Treceți la conținutul principal

Recenzie - Viață dublă la Veneția de Monica Ramirez

Viață dublă la Veneția

Autor: Monica Ramirez
Editura: Librex Publishing
Dată apariție: Iunie 2017
Număr de pagini: 230




Viziuni misterioase cu iz renascentist o atrag pe Kate Martin într-o Veneție cuprinsă de frenezia carnavalului, unde pictorul Patrick Stone pare să-i iasă mereu în cale la momentul potrivit. Un colier foarte vechi devine paralela dintre viața lui Kate și cea a Caterinei Benedetta, o tânără venețiană a cărei existență s-a transformat într-o dramă veritabilă a secolului șaisprezece. Din umbre pândește însă un personaj fără scrupule, un colecționar de antichități care-și dorește colierul cu orice preț. Patrick și Kate se trezesc angajați într-o luptă pe viață și pe moarte, vânați cu înverșunare prin labirintul îngust de străzi și canale venețiene.
Viitorul devine incert și este foarte posibil ca legătura invizibilă ce-i unește de peste cinci sute de ani să nu fie suficient de puternică pentru a-i salva.


Talentul Monicăi te cucerește și te orbește, făcându-te să vezi doar scrierile ei în momentul în care citești. Acestea sunt precum niște oglinzi unde îți vezi reflexia și, totuși, nu ești tu, ci personajul pe care Monica l-a înzestrat cu nebănuite calități, te vezi pe tine în ipostaza protagonistei, trăiești și simți fiecare secundă petrecută între rânduri, te minunezi și întrebi: de unde atât de multă inspirație? De unde atât de mult talent?
Volumele scrise de Monica Ramirez mă impresionează tot mai mult și, sincer vorbind, pe cine oare nu impresionează? Citind Viață dublă la Veneția mi-am amintit cât de mult îndrăgesc stilul de scriere al autoarei, cât de mult iubesc poveștile conturate de aceasta și cât de binevenită este orice operă a ei, indiferent de perioadă. Pe timp de iarnă, acestea sunt un focar ce emană căldură permanent, primăvara vin ca o ploaie de gânduri, iar vara, pot spune să sunt precum răcoroasele tornade venite la timp. Cuvintele curg precum o înghețată ce te îmbie din plin și tresari când realizezi că iar ai terminat o carte scrisă de Monica și încă n-ai găsit nici un punct slab în scrierile ei și, cel mai probabil, aceste puncte slabe sunt precum fantomele. Nu există.
Viață dublă la Veneția este o poveste de dragoste ce nu poate fi numită clișeică și spun asta pentru că nimic nu se întâmplă precum în alte cărți de acest gen, ci, aici, totul decurge normal, la baza cărții aflându-se, totodată, o nemaipomenită poveste de spionaj, dacă pot să spun așa. O poveste ce implică trădare, căutare, precauție și teama de a nu greși, căci nu orice succes asigură siguranța.
În prim-plan ne vom întâlni cu protagonista, Kate Martin, o femeie ce hotărâse cu puțin timp în urmă să viziteze Veneția, locul în care oricine se poate ascunde după o mască, chiar și cel mai simplu om.  Kate, însă, nu este o personalitate obișnuită, ci avem de-a face cu un personaj pe care Monica l-a înzestrat cu o serie de calități neobișnuite, printre care și posibilitatea de a vedea în timp. Cu alte cuvinte, Kate avea viziuni, dar acestea nu rămân la acest stadiu inferior, ci se ridică la cote alarmante, adeverindu-se și prevenind-o pe Kate atunci când pericolul o paște la un pas distanță.
Locația în care acțiunea se petrece este, de asemenea, bine aleasă, Veneția fiind una dintre importantele țări turistice, iar Kate este complet vrăjită de ceea ce o înconjoară.

