Treceți la conținutul principal

Recenzie - Dincolo de timp de Oana Arion

Dincolo de timp

Autor: Oana Arion
Editura: Librex Publishing
Număr de pagini: 202
Dată apariție: noiembrie 2016

Într-o lume modernă ce pare total lipsită de mituri, Oana Arion reînvie legende eterne şi creaturi arhetipale,punând cititorul faţă în faţă cu supranaturalul tăgăduit care adesea se ascunde în întuneric şi umbre, lăsând impresia de inexistent. „Dacă eu nu văd, nu înseamnă că nu există” - această frază devine laitmotiv şi mantră a întregii acţiuni. Peste toate, o iubire altfel şi neconvenţională poartă cititorul într-o aventură cu adevărat inedită care transformă seria „Nemuritor” într-o lectură originală în care riscul, pericolul şi clipele fierbinţi capătă dimensiuni nebănuite.


Chick Lit Magazine

Seria Nemuritor aduce în prim plan lumea misterioasă a legendelor străvechi, pe care autoarea ne-o dezvăluie picătură cu picătură într-un stil alert și plin de naturalețe. Magia, ritualurile străvechi și ființele supranaturale se infiltrează neștiute în cotidianul populat cu personaje extrem de bine creionate, tridimensionale, alături de care trăiești aventuri pe muchie de cuțit fără să ai timp să-ți tragi răsuflarea. Atenție, produce dependență încă de la primele rânduri!
Monica Ramirez

Indiferent că sunteți sau nu iubitori ai genului fantasy, trebuie să citiți neapărat cărțile Oanei Arion, pentru că sunt scrise atât de bine și cu așa o lejeritate, încât nu au cum să nu vă placă! O să vă îndrăgostiți de Victoria cea amuzantă și curajoasă, de Arrio cel arogant și de Ian cel autoritar. Veți râde, vă veți întrista, veți trece de la agonie la extaz, veți sta ca pe ace, nerăbdători să aflați povestea mai departe. Veți "trăi" cărțile, pentru că nu se pot citi altfel.
Portia de Citit


În pași de vals înaintăm spre tărâmuri fantastice, pline de personaje nemuritoare, înconjurate de sensibilele ființe efemere, dar cu ajutorul cărora, povestea aceasta prinde contur. Te simți inuman și nemuritor, trăind necontenit într-o lume pe care Oana a creat-o în așa fel încât după lecturare să nu mai cunoști alți termeni, decât termenul de serie, seria Nemuritor.
Poate că unele lecturi nu se ridică la nivelul așteptărilor, poate că uneori calitatea lor scade din ce în ce mai mult, dar în ceea ce privește seria scrisă de Oana Arion, am ajuns la concluzia că nu există cuvinte suficiente pentru a o aprecia așa cum se cuvine. Aici nu se pune problema de dezamăgire, nu există incertitudini, există numai perfecțiune, care se reflectă în scris, prin intermediul personajelor, dar și prin povestea care cucerește atât de multe suflete. În fața unei astfel de scrieri sunt neputincioasă, sunt acaparată de o mare de imagini construite pentru a cuceri, o mare de imagini care acționează precum oceanul într-o perioadă furtunoasă. Seria te zguduie din temelii, te afundă cu capul în apă și te trezește, amintindu-ți că încă nu s-a terminat, nimic nu s-a sfârșit, ci totul acum începe.
Acuratețea cu care acest volum a fost creat, mă determină să spun că amploarea abia a început să prindă rădăcini. Abia ce m-am liniștit citind volumul al doilea, când dintr-o dată, Dincolo de timp mă zguduie, îmi dă palme și să antrenează pentru ceva neprevăzut. Pentru situații la care nu am crezut că voi lua parte, pentru personaje puternice ce își întind mâinile pentru a te acapara, căci cel care a reușit să pătrundă în această lume, nu mai are scăpare.
Intensitatea evenimentelor, calitățile personajelor, gândurile lor, iubirea sunt cele care te îndeamnă să îndrăznești, să mai citești, să mai iei parte la aventură, să te bucuri de orice clipă conturată prin scris și să nu uiți niciun amănunt, deoarece orice gest, mișcare, emoție este simțită de către vampirii noștri.
Alături de Victoria, de Arrio și de Ian am pășit într-un univers infinit, un univers specific creaturilor necuvântate, o cameră plină ochi cu secrete, care așteaptă să fie descoperite, care emană suspans, adrenalină. O nebuloasă ce face vâlvătaie în orice perioadă, ba mai mult te uimește, neoferindu-ți, astfel, posibilitatea de a lăsa din mână cartea.
Totodată, alături de ei am trecut prin multe, am simțit o sumedenie de emoții, am suferit și m-am bucurat când aceștia s-au regăsit. Am luat parte la o serie de aventuri ce cu greu mi se mai desprind din minte, o serie de întâmplări ce însă își croiesc drum liber în gândurile mele, se joacă cu mine și mă îndeamnă să spun că vreau mai mult, că vreau să descopăr și mai mult și că, într-un final, seria va fi percepută ca fiind o bombă, care, fără milă, fără a ține cont de prejudecăți, face furori, se destăinuie și impresionează de la primul cuvânt și până la ultimul.
În ceea ce privește volumul Dincolo de timp sunt de părere că acesta este cel care șochează cel mai mult. Dacă până acum, primele două nu au fost decât o joacă, în cadrul acestuia , Oana își folosește toată imaginația și ne oferă doza necesară de adrenalină, de situații neașteptate, ba chiar depășește limitele, storcând de la cititor orice emoție. Astfel, se oferă prilejul de a lua o pauză, dar imediat, fără a apuca să clipești, situațiile nefaste se țin legate una de alta, trimițând pe oricine dincolo de timp.  Pot să amintesc că autoarea m-a făcut îmi doresc să lecturez cu toată ardoarea și următorul volum și asta cât mai repede, deoarece nu ai cum să nu îți dorești să aflii mai mult, în momentul în care imaginația autoarei își face de cap.
În contextul în care mi-am exprimat admirația față de acest volum, este relevant, de asemenea, să ne prindem de firul lecturii și să nu uităm că povestea continuă, scoțând la iveală, secrete cât să le întorci. Astfel, se va surprinde un moment, mai exact o ieșire evazivă, imprevizibilă și vulcanică ce se sondează cu o întâlnire. Victoria este cea care, până la urmă, va trebui să își răpească câteva minute pentru a se vedea cu noua prietenă a lui Liam, cunoscută sub numele de Candice. Ce se întâmplă, însă, când prietena acestuia nu apare? Urmările sunt nefaste, trimițând-o pe Victoria în străfundul mijloc al unei celule, locul unde nu s-ar fi gândit nicio clipă că va ajunge. Acuzațiile aduse din partea prietenului ei sau, mai bine zis, fostului prieten, deoarece, relația ei cu Liam se evaporă în eter, sunt cele care o ajută să facă cunoștință cu cel mai nedorit loc. Nici în astfel de momente, gândurile Victoriei nu o părăsesc, ci prin meditație ajunge să combată păreri.

" Nu era pentru prima oară când mă considera vinovată pe nedrept. Mă bănuise și atunci când Agro - cel care îmi dăduse moneda vikingă de la care pornise totul - murise în fața cafenelei mele. Faptul că el nu avea încredere în mine mă durea la fel de mult ca și faptul că fusesem acuzată de ceva ce nu făcusem. " 

Cum trecutul este singurul de care nimeni nu scapă, așa nu scapă nici Victoria de el. Uneori există evadări din cotidian, în urma cărora gândurile nu țin cont de nimic, ci doar se perindă după bunul plac, iar această premisă îmi oferă posibilitatea de a spune că Victoria, perfect conștientă de ceea ce o animă, tânjește după viața ei lipsită de peripeții, însă brodează imagini pe baza prezentului, care, bineînțeles, îl implică și pe iubitul ei Arrio, perfectul și inegalabilul vampir care o doboară, chiar și dintr-o singură privire.

