Treceți la conținutul principal

Interviu cu Monica Lebădă #4

Interviu

Nu o pot lăsa pe autoarea Monica Lebădă la o parte din mai multe motive. Unul dintre ele ar fi faptul că mi-a plăcut extrem de mult prima carte pe care aceasta a scris-o și anume Zbor întrerupt, o carte care m-a zguduit, o carte care mi-a stârnit o sumedenie de emoții. Zbor întrerupt este o carte care nu poate fi lăsată din mână, până la finele lecturării ei. Dacă sunteți curioși în privința acestui prin volum din trilogie, o puteți găsi, cu ușurință, pe blogul meu printr-un click aici.
Din multe motive obiective, eu nu am avut prilejul de continua seria, însă sper să îmi pot achiziționa cât de repede și celelalte două volume pentru că suspansul încă a rămas instalat în ceea ce privește seria.
Cu alte cuvinte, sunteți pregătiți să o cunoașteți mai bine pe Monica Lebădă?

Țin să îi mulțumesc autoarei pentru timpul acordat și pentru răspunsurile sincere și frumoase pe care le-a dat!



1. În primul rând, vreau să te felicit pentru minunatele cărți scrise. Cum a luat naștere totul?

Răspuns: Multumesc! 
Totul a început cu un vis. Nu acela de a ajunge scriitor, ci un vis... real. Cât se poate de real. Un vis în care David se ruga ca Nicole să trăiască – cei care au citit ”Zbor întrerupt” știu la ce mă refer. A fost atât de intens încât m-a ”bântuit” câteva săptămâni, timp în care în mintea mea a început să se construiască treptat povestea – după și înaintea acelui moment. Apoi mi-am dat seama că acel eveniment a fost doar o piesă dintr-un puzzle mult mai mare, pe care l-am conturat treptat în ”Zbor întrerupt”, apoi în ”Dincolo de cer”, desăvârșit în ”Stele fără galaxii”.

2. Ce senzații ai avut atunci când ai ținut pentru prima dată propria carte în mână?

Răspuns: Wooow… A fost wooow! Am chicotit de fericire ca un copil în dimineața de Crăciun. Am așteptat curierul toată ziua, dar poate că așa trebuia să fie. Să ajungă doar seara și-n momentul zero să fiu alături de familie. Asta a amplificat totul.

3. Cu ce personaj te-ai identifica cel mai bine? Un personaj din cărțile tale.

Răspuns: Cei care mă cunosc spun că regăsesc bucăți din mine în Nicole (cea din liceu). Nu-i contrazic. Dar eu am fost.… sunt o combinație între ea și Kate, în momentele ei de rebeliune. Cred… Oricum, asta o spun acum. Când am construit personajele nu mi-am propus să mă identific cu ele. Au o personalitate unică, ce se dezvoltă, se schimbă, evoluează de-a lungul cărților.

4. Pe lângă scris, ce alte activități obișnuiești să mai practici?

Răspuns: Nu sunt o fire sportivă, deși mi-aș dori. Îmi spun că e din cauza timpului liber. Că am alte priorități.  Dar știu foarte bine că dacă îți dorești cu adevărat ceva, îți faci timp. Sunt puține ”lucrurile” pentru care-mi fact timp și acelea sunt cele ce pot fi împărășite cu cei dragi: plimbările lungi, călătoriile, înotul – ador să înot, să joc badminton, remi…

5. Cu toții știm că există și oameni care nu văd profunzimea cărții și acest lucru se soldează cu păreri negative, chiar dacă respectiva carte nu a fost citită în întregime. Ce părere ai despre aceștia?

Răspuns: Le respect alegerea. Nici mie nu-mi plac toate cărțile pe care le cumpăr sau pe care le împrumut. Poate nu sunt genul meu, poate nu-mi place scriitura sau poate pur și simplu nu mă atrage subiectul. Asta poate gândi cineva și despre cărțile mele.
Eu cred că fiecare carte ajunge la cititor în momentul în care el are nevoie de acea… poveste. Pentru că… de ce citim? Să umplem un gol din noi? Să ne aventurăm în alte lumi? Să găsim oameni asemănători nouă? Să ne identificăm cu povestea lor? Sau exact opusul?! Să ne cufundăm într-un univers necunoscut?! Sunt multe motive pentru care oamenii citesc. Unii se regăsesc în universul meu, alții nu. Există atât de multe universuri ale creației și toate sunt la picioarele cititorului... pe raftul de sus din librărie, la un click distanță când le comandăm online, în biblioteca părinților sau cea a orașului.

6. Bănuiesc că orice autor, pe lângă scris, mai și citește. Care sunt genurile tale preferate? Autorii favoriți?

Răspuns: Ați încercat vreodată să vedeți un serial de la ultimul episod la primul? De multe ori gândesc asta despre mine când vine vorba de cărți.
Când eram mică, apoi în adolescență… studