Treceți la conținutul principal

Recenzie - Te voi găsi de Oana Arion

Te voi găsi

Autor: Oana Arion
Editura: Librex Publishing
Număr de pagini: 274
Dată apariție: septembrie 2016

Personaje fascinante, dialoguri spumoase, mister si legende stravechi, romantism si adrenalina la cote maxime, totul intr-o savuroasa poveste tesuta cu maiestrie pe granita subtire dintre real si fantastic.
Delicatese Literare
Seria Nemuritor este și va deveni odată cu următoarele volume un punct de referință în cadrul literaturii române contemporane având o tentă personală unică, de neegalat, bine conturată ca acțiune, grad ridicat de umor si un stil foarte atrăgător.
Recenzii carti bune
Să te pregăteşti pentru că vei intra prin efracție în castele, vei fugi de asasini şi vei râde din belşug, chiar şi în cele mai neobişnuite momente, sperând că totul se va rezolva, iar enigmele se vor elucida la final.
Simona Stoica
O. G. Arion reușește să ne încânte din nou! Într-o îmbinare de maestru între lumea fantastică diversificată și legendele scandinave care ne-au cucerit încă de la primul volum pornim intr-o călătorie contra cronometru pe viață și pe moarte, in care adrenalina este ingredientul de bază.
Just reading my books


Oana Arion m-a făcut să experimentez toate stările posibile, m-a cucerit cu seria ei, în așa fel încât mi-au trebuit câteva zile bune pentru a pune cap la cap fiecare întâmplare, fiecare pierdere și asta nu e tot. Pot spune la modul cel mai sincer că datorită acestei serii fantasy, eu am ajuns să îndrăgesc lumea vampirilor. Știți ce e impresionant? Cu ceva timp în urmă voiam să citesc o serie, tot cu legende, vampiri, vârcolaci, dar cum am luat cartea în mână, cum am pus-o jos, din nou, seria Oanei însă, mi-a deschis apetitul pentru aceste creaturi, dar nu orice creaturi, ci numai cele create de însăși autoarea.
De asemenea, Oana reușește să scoată la iveală, mituri și secrete adânc îngropate, iar modul în care o face este unul inegalabil. Cu talentul ei nu cucerește doar iubitorii de lectură, ci chiar și pe cei care sunt departe de această cărare, îi capturează într-o pânză a invizibilității, dincolo de timp.
Efectiv simt că nu am cuvinte pentru a descrie ceea ce simt și am simțit în momentul lecturării acestui volum, astfel că un vârtej de întâmplări neașteptate și de situații greu de uitat m-a învăluit. Te voi găsi este pentru mine un scut împotriva celor din lumea reală, o mantie ce m-a apărat de trecerea timpului, de oboseală și un ghid îndrumător care m-a condus spre tărâmuri de mult uitate.
O mai țineți minte pe Victoria, nu? Încă din primele pagini ale volumului, umorul autoarei se reflectă precum o un soare cu dinți, fiind, totodată, una dintre principalele trăsături de caracter ale Victoriei.

" Bună, răspunse Dodo, părând puțin bosumflată.
Am remarcat că nu s-a grăbit să mi-l prezinte pe Făt-Frumos, așa că am întins mâna către el, încercând să acopăr zgomotul din jur.
- Salut! Sunt Victoria.
- Eu sunt Dion, făcu el cu o voce puternică și se înclină curtenitor.
OK, avea o bilă albă din partea mea și mă făcu praf la partea cu numele. Foarte exotic, nu credeți? L-am privit mai atentă, încercând, totuși, să nu mă holbez. Era înalt și părea destul de atrăgător, în genul periculos-senzual. Avea părul șaten și ondulat de la natură, o barbă de câteva zile care se potrivea perfect cu jeanșii albi și geaca de piele și o gură mare, cu buze pline și foarte bine conturate.
Nu știu de ce, dar am tresărit în momentul în care mi-a zâmbit: gura aceea, parcă prea plină de dinți perfecți și albi, părea făcută să sfâșie. M-am gândit fără să vreau la o felină mare și periculoasă. "