" Mă mutasem pe terasă și fumasem a nu știu câta țigară, bucurându-mă de aerul răcoros și parfumat. Grădina lui Ian era o feerie de culori și mirosuri în această perioadă a anului. Sora mea se dusese deja la culcare, având în vedere că era trecut de miezul nopții, iar Arrio și Ian se închiseră în birou. Habar nu aveam despre ce discutau și, sinceră să fiu nici nu îmi păsa la ora aia. Voiam puțină liniște. 
De fapt, îmi viam viața înapoi, viața mea de dinainte, liniștită și monotonă cu vizite la Charleston vara, ieșiri cu prietenii, jobul în care investisem atât de mult. Bărbații ocazionali. Discuțiile cu Dodo. Ceaiul negru al bunicului Leonard. Toate aceste imagini începură să mi se amestece în minte, tremurând și vibrând, amestecându-se ca într-un caleidoscop. " 


Cea care asistă la toate aceste gânduri este noaptea, martorul de care nimeni nu se ferește și principalul factor meditativ, inducător de tristețe. Datorită ei, ajungem să descoperit ceea ce Victoria nu a destăinuit nimănui, doar nopții și copiilor ei, stelele.
Înaintând în poveste și bazându-ne pe un sentiment puternic, imposibil de atins cu mâna, ci doar de simțit cu inima, ajungem să apreciem peste măsură, iubirea dintre Victoria și Arrio. Astfel, tabloul creat de cei doi, emană o dragoste inimaginabilă, care are idealuri mărețe pe care doar ei, prin relația lor, le pot atinge.

" - Te iubesc!
Arrio îmi aruncă o privire neîncrezătoare, abordând zâmbetul ironic pe care i-l cunoșteam atât de bine și spuse: 
- Sigur? Pentru totdeauna, dincolo de timp? Ca în poezia aia care ți-a plăcut atât?
- Dincolo de timp, am răspuns, iar zâmbetul îi dispăru.
- Și eu te iubesc. " 

Cu ajutorul acestei cărți reușim să ne detașăm cu mare ușurință de tot ceea ce înseamnă realitate, dar pe lângă această detașare, Oana ne oferă prilejul de a învăța că adevărata iubire durează în timp, opune rezistență când vine vorba de probleme și nu clachează niciodată, indiferent de impedimentele prin care trece. O astfel de iubire este caracteristică cuplului Arrio-Victoria, iar cei doi reușesc să atragă atenția până la final. Nu îți surâde ideea de a te plictisi de vreun personaj, ci mai degrabă, ajungi să creezi dependență pentru fiecare, deoarece toți au un rol bine stabilit.

" - M-ai rănit! Și eram obosită de tot și de toate. Speriată.
- Știu, asta m-a durut cel mai tare. Nu știu ce-mi fac, Victoria, dar nu pot merge mai departe. Pur și simplu nu pot. De mai bine de trei sute de ani calc pe acest pământ. Am iubit multe femei și am fost iubit. Nu o spun ca pe o laudă. De fiecare dată m-am desprins și am mers înainte, râzând și glumind pe seama vieții de nemurit, așadar, și gustând-o din plin. Dar nu și acum. Ești ca un copil, o fetiță curajoasă și încăpățânată pe care simt nevoia să o protejez. Și în același timp ești femeie. Mă exasperezi. Mă provoci. Te descopăr puțin câte puțin. Te urăsc și te iubesc. Și te-aș ucide cu mâinile goale dacă nu te-aș adora. "

Alături de cei doi ajungem să trecem prin situații imprevizibile, ajungem să vedem ce reprezintă iubirea, de fapt, ne bucurăm de povestea în sine și asta nu este decât o parte din ceea ce este relevant.
Treptat vom avea parte de surprize, multe sau puține, mai plăcute sau de prost augur, însă aceste surprize vin și cu invitați noi, cum ar fi Sonja, Wulina, Eithne, Mato. Toți ne ajută să ne integrăm mai bine în ceea ce înseamnă nemurire. Când unii, așadar, își doresc nemurirea, alții își doresc să devină umani, datorită iubirii pe care o nutresc pentru persoana iubită. Sunteți pregătiți pentru a vă înrola într-o poveste ce nu merită dată uitării nicicând?  Credeți că faceți față unei explozii imense de talent? Fiți gata pentru a face loc în sufletul vostru unei noi serii numită seria Nemuritor.
Am fost o stea pierdută într-un cer precum foile unei cărți, am cercetat și am explorat și am găsit, în sfârșit, încă o comoară, o serie care mi-a promis multe și, cel mai important, mi-a întrecut așteptările, inițiindu-mă în ceea ce înseamă viață dincolo de limite. Prin complexitatea ei și a celorlalte volume, Dincolo de timp mi-a oferit răgazul de a medita asupra situațiilor și mi-a demonstrat că frumosul nu moarte niciodată. Talentul literar se valorifică prin muncă și prin cărți, respectiv serii, exemplul reprezentativ în cazul de față, fiind seria Oanei Arion.
Recomand cu cea mai mare căldură și acest volum, la fel cum fac cu toată seria, de altfel, și sunt sigură ca impactul pe care aceasta îl va avea asupra voastră va fi unul de neuitat.

