, am învățat să învăț și de la alții. Elementul cheie este să te bucuri și să gândești altfel, gândește ca un copil și comportă-te ca un om matur.
M-am gândit, de asemenea, să împărtășesc câteva dintre gândurile protagoniste cu voi pentru a avea posibilitatea de a observa că atunci când ești cu foarte multe treburi pe cap uiți, uiți multe lucruri, dar uiți și să te joci .

" -Dacă ești mamă nu mai ai voie să te joci? mă mai întreabă el, apoi mă lasă în pace, probabil își dă seama că sunt plictisitoare din moment ce refuz să mă joc...
Rămân câteva momente pe gânduri. Oare când am uitat să mă joc? Deși sunt înconjurată de jucării și de joaca lor, simt că distanța dintre mine, adultul, și copilărie persistă. Și mă întristează. Mereu grăbită, mereu ocupată cu diferite treburi atât de necesare, nu neapărat importante, uit să fiu parte din joaca și din jocurile celor mici...Dar timpul meu a expirat. "

În contextul cărții se surprind o sumedenie de adevăruri, care devin, odată reamintite, dureroase, însă există o vorbă care spune că este bine și mai târziu, decât niciodată. Avem multe informații de îmbrățișat de la copii, însă și ei au de la părinți pentru că ei reprezintă fundația pe care aceștia sunt construiți. Această carte ne oferă o doză de umor, ne duce cu gândul la copilărie, dar ne face să ne simțim animați de un sentiment de nostalgie, de asemenea, deoarece nu știm mulți dintre noi să trăim clipa. Un copil are de toate, iar de la el putem învăța cum să redevenim copii.
Se observă și faptul că, micuți fiind, copii pun întrebări peste întrebări, întrebări a căror răspuns există, dar este dur sar, pur și simplu, nu există răspuns plauzibil, curiozitatea fiind cea care îi animă, de cele mai multe ori. Doar prin curiozitate se ajunge la cunoaștere adevărată, iar un copil are tot dreptul să fie curios.
Datorită cărții am retrăit copilăria, mi-am manifestat un sentiment de nostalgie, deoarece aceasta nu mai poate veni înapoi, însă, totodată, m-a cuprins bucuria, secvențele prezentate aici, făcându-mă să lăcrimez de râs.
Vă recomand cu cel mai mare drag această carte, în principiu pentru că se adresează tuturor, nu doar părinților sau viitorilor părinți, ci se adresează tuturor celor care au uitat că și ei au fost cândva copii.

Steluțe:
Mulțumesc autoarei pentru carte oferită spre recenzare și țin să vă spun că o puteți găsi pe Cristina Lincu aici (pe facebook) și vă invit să vă alăturați comunității care apreciază pagina ei. Aceasta se poate face cu doar un click aici, loc în care putem fii la curent cu tot ceea ce are autoarea în plan și o putem susține,de asemenea.  Cartea se poate achiziționa cu doar o apăsare de buton aici.



Eu vă urez lectură plăcută!
Ne citim data viitoare cu un nou articol!
Enjoy!


Comentarii

  1. O carte super interesanta. Mi-ar fi placut sa existe acum 30 de ani :D.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Niciodată nu este târziu pentru a o lua în mână și a o lectura!

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Părerea voastră contează

Postări populare de pe acest blog

Doza de sănătate. #2 Care sunt cele mai bogate legume în fier?

Salutare, dragilor! Astăzi în cadrul dozei de sănătate vă voi vorbi despre fier , respectiv despre cele mai bogate legume în fier.  Ce este fierul? Fierul este cunoscut ca fiind un mineral esențial pentru buna funcționare a organismului și, mai mult decât atât, este implicat în multiple procese metabolice. Totodată, acesta este indispensabil în transportul oxigenului în organism, respectiv în respirația celulară.  Și tocmai pentru că este atât de esențial pentru organismul nostru, trebuie să menționez faptul că, pentru a preveni carența de fier, ne este recomandat de către medici să consumăm cât mai multe alimente bogate care conțin în compoziția lor fier. Întrebarea, însă, este următoarea: Consumăm cantitatea indicată de fier? Potrivit specialiștilor în domeniul sănătății, pentru adulți , doza recomandată de fier este cuprinsă între 8 și 27 mg.  Iată, așadar, 5 legume bogate în fier pe care eu le consum foarte des și nu doar pentru că trebuie, ci pentru c

Recenzie - Cu toții suntem făcuți din molecule de Susin Nielsen

Autor: Susin Nielsen Colecție: EpicWave Editura: Epica Număr de pagini: 266   Stewart, 13 ani: un geniu, dar total antisocial. Mama lui a murit si ii simte lipsa in fiecare zi. Ashley, 14 ani: fata populara, mai putin printre profesori – are note groaznice la scoala. Tatal ei a marturisit familiei ca este gay si s-a mutat, dar nu foarte departe...     Destinele lor se intersecteaza atunci cand Stewart si tatal lui se muta cu Ashley si mama sa. Stewart e multumit de situatia creata intr-o proportie de 89,9%, chiar daca incearca cu greu sa se adapteze la noua scoala, dar mereu si-a dorit o sora, iar, de partea cealalta, Ashley este 110% ingrozita. A incercat mereu sa ascunda adevaratul motiv pentru care tatal ei s-a mutat; mai mult decat atat, Stewart i-ar putea ameninta statutul social. Cei doi sunt complet diferiti, dar totusi au un lucru in comun; ei sunt — la fel ca toata lumea — facuti din molecule.     In acest roman amuzant si rascolitor, Susin Nielsen creeaza doi

Recenzie - Fantoma Aniei de Vera Brosgol

Autor: Vera Brosgol Editura: ART Număr de pagini: 222 An apariție: 2017 Dintre toate lucrurile pe care se aştepta Ania să le găsească pe fundul unui vechi puţ, o nouă prietenă nu se număra printre ele. Mai ales nu o prietenă care să fie moartă de un secol. Să cazi într-un puţ e şi-aşa destul de rău, dar viaţa Aniei în sine s-ar putea să fie şi mai oribilă. Îi e ruşine cu familia ei, se jenează cu propriul ei corp şi a cam renunţat să-şi mai găsească locul în liceu. O nouă prietenă – fie ea şi moartă – este exact ce are nevoie. Dar prietena Aniei nu glumeşte deloc când zice că are de gând să-i fie alături pentru totdeauna... Caut să-mi lărgesc cât mai mult orizontul de cunoaștere, dar caut, în același timp, povești noi, care să mă impresioneze. Îmi place să experimentez, mai ales atunci când vine vorba despre universul literar și de aceea, în ultima perioadă, am diversificat lecturile și sper să ajung să citesc cărți din orice domeniu. De această dată, am optat pe