Faptul că autoarea a ales să scrie această serie la persoana întâi, din perspectiva Victoriei, nu poate fi decât un plus, mai ales că astfel, cititorul poate să se pună chiar el în pielea personajului și să trăiască, așadar, fiecare moment din plin, pentru că, după cum am mai spus, seria aceasta se trăiește, nu se devorează.
Încă de la început să simte un curent cu rol antrenant în fiecare fragment, acest curent pregătindu-ne pentru o serie de întâmplări cum nu am mai întâlnit, gândite într-un mod original și create, special pentru a alunga monotonia despre care nu se poate vorbi în momentul de față.
Datorită anotimpului geros, perioadă în care, într-o primă instanță, are loc acțiunea, Te voi găsi, reprezintă lectura perfectă pentru o zi caniculară, mai ales că foarte des ai impresia că îți îngheață sângele în vene, acest fapt fiind datorat numai și numai suspansului pe care autoarea la introdus în poveste pentru a-l face pe cel care citește să înghețe și să se concentreze numai pe lectura de moment.
Ne voi întâlni cu o Victoria la fel de puternică, dar vor avea de-a face și cu amăgirea ei. Astfel, amăgită de situațiile imprevizibile, Victoria își aduce cu drag aminte de clipele petrecute în compania lui Arrio, mai ales că acum el nu mai este. Dar ce s-o fi întâmplat cu el?
Totodată, tristețea și amăgirea pot fi percepute ca fiind ceva pozitiv, în sensul că datorită acestor două, Victoria ajunge să descopere în Ian o persoană nouă, un viking amabil și plin de compasiune, un bărbat care îi este alături.  Cântecul pe care acesta i-l cântă este de natură sentimentalistă, fiind, totodată, trist și emoționant, dar care vorbește, pe de altă parte, despre speranță și despre visuri.

" Pot să cânt
Propria mea poveste,
Să vorbesc despre călătoriile mele,
Și cât de mult am suferit
Vremuri grele de navigație
Și zile de mare trudă;
Amare lipsuri
Adeseori în multe porturi
Și deseori am învățat
Ce cămin dificil
Este o barcă prinsă în furtună
Când îmi venea rândul
În greaua noapte de pază
La prora navei
Vedeam stâncile trecând.
Deseori, picioarele mele
Erau încremenite în ger
În pantofii înghețați
Chinuit de frig,
Încremenit de frică
Cu inima întristată,
Căutând un ajutor
Mintea mea obosită de marinar...
Și totuși, încă o dată
Sângele din inima mea
Încă o dată
Mă îndeamnă să încerc
Marea pare un munte,
Și îmi cere cu stăruință din nou.
Impulsul din inima mea
De a vizita ținuturi îndepărtate,
De a porni o nouă călătorie,
Pe mări îndepărtate...
De a cunoaște altă lume..."

Aceste versuri mi se par oglinda perfectă în ceea ce îl privește pe Ian. Prin prezența lor, deducem faptul că Ian este precum un marinar, singur în lumea lui, fără o iubire palpabilă, înconjurat doar de prietenii care ar putea să-l trădeze oricând, însă speranța este ultima care se va stinge în sufletul său, chiar dacă acesta nu este uman. Speranța este singura care rămâne aprinsă, chiar dacă doar pâlpâie.Va reuși el să își găsească cel mai bun prieten, dar să se aleagă și cu dragostea pe care a pierdut-o demult, într-un trecut îndepărtat?
Precum le iubesc pe celelalte personaje, așa îl admir și pe Ian, în principiu pentru faptul că este vikingul dur, mai dur decât o piatră, a cărui răceală se reflectă mai ales prin ochi i prin statura impozantă, dar, pe de altă parte, nu pot să nu aduc vorba despre sensibilitatea lui, mai ales când vine vorba despre iubire, când vine vorba despre viața celor care-l înconjoară. Calitățile lui dau o tentă rebelă volumului și, totodată, accentuează imaginația punctului creator.
După dispariția misterioasă a frumosului Arrio, planurile nu contenesc să apară, impresiile sunt precum o ploaie mărunte, dar cine o fi vinovat pentru dispariția vampirului? Acest fenomen neprevăzut m-a șocat și m-a lăsat mască. Nu mă așteptam la așa ceva și nu vă faceți comozi pentru că acesta este doar începutul aventurii. Această serie este precum un labirint. Intri pe o portiță, timid, neștiind ce te așteaptă, ca mai apoi, poteca pe care ai pășit să se împarte în ramuri. Aceste ramuri sunt, bineînțeles, surprizele de pe parcursul lecturării.
Cum acțiunea devine din ce în ce mai amplă, în peisaj își face simțită prezența și Elatha care nu întârzie să vină cu păreri despre Victoria, păreri emise la prima vedere.