Mulțumesc, Librex Publishing și Oana Arion pentru exemplarul oferit spre recenzare. Cartea se poate achiziționa cu doar un click aici .

Steluțe:

Lectură plăcută!


Comentarii

Trimiteți un comentariu

Părerea voastră contează

Postări populare de pe acest blog

Review - Produse Base One + o manichiură reușită

Bună, dragilor!

În urmă cu puțin timp am primit de la cei de la Base One, un kit cu produsele necesare pentru a realiza o manichiură de succes. Cu alte cuvinte, acest kit conține produse de bază în realizarea unor unghii pe placul tuturor.



Nu știu câte dintre voi vă pricepeți să construiți unghii din gel și de aceea vă spun că eu nu știam că mă voi descurca atât de bine. Pasionată de frumos și de îngrijirea unghiilor sunt de când mă știu și mereu mi-am dorit să dețin produse care să mă ajute să mă descurc singură, să nu mă mai programez la manichiură, respectiv pedichiură și să cheltuiesc o sumedenie de bani pe acest proces.

Kit-ul Base One a fost și este o provocare pentru mine și datorită ambiției pe care mi-a dat-o, pot spune că am ajuns să îmi realizez manichiura de una singură. Cu îndemânarea a fost destul de greu la început, însă după construirea primelor două unghii, parcă m-am mai îndreptat și acest lucru a fost vizibil.

Ce probleme am întâmpinat? Cum să vă spun eu oare? Sunt…

Confesiunea unui preot de Sierra Simone - Impresii

Editura: Bookzone
An apariție: 2019
Autor: Sierra Simone
Număr de pagini: 352


Nu vrem să îți creăm așteptări false. În Confesiunea unui preot nu vei găsi o mărturisire religioasă și nici calea spre mântuire. Dar ce vei găsi, cu siguranță te va lua pe nepregătite! Tabuul este dus la un cu totul alt nivel, scenele erotice sunt desprinse din cele mai întunecate fantezii, dar condimentul esențial, în cele din urmă, este povestea unică de iubire, o iubire interzisă. Tyler are 29 de ani, este preot și are parohia lui de 3 ani. A jurat celibat și legământ față de Dumnezeu și de atunci a reușit să-și înfrâneze toate pornirile omenești. Până apare EA. Poppy. O tânără cu buzele roșii, senzuale, ce-i fură mințile pe nevăzute. La propriu. În confesional. Când iubirea vine îmbrăcată în ispită, cum poți să-i reziști? 

Dragii mei, Bookzone vine, de această dată, în întâmpinarea noastră cu o premieră. Cu prima carte tradusă! Este vorba despre Confesiunea unui preot, o carte asupra căreia și în momentul de…

Recenzie - Minunea de R.J. Palacio

Editura: Arthur
Autor: R.J. Palacio
Număr de pagini: 336
Colecția: Cărțile de aur ale copilăriei



„Nu vă voi descrie cum arăt. Indiferent ce grozăvie v-aţi imagina, probabil că este mai rău.“
August Pullman este un băiat de zece ani care a avut ghinionul de a se naşte cu o teribilă diformitate facială. Pentru a-l proteja de privirile şi vorbele răutăcioase ale oamenilor, părinţii săi îl educă acasă, dar într-o zi hotărăsc că a venit vremea ca Auggie să meargă la şcoală.

Minunea este o poveste emoţionantă despre curaj şi bunătate, despre integrare şi acceptare, scrisă cu sensibilitate şi umor. „Nu judeca după aparenţe" pare să fie ideea de la care porneşte R.J. Palacio, iar una dintre cheile de lectură este dată de replica vulpiţei din Micul prinţ: „Nu poţi vedea bine decât cu inima. Esenţialul e invizibil pentru ochi."



Cine s-ar fi gândit că, de fapt, o carte dedicată copiilor nu este doar o carte pentru acei copii care se remarcă prin vârstă? Cine s-ar fi gândit, măcar o clipă, că…