Treceți la conținutul principal

Interviu cu Alexandra Gheorghe #11

Interviu

Alexandra Gheorghe este o autoare tânără, care m-a cucerit prin operele sale. Raportându-mă la ceea ce a scris ea, eu am citit doar cărțile Necunoscutul volumul I și volumul II.
Aceste două volume mi-au ajuns la inimă, încă din clipa în care am citit primele pagini și de aceea m-am gândit că ar fi bine să împărtășesc cu voi câteva informații despre această autoare.
De asemenea, pentru cei care sunt curioși în privința cărților, eu le-am realizat câte o recenzie, pe care o găsiți aici și aici.

Într-o altă ordine de idei, doresc să mulțumesc autoarei pentru timpul acordat și pentru răspunsurile frumoase pe care mi le-a oferit!

Haideți să facem cunoștință cu Alexandra Gheorghe!


1. În primul rând vreau să te felicit pentru minunatele cărți scrise. Cum a luat naștere totul?

Răspuns: Pasiune. Pasiunea a dat naștere acestor înșiruiri de cuvinte. Ea m-a învins până și pe mine, cea veche, cea care nu se aștepta ca timpul să mă  răsplătească cu acest dar.

2. Ce senzații ai avut atunci când ai ținut pentru prima dată propria carte în mână?

Răspuns: Emoție. Acest cuvânt îmi caracterizează toată ființa, doar că formele ei cresc sau scad. Mă împlinesc sau mă rătăcesc.

3. Cu ce personaj te-ai identifica cel mai bine? Un personaj din cărțile tale.

Răspuns: Cu Alice. Alice este personajul principal din Necunoscutul, iar conturarea sa am făcut-o cu ajutorul anilor din copilărie. Acolo copilul din mine scrie toată povestea Necunoscutului.

4. Pe lângă scris, ce alte activități obișnuiești să mai practici?

Răspuns: Îmi place să călătoresc, să desenez, să dansez și să gătesc. Am o grădină cu zarzavat și cu flori la bunicii mei de care, din când in când, mă mai ocup. Acolo mă relaxez, fur pământului energia, iar din flori îmi culeg inspirația.

5. Cu toții știm că există și oameni care nu văd profunzimea cărții și acest lucru se soldează cu păreri negative, chiar dacă respectiva carte nu a fost citită în întregime. Ce părere ai despre aceștia?

Răspuns: Nu poți forța pe nimeni să iubească, așa cum nici dragoste cu forța nu se poate. Și cărțile sunt dragoste, iar dacă omul nu reușește să rezoneze cu cartea scrisă de mine înseamnă că nu ne potrivim. Nu pot spune nimic despre ei, dacă nici ei nu și-au dat interesul să mă cunoască.

6. Bănuiesc că orice autor, pe lângă scris, mai și citește. Care sunt genurile tale preferate? Autorii favoriți?

Răspuns: Da, citim! Iar noi, scriitorii, citim printre rânduri, căutam profunzimea absolută, ne punem în pielea autorului, nu a personajelor. Noi, ăștia care scriem, trăim poveștile scrise de alți scriitori în perspective diferite. Cred că cel mai mult îmi plac autorii filosofi, scriitorii profunzi, care lasă natura să îi inspire. De curând l-am descoperit pe George R.R. Martin. Mi se pare un scriitor complet.

7. Preferi să scrii ziua sau noaptea? De ce?

Răspuns: Scriu și ziua și noaptea. Câteodată mă trezesc și îmi notez ideile apoi adorm la loc, iar dimineața am grijă să le dezvolt.

8. Cum preferi să îți petreci timpul liber? În familie? Citind? Scriind? De ce?

Răspuns:
În timpul liber îmi place să mă relaxez. Iar privitul munților, a copacilor, a marii, plimbatul și călătoriile reușesc să mă readucă la starea pe care mi-o doresc atunci când scriu.

9. Ce plănuiești să publici în viitor?

Amantele trecutului, o poveste de dragoste cu iz erotic pe care îmi doresc s[ o public anul acesta și Zâne de nicăieri, o poveste fantasy pentru care am nevoie de timp și documentare.

10. Ca acest interviu să se încheie într-o notă comică vreau să mă raportez și la copilărie. Care este momentul cel mai amuzant de care tu iți aduci aminte?

Răspuns: Multe prostii am făcut în copilărie, îmi plăcea să mă complic, iar de pe la zece ani mă ambiționam să gătesc. Într-o zi o auzisem pe mama că vrea să gătească pui la scticlă, iar eu încercam să-mi închipui cum se poate face acest lucru. Am găsit puiul în frigider, am aruncat sare și piper după cum văzusem la mama, iar împreună cu sora mea, vreo două ore ne-am chinuit să îndesăm puiul în sticlă. Era ora trei, iar mama intră pe ușă. Noi, două, eu și sora mea, boltim ochii la ea și negre de supărare îi spunem mamei:
- Mama, puiul ăsta nu vrea să între în sticlă! Nu încape deloc, noi am vrut să îți facem o surpriză, dar nu am reușit, ne pare rău.
În momentul ăla mama s-a pus pe un râs cu plâns, iar noi, două copile de noua și zece ani, fără experiența muncii și aprecierea măsurii, care încă credeam că Tom îl va prinde pe Jerry, și că un pui de un kilogram optsute va intra într-o sticla de jumate de bere, învățasem încă un lucru: Copilăria este mai frumoasă decât mâncatul.

Mulțumesc, din nou, autoarei pentru răspunsurile frumoase!
Sinceră să fiu, când am văzut răspunsul de la ultima întrebare m-am prăpădit de râs. Voi nu?


Comentarii

  1. Minunat interviu, felicitări! Nu am citit nimic scris de această autoare, dar răspunsurile extrem de sensibile și de profunde cred că mi-ar plăcea...

    RăspundețiȘtergere
  2. Foarte frumos interviul, ne ajuta sa cunoastem omul din spatele cartii!

    RăspundețiȘtergere
  3. Si eu am descoperit-o pe Alexandra acum ceva timp si m-a impresionat profund. Este o minune vie!

    RăspundețiȘtergere
  4. foarte frumoasa Alexandra si cu atat mai mult cu cat e un suflet frumos

    RăspundețiȘtergere
  5. Din nou un interviu fain! Imi era dor de acest tip de articole.☺️

    RăspundețiȘtergere
  6. Felicitări, Alexandra! Și la cât mai multe cărți extraordinare!

    RăspundețiȘtergere
  7. Nu o cunosc pe Alexandra, dar pare un om fain!

    RăspundețiȘtergere
  8. Superb interviul, sunt un mare fan al articolelor de acest gen și la tine pe blog mereu am descoperit oameni frumoși care te inspiră. Felicitări și la cât mai multe interviuri!

    RăspundețiȘtergere
  9. Fain ca ii arati pe oamenii din spatele paginilor :)

    RăspundețiȘtergere
  10. Frumos interviu. N-am citit opera autoarei, dar la cum scrie, mi-ar placea!

    RăspundețiȘtergere
  11. Foarte dragut articolul tau! Mi-a facut placere sa il citesc!

    RăspundețiȘtergere
  12. Foarte frumos interviul :) foarte talentata Alexandra si se vede ca face totul din pasiune! Multumim ca ne prezinți oameni cu adevărat talentați!

    RăspundețiȘtergere
  13. Sa stii ca nu am citit nimic scris de Alexandra Gheorghe, dar cu siguranta o sa pun pe lista de dorinte cartile ei.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mă bucur că te-am determinat să îți dorești să citești cărțile ei!

      Ștergere
  14. Foarte frumos interviul. Felicitări.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Părerea voastră contează

Postări populare de pe acest blog

Recenzie - Tatăl celuilalt copil de Parinoush Saniee

An apariție: 2017
Autor: Parinoush Saniee 
Categoria: Literatură Universală
Colecția: Top 10
Editura: Polirom
Număr de pagini: 296




Parinoush Saniee este autoarea bestsellerului Cel care ma asteapta, roman interzis de doua ori, cea mai vinduta carte a tuturor timpurilor in Iran. 
Aniversarea a douazeci de ani ii ofera lui Shahab prilejul sa-si revada copilaria, o perioada marcata de conflictele provocate in familie de refuzul lui de a vorbi si de relatia tensionata cu parintele sau. Povestea romanului Tatal celuilalt copil contureaza, prin ochii a doua personaje, viata unei familii iraniene tipice din clasa de mijloc, in care fiecare sufera, intr-un fel sau altul, sub povara rolului pe care i-l impune traditia. Tatal lui Shahab, Naser, este convins ca datoria sa fata de familie se limiteaza la a-i asigura confortul material, ignorind nevoile afective ale sotiei si copiilor. Maryam, mama lui Shahab, este nevoita sa isi sacrifice viata profesionala pentru a se ocupa de casa si de cei trei copii…

Recenzie - Șoareci și oameni de John Steinbeck

Titlu: Șoareci și oameni Editura: Polirom Categorii: Moderni, contemporani Număr de pagini: 160 Autor: John Steinbeck



Soareci si oameni, unul dintre romanele clasice ale literaturii secolului trecut, este o poveste cu nuante parabolice despre prietenie si destin. Personajele centrale sint doi lucratori sezonieri, George Milton, un tinar inteligent si inimos, si Lennie Small, un urias naiv, cu o forta incontrolabila si o intirziere mentala ce il face sa semene cu un copil mare. Cei doi barbati, a caror induiosatoare relatie de prietenie ajunge sa semene a dependenta, se angajeaza ca lucratori la o ferma. Ei au un vis, un ideal, sa stringa bani pentru a-si cumpara un loc al lor, unde sa traiasca „din belsugu’ pamintului”. Insa o serie de intimplari tragice, provocate de naivitatea lui Lennie, de neputinta lui de a distinge raul de bine, le naruie sperantele.
Simțeam nevoia de o lectură serioasă, care să mă determine, la final, să extrag o morală din textul cu pricina. Căutând peLibris.ro, am …

Recenzie - Minunea de R.J. Palacio

Editura: Arthur
Autor: R.J. Palacio
Număr de pagini: 336
Colecția: Cărțile de aur ale copilăriei



„Nu vă voi descrie cum arăt. Indiferent ce grozăvie v-aţi imagina, probabil că este mai rău.“
August Pullman este un băiat de zece ani care a avut ghinionul de a se naşte cu o teribilă diformitate facială. Pentru a-l proteja de privirile şi vorbele răutăcioase ale oamenilor, părinţii săi îl educă acasă, dar într-o zi hotărăsc că a venit vremea ca Auggie să meargă la şcoală.

Minunea este o poveste emoţionantă despre curaj şi bunătate, despre integrare şi acceptare, scrisă cu sensibilitate şi umor. „Nu judeca după aparenţe" pare să fie ideea de la care porneşte R.J. Palacio, iar una dintre cheile de lectură este dată de replica vulpiţei din Micul prinţ: „Nu poţi vedea bine decât cu inima. Esenţialul e invizibil pentru ochi."



Cine s-ar fi gândit că, de fapt, o carte dedicată copiilor nu este doar o carte pentru acei copii care se remarcă prin vârstă? Cine s-ar fi gândit, măcar o clipă, că…