Interviu cu Andrada Cooș #8

Interviu

Autoarea, Andrada Cooș este una și singura autoare, care mi-a deschis apetitul pentru cărțile cu tentă japoneză. Am lecturat cartea ei Frumusețea lucrurilor trecătoare cu sufletul la gură și, de asemenea, mi-aș dori să aflu cât mai multe despre Adriana, protagonista cărții. 

Pe blogul meu o să găsiți și recenzia cărții, printr-un simplu click aici. 

Mulțumesc autoarei pentru timpul acordat și pentru aceste răspunsuri elaborate!

1. În primul rând vreau să te felicit pentru minunatele cărți scrise. Cum a luat naștere totul?

Deocamdată e doar una, dar să sperăm la mai multe! Cred că, pentru majoritatea scriitorilor, totul ia naștere din impulsul de a scrie pe care și eu l-am simțit de când aveam cam 12 ani. Întotdeauna mi-a plăcut să scriu compuneri pentru școală, iar câteva dintre ele ar putea fi considerate primele mele tentative literare. Prima încercare de a scrie ficțiune pe care am conștientizat-o, însă, a fost un roman polițist. Încă îl mai am, deși nu știu dacă îl voi reciti vreodată.

2. Ce senzatii ai avut atunci când ai ținut pentru prima dată propria carte în mână?

Am crezut că va fi un moment emoționant, dar când am văzut-o, singura senzație care mi-a creat-o a fost una de anticipare a tuturor eforturilor care aveau să urmeze. Știam că de la a o ține în mână la a avea succes va fi un drum greu. Din păcate, în ziua de astăzi munca scriitorului nu se sfârșește cu procesul creativ. A trecut vremea în care tot ce trebuia să faci era să te asiguri că iese cartea de la tipar.

3. Cu ce personaj te-ai identifica cel mai bine? Un personaj din cărțile tale.

Multă lume mă confundă cu Adriana, naratoarea Frumuseții lucrurilor trecătoare, pentru că romanul e scris la persoana I și e bazat pe experiența mea în Japonia. Adevăratul meu punct de vedere, însă, este împărțit între trei personaje: naratoarea, Karolina și Alex.

4. Pe lângă scris, ce alte activitati obișnuiești să mai practici?

Îmi place să citesc, bineînțeles. Călătoresc destul de mult, îmi place să vizitez locuri noi și să am experiențe inedite. Lumea e frumoasă și sunt atâtea lucruri de văzut! Îmi place mult să particip și la activități culturale, să merg la teatru, la operă, la balet, să vizitez galerii de artă și muzee. Am și o parte mai geeky, mă duc la convenții când pot, joc boardgames și câteodată chiar și jocuri pe calculator, mă uit la anime-uri și la seriale TV. Îmi place și să fac origami și să pictez.

5. Cu toții știm că există și oameni care nu vad profunzimea cărții și acest lucru se soldează cu păreri negative, chiar dacă respectiva carte nu a fost citită în întregime. Ce părere ai despre aceștia?

Depinde de carte. Adevărul e că mai mult de jumătate din cărțile publicate astăzi n-au nicio valoare intelectuală și nu te lasă cu absolut nimic după ce le-ai citit, iar, după mine, asta e măsura profunzimii lor. Cărțile ar trebui să te pună pe gânduri, să îți stârnească întrebări la care altfel nu te-ai fi gândit, să te învețe ceva nou. Or, multe cărți nu fac asta. Multă literatură este doar entertainment, la fel de interesantă ca un blockbuster, ceva care te amuză pe moment și-apoi trece fără să lase nimic în urmă. Iar dacă cumva se rupe vraja amuzamentului și începi să pui la îndoială detaliile și logica firului narativ, îți dai seama că de multe ori există găuri. Totuși, indiferent ce cărți citești, lectura e un exercițiu bun pentru creier, iar fiecare cititor caută ce vrea în ea: distracție, emoție, exercițiu intelectual sau spiritual și rar se vor pune de-acord asupra a ce presupune o carte bună.

6. Bănuiesc că orice autor, pe lângă scris, mai și citește. Care sunt genurile tale preferate? Autorii favoriți?

Citesc cam de toate, nu-mi place să mă limitez la un gen, frumusețea cărților stă și în diversitatea lor. Îmi place în mod deosebit să caut cărți scrise de autori din diferite țări, nu doar americane și europene. Îmi plac cărțile de istorie, în special cele antice și medievale, îmi place literatura clasică, în mod deosebit cea rusească și cea englezească, dar și hard SF-ul și fantasy-ul. Ocazional citesc și poezie și teatru (prima mea pasiune literară a fost Shakespeare). Pe lângă acestea, citesc și destul de multe cărți de literatură contemporană și asiatică, în special japoneză. Îmi plac și benzile desenate, atât cele americane, cât și cele japoneze. Multă vreme n-am vrut să aud nimic despre nonficțiune, dar treptat am început să mai citesc și cărți de eseuri și filosofie. Autori preferați am mulți, dar George Orwell a fost mereu undeva în capul listei. Un umanist convins, a scris niște cărți extraordinare ca Fără un sfanț prin Paris și Londra, Homage to Catalonia și The Road to Wigan Pier (ultimele două nu cred că au fost traduse în română) despre condițiile în care trăiau oamenii în prima parte a secolului al XX-lea. Cred că sunt mereu unii scriitori cu care rezonăm mai mult și care par să ne aștearnă pe hârtie propriile gânduri. Pentru mine, asta s-a întâmplat cu Orwell, Nabokov, LeGuin și Dostoievski.

7. Preferi să scrii ziua sau noaptea? De ce?

În principiu dimineața, pentru că atunci mi-e mai alertă mintea, dar, din păcate, lucrând, ajung de multe ori să scriu doar seara. Dar nici prea târziu, nici prea devreme și întotdeauna cu un impuls dat de cofeină.

8. Ce plănuiești să publici în viitor?

Am două idei de romane, unul în română, iar altul în engleză. Cel în română e un fel de urmare la Frumusețea lucrurilor trecătoare, despre stagiari internaționali în Hong Kong, din nou inspirat din experiența mea. Cel în engleză e un roman de acțiune despre doi eco-teroriști. Am fragmente scrise din amândouă, dar nu știu de care mă voi apuca serios.

9. Ca acest interviu să conțină o notă comică, vreau sa ma raportez și la copilărie. Care este momentul cel mai amuzant de care tu îți aduci aminte?

Când eram mică îmi doream foarte mult un animal de companie. Trăiam la bloc, așa că părinții mei nu erau prea deschiși la idee. În plus, nu erau nici mari iubitori de animale. După refuzuri repetate, am născocit un plan care mi se părea că nu putea da greș. Părinții îmi spuseseră mereu că nu se pot da cadourile înapoi, pentru că e nepoliticos. Așa că am rugat-o pe prietena mea cea mai bună să îmi aducă, de ziua mea, cadou o pisică. Împlineam 10 ani. Așa s-au trezit părinții mei cu un motănel, iar dacă la început au fost reticenți și au vrut să-l ținem la bunici, au fost rapid cuceriți de ochii lui albaștri și puțin sașii și, în curând, a venit acasă cu noi.

10. Din experiența  acumulată până acum, ce sfat ai putea să le dai celor care abia și-au început activitatea de scriitor? Dar celor care au în plan să publice o carte?

Drumul spre publicare e lung și anevoios, plin de dezamăgiri și frustrări. Sfatul meu ar fi să se implice cât pot în comunități literare, fie că e vorba de cenacluri, fie că e vorba de site-uri și reviste de ficțiune. E important să cunoască cât mai multă lume implicată în domeniu și să aibă ocazia să-și construiască un public și o rețea de cunoștințe pentru când vor vrea să facă pasul înspre publicare. Să nu-și pună prea mari speranțe în concursuri de debut literar, rar sunt imparțiale și uneori editurile dau înapoi și nu mai acordă premii. Să participe în schimb la concursuri de proză scurtă sau poezie, de obicei oferă posibilitatea de a cunoaște oameni interesanți și de a le ridica profilul literar.

Mulțumesc, din nou, Andradei Cooș pentru timpul acordat!

Sper că v-a plăcut acest interviu!