" Oamenii, făcu Elatha pe un ton ușor disprețuitor, apoi adăugă întorcându-se spre mine: fără supărare, dar nu am prea multă încredere în oameni. Deși, în tine este ceva diferit. Ești om, dar ai un dar. O combinație tulburătoare. Omul meu din Lyon a simțit-o și el. "

Trebuie să vă aduc la cunoștință că Victoria, pe lângă pisica ei, s-a molipsit și cu un dragon, Gunther, care și-a ales stăpână într-o manieră foarte bine gândită. Treptat, Victoria se atașează de el, însă, la cât de simpatic se presupune a fi, cine nu l-ar îndrăgi sau chiar dacă n-ar fi simpatic, prin prisma protejării pe care este dispus să o ofere, Gunther ar putea fi perceput cu ușurință ca fiind un animal de companie.
Dacă până acum, singurele lacrimi pe care autoarea le-a stors de la mine au fost cele de fericire, în carte este consemnat un moment în care efectiv am simțit că mă prăbușesc. Am plâns pentru dragon, pentru faptul că m-am obișnuit cu prezența lui și autoarea ce-a făcut? L-a eliminat în acel mod specific ei. Întrebarea mea era: de ce?  Așadar, posibila moarte a dragonului mi-a adus tristețe în suflet, dar după doze maxime de haz, ce poate fi mai potrivit, decât o porție bună de dramatism?

" Brusc mi-am dat seama de ceva.
- Unde e Gunther? am întrebat eu.
Nimeni nu răspunse. Ian îmi evită privirea.
Am început să merg prin cameră strigându-l așa cum făceam acasă,  atunci când se juca, ascunzându-se de mine. Poate că plecase. Mai devreme dispăruse, el știa unde. Dar se întorsese exact la timp ca să îmi salveze viața.
Și atunci l-am văzut. Era întins pe o parte, cu aripile larg deschise.
- Gunther, dragul meu, am zis eu, dar m-am oprit brusc. Dragonul nu se mișca. Ochii săi orbi și sticloși priveau în gol.
- Nuuuuu! am urlat și m-am prăbușit în genunchi lângă el. Faceți ceva, am țipat disperată și furioasă. Vă rog, faceți ceva! Vindecați-l!"

La acest moment mi-a stat inima în loc, deoarece a venit precum un uragan, pe nepregătită masă. Își va folosi Victoria darul pe care îl are pentru a încerca să-l vindece pe Gunther? Va fi destul de puternică să facă acest lucru, fără Arrio lângă ea? Situațiile se complică din ce în ce mai mult, suspansul nu întârzie să apară, iar viața oricărui personaj este precum o carte de joc în mâinile autoarei. Ce se va alege de Gunther? Este o întrebare bună, dar răspunsul se află doar prin lecturarea cărții, care, din nou, se realizează foarte rapid, stilul autoarei determinând cititorul să fie dornic în a descoperi întreagă povestea ce stă la baza cărții.
Nu am să vă spun mai multe, deoarece sunt conștientă de faptul că orice cititor are dreptul de a descoperi singur tainele cititului și a poveștii predominant. Nu pot să închei fără a spune că, în ceea ce privește finalul volumului, acesta nu reprezintă decât începutul unei triumfătoare povești mitice, care împreună cu tema iubirii se reflectă într-o manieră deosebită în inima lectorilor.
Cu ardoare realizez că am pășit în această lume mitică, neștiind ce mă așteaptă, iar autoarea nu m-a dezamăgit, ci m-a determinat să îmi doresc să mă delectez până la sfârșit cu această poveste magică.
Te voi găsi este un fantasy care te pregătește pentru o continuare surprinzătoare, acest volum reprezentând prima treaptă spre o lume în care oamenii încă își mai păstrează forma umană. Aceștia, împreună cu ființele supranaturale, formează o lume în interiorul căreia legendele capătă viață, remarcându-se în prezent și materializându-se în viitor.
Este evident, astfel, faptul că detașarea de cotidian nu ai reprezintă o problemă, ci, dimpotrivă, lejeritatea este principala trăsătură caracteristică detașării.
Recomand seria Nemuritor tuturor cititorilor, indiferent de genul spre care aspiră, mai ales că aici nu se pune problema de plictiseală în ceea ce privește acțiunea, respectiv personajele, ci mai degrabă se naște întrebarea: Cum pot să combat dependența creată de această serie?
Va reuși oare Victoria să îl găsească pe Arrio și să petreacă clipe de neuitat cu el? Va reuși aceasta să treacă cu brio peste orice impediment, tocmai pentru că iubirea este cea care învinge mereu? O va ajuta legătura pe care și-a creat-o cu acesta să îi simtă prezența, indiferent de locul în care este ascuns? Întrebări peste întrebări, dar răspunsuri unde? Răspunsurile pot fi aflate cu ușurință, doar prin lecturarea cărții, însă până atunci, cititorul va avea parte de povestea vieții lui.

Mulțumesc autoarei Oana Arion și Librex Publishing pentru exemplarul oferit spre recenzare. Pentru cei care doresc să achiziționeze cartea, aceasta se poate cumpăra cu doar un click aici. Primul volum, de asemenea, se poate achiziționa de aici.   



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Recenzie - Tatăl celuilalt copil de Parinoush Saniee

An apariție: 2017
Autor: Parinoush Saniee 
Categoria: Literatură Universală
Colecția: Top 10
Editura: Polirom
Număr de pagini: 296




Parinoush Saniee este autoarea bestsellerului Cel care ma asteapta, roman interzis de doua ori, cea mai vinduta carte a tuturor timpurilor in Iran. 
Aniversarea a douazeci de ani ii ofera lui Shahab prilejul sa-si revada copilaria, o perioada marcata de conflictele provocate in familie de refuzul lui de a vorbi si de relatia tensionata cu parintele sau. Povestea romanului Tatal celuilalt copil contureaza, prin ochii a doua personaje, viata unei familii iraniene tipice din clasa de mijloc, in care fiecare sufera, intr-un fel sau altul, sub povara rolului pe care i-l impune traditia. Tatal lui Shahab, Naser, este convins ca datoria sa fata de familie se limiteaza la a-i asigura confortul material, ignorind nevoile afective ale sotiei si copiilor. Maryam, mama lui Shahab, este nevoita sa isi sacrifice viata profesionala pentru a se ocupa de casa si de cei trei copii…

Recenzie - Șoareci și oameni de John Steinbeck

Titlu: Șoareci și oameni Editura: Polirom Categorii: Moderni, contemporani Număr de pagini: 160 Autor: John Steinbeck



Soareci si oameni, unul dintre romanele clasice ale literaturii secolului trecut, este o poveste cu nuante parabolice despre prietenie si destin. Personajele centrale sint doi lucratori sezonieri, George Milton, un tinar inteligent si inimos, si Lennie Small, un urias naiv, cu o forta incontrolabila si o intirziere mentala ce il face sa semene cu un copil mare. Cei doi barbati, a caror induiosatoare relatie de prietenie ajunge sa semene a dependenta, se angajeaza ca lucratori la o ferma. Ei au un vis, un ideal, sa stringa bani pentru a-si cumpara un loc al lor, unde sa traiasca „din belsugu’ pamintului”. Insa o serie de intimplari tragice, provocate de naivitatea lui Lennie, de neputinta lui de a distinge raul de bine, le naruie sperantele.
Simțeam nevoia de o lectură serioasă, care să mă determine, la final, să extrag o morală din textul cu pricina. Căutând peLibris.ro, am …

Recenzie - Minunea de R.J. Palacio

Editura: Arthur
Autor: R.J. Palacio
Număr de pagini: 336
Colecția: Cărțile de aur ale copilăriei



„Nu vă voi descrie cum arăt. Indiferent ce grozăvie v-aţi imagina, probabil că este mai rău.“
August Pullman este un băiat de zece ani care a avut ghinionul de a se naşte cu o teribilă diformitate facială. Pentru a-l proteja de privirile şi vorbele răutăcioase ale oamenilor, părinţii săi îl educă acasă, dar într-o zi hotărăsc că a venit vremea ca Auggie să meargă la şcoală.

Minunea este o poveste emoţionantă despre curaj şi bunătate, despre integrare şi acceptare, scrisă cu sensibilitate şi umor. „Nu judeca după aparenţe" pare să fie ideea de la care porneşte R.J. Palacio, iar una dintre cheile de lectură este dată de replica vulpiţei din Micul prinţ: „Nu poţi vedea bine decât cu inima. Esenţialul e invizibil pentru ochi."



Cine s-ar fi gândit că, de fapt, o carte dedicată copiilor nu este doar o carte pentru acei copii care se remarcă prin vârstă? Cine s-ar fi gândit, măcar o clipă, că…