" Orașul o vrăjise din prima clipă, chiar dacă intuia un pericol nedefinit ce-o pândea din umbre după fiecare colț de stradă și că în aer se împleteau misterul și decadența. Sau poate tocmai de aceea. O vrăjise complet și iremediabil. Așezată la granița culturală a Imperiului Bizantin, Veneția părea un oraș al libertății și al fanteziei, dar și unul al bucuriei și al plăcerilor interzise. Gondolele alunecau pe apa ca o broderie lichidă, purtând ofranda armatelor de  îndrăgostiți. Apa scânteia pe ici pe acolo, lumina strecurându-se printre zidurile din cărămidă și marmură. Veneția, Orașul Măștilor, Mireasa Mării și Regina Adriaticii părea că plutește pe apă într-o nesfârșită paradă arhitecturală.
Un loc unde toate granițele dispăreau și tărâmul viselor se contopea cu realitatea, unde frumusețea devenea copleșitoare și suspectă în același timp. "

Autoarea știe mereu unde să plaseze acțiunea pentru ca aceasta să capete o tentă suspectă, însă, seducătoare și plină de bijuterii arhitecturale, Veneția te vrăjește și te afundă într-o lume pe care Monica o perfecționează prin prisma personajului feminin. Nu putem să facem abstracție de la faptul că, în ceea ce o privește pe Kate, aceasta se simte ca acasă. Însă poate fi viața ei în siguranță într-o Veneție tulburător de fermecătoare?
Să nu uităm că acțiunea ia amploare încă din momentul sosirii lui Kate la destinație, astfel că fiind pasionată de vechituri, dorește să își achiziționeze cât mai multe pentru a le vinde mai apoi în cadrul magazinului ei. Este atrasă de un anticariat și hotărăște să cumpere câte ceva, însă nu înainte de a intra și a întreba dacă se găsește ceva de valoare în acel anticariat. Suspecta vânzătoare, îi arată un colier ce pare extrem de scump, dar pe care Kate îl achiziționează la un preț de nimic. Oare nu este nimic putred la mijloc?
Spre marea surprindere a lui Kate, în momentul ajungerii acasă, conștientizează că pe bon nu era trecut colierul și nici valoarea lui. În acel moment, în mintea mea se perindau o sumedenie de întrebări, la care am găsit răspuns săpând și săpând printre rânduri.
În tot acest timp, va apărea și o personalitate masculină, Patrick Stone, un domn galant și prezentabil pentru care Veneția putea lua, cu lejeritate, substitutul de "acasă".

" [...] Veneția îl ajuta să uite de probleme. Oare fugea de ceva anume?
- Te poți pierde în sensul că poți să dispari? îl întrebă, studiindu-l atent.
El păru să-și cântărească răspunsul pentru câteva momente.
- Nu. În sensul că Veneția e o altă lume. Cât timp ești aici, poți uita de lumea reală și de probleme de acasă. Te poți desprinde complet de tot și de toate. "

Apariția lui Patrick o năucește pe Kate și o face, totodată, să cadă sub impasul incertitudinii. Este dominată de acel sentiment care nu îi dă pace și nu știe ce să facă, deoarece acest Patrick o atrage și o răvășește.

" Câteva minute mai târziu, se afundă în apa fierbinte și închise ochii, dorindu-și să se poată relaxa. Dar Patrick Stone continua să-i domine gândurile. I se părea că-l cunoaște de-o viață, la fel cum i se întâmplase cu Veneția. Termină cu prostiile! se certă în gând. Își aminti de femeia din restaurant și din nou avu senzația aceea ciudată că o cunoaște de undeva. Își impuse să nu se mai gândească la asta. Totul nu era decât o aiureală! Oricum, toți bărbații sunt la fel, își repetă cu îndârjire. "

Cum să nu iubești această carte care îți oferă informațiile necesare pentru a considera o lectură plăcută și demnă de trăit cuvânt cu cuvânt? Am spus de colier, nu? Kate știe că valorează mult, însă odată cu valoarea, acestea atrage numai necazuri după el, necazuri în urma cărora Kate va avea de suferit și va fi supusă pericolului.

" - Povestește-mi despre colier, spuse pe un ton calm.
- I-a aparținut unui strămoș de-al meu. Sau, mai bine zis, soției lui, șopti cu greu Kemal.
- Ești sigur că soție și nu sclavă? întrebă Patrick, vocea trădându-i dezgustul.
- Soție dacă e să ne luăm după povestea spusă din generație în generație...dar acum nu mai știu ce să cred. "

Situațiile neprevăzute sunt la tot pasul, iar la un moment dat în capul meu o acuzam pe Monica de prea multă imaginație, dar asta nu este un lucru rău, ci dimpotrivă, mă întreb cum poate o persoană să pună atât de bine cuvintele în pagină și să creeze o adevărată capodoperă literară, o poveste de care să nu te poți despărți până la ultimul cuvânt.
Vor reuși cei doi să descopere adevărată însemnătate a colierului, fără a se scufunda într-un pericol care poate fi soldat cu moartea? Ce vor face în momentul în care în peisaj va apărea un portret ce o înfățișează pe o personalitate feminină a cărei aspect este foarte asemănător cu cel al lui Kate? De ce poartă aceasta colierul și care este legătura între cele două?
Viziunile protagonistei sunt tot mai prevăzătoare și mai periculoase, însă vin ca un avertisment, atenționând-o că urmează să se întâmple lucruri neobișnuite. Și acum vine întrebarea care zguduie orice cititor: să fie oare aceste viziuni motivul pentru care atât Kate, cât și Patrick au venit în Veneția? Se va șubrezi relația dintre cei doi sau va răzbi și îi va apropia?
Întrebări peste întrebări și o singură soluție de a afla adevărului. Poți să afli răspunsul la aceste incertitudini, doar prin lecturarea cărții care, te asigur, că nu va reprezenta o dezamăgire. Când ne-a dezamăgit pe noi Monica? Pe mine, sincer, niciodată, ci doar continuă să mă surprindă și să mă poarte în lumi în care predomină iubirea, în care la bază se află misterul și din care nu lipsește suspansul, fie el evidențiat și în cea mai minimă cantitate.
Ce pot să spun despre final, oare? Am cuvinte pentru a descrie ceea ce Monica a conturat în cadrul acelor pagini? Am rămas cu respirația întretăiată și, din nou, vă aduc la cunoștință faptul că Viață dublă la Veneția trebuie să treacă pe lista cărților must read, alături de seria Alina Marinescu, a cărei acțiune și acum se desfășoară în mintea mea.
Scrisoarea emoționantă nu poate fi evitată, deoarece și aceasta are un rol bine stabilit, adresându-se cu precădere lui Patrizio, care, în esență, este Patrick.

" Dragul meu Patrizio,
Iubirea noastră îmi va da puterea necesară pentru a putea îndura viața fără tine. Amintirea fiecărui moment petrecut va rămâne în mintea și inima mea pentru totdeauna. Chiar dacă viața aceasta a fost crudă cu noi și ne-a despărțit, cred cu tărie că vom fi împreună într-o altă lume.
Fie ca iubirea mea să-ți de putere.
Caterina. "

Se vor identifica Kate și Patrick cu Caterina și Patrizio? Oare asta însemnă, până la urmă, Viață dublă la Veneția?
Finele cărții aduce cu el un moment nemaipomenit, în care se surprinde toate iubirea dintre cei doi, iar eu mai că am plâns, atât de emoționant a fost acel moment. Va fi gata Kate să își petreacă toată viața alături de un om care îi era necunoscut, dar acum înseamnă totul?
Singurul cuvânt de care pot să uzez este CUTREMURĂTOR. Acestă vine precum o catapultă și te lovește în inimă, făcând-o bucățele, bucățele pe care autoarea le-a plasat la locul lor, într-un mod terifiant, și asta doar prin prisma poveștii pe care a creat-o pentru a fi savurată într-o manieră elegantă.
Trebuie neapărat ca această poveste să pătrundă în inima mai multor cititori, mai ales când avem în față o poveste de dragoste împletită cu o perfectă misiune de cercetare, spionii, în acest caz, fiind chiar voi. Cât de mult sunteți dispuși să cercetați?

Mulțumesc editurii Librex și Monicăi pentru cartea oferită spre recenzie. Mi-a făcut o deosebită plăcere să mă delectez cu o poveste veșnic vie în sufletul meu de acum încolo.
Cartea poate fi achiziționată de aici, la un preț foarte bun și cu autograf.

Steluțe:





Comentarii

Trimiteți un comentariu

Părerea voastră contează

Postări populare de pe acest blog

Recenzie - Tatăl celuilalt copil de Parinoush Saniee

An apariție: 2017
Autor: Parinoush Saniee 
Categoria: Literatură Universală
Colecția: Top 10
Editura: Polirom
Număr de pagini: 296




Parinoush Saniee este autoarea bestsellerului Cel care ma asteapta, roman interzis de doua ori, cea mai vinduta carte a tuturor timpurilor in Iran. 
Aniversarea a douazeci de ani ii ofera lui Shahab prilejul sa-si revada copilaria, o perioada marcata de conflictele provocate in familie de refuzul lui de a vorbi si de relatia tensionata cu parintele sau. Povestea romanului Tatal celuilalt copil contureaza, prin ochii a doua personaje, viata unei familii iraniene tipice din clasa de mijloc, in care fiecare sufera, intr-un fel sau altul, sub povara rolului pe care i-l impune traditia. Tatal lui Shahab, Naser, este convins ca datoria sa fata de familie se limiteaza la a-i asigura confortul material, ignorind nevoile afective ale sotiei si copiilor. Maryam, mama lui Shahab, este nevoita sa isi sacrifice viata profesionala pentru a se ocupa de casa si de cei trei copii…

Recenzie - Șoareci și oameni de John Steinbeck

Titlu: Șoareci și oameni Editura: Polirom Categorii: Moderni, contemporani Număr de pagini: 160 Autor: John Steinbeck



Soareci si oameni, unul dintre romanele clasice ale literaturii secolului trecut, este o poveste cu nuante parabolice despre prietenie si destin. Personajele centrale sint doi lucratori sezonieri, George Milton, un tinar inteligent si inimos, si Lennie Small, un urias naiv, cu o forta incontrolabila si o intirziere mentala ce il face sa semene cu un copil mare. Cei doi barbati, a caror induiosatoare relatie de prietenie ajunge sa semene a dependenta, se angajeaza ca lucratori la o ferma. Ei au un vis, un ideal, sa stringa bani pentru a-si cumpara un loc al lor, unde sa traiasca „din belsugu’ pamintului”. Insa o serie de intimplari tragice, provocate de naivitatea lui Lennie, de neputinta lui de a distinge raul de bine, le naruie sperantele.
Simțeam nevoia de o lectură serioasă, care să mă determine, la final, să extrag o morală din textul cu pricina. Căutând peLibris.ro, am …

Recenzie - Minunea de R.J. Palacio

Editura: Arthur
Autor: R.J. Palacio
Număr de pagini: 336
Colecția: Cărțile de aur ale copilăriei



„Nu vă voi descrie cum arăt. Indiferent ce grozăvie v-aţi imagina, probabil că este mai rău.“
August Pullman este un băiat de zece ani care a avut ghinionul de a se naşte cu o teribilă diformitate facială. Pentru a-l proteja de privirile şi vorbele răutăcioase ale oamenilor, părinţii săi îl educă acasă, dar într-o zi hotărăsc că a venit vremea ca Auggie să meargă la şcoală.

Minunea este o poveste emoţionantă despre curaj şi bunătate, despre integrare şi acceptare, scrisă cu sensibilitate şi umor. „Nu judeca după aparenţe" pare să fie ideea de la care porneşte R.J. Palacio, iar una dintre cheile de lectură este dată de replica vulpiţei din Micul prinţ: „Nu poţi vedea bine decât cu inima. Esenţialul e invizibil pentru ochi."



Cine s-ar fi gândit că, de fapt, o carte dedicată copiilor nu este doar o carte pentru acei copii care se remarcă prin vârstă? Cine s-ar fi gândit, măcar o clipă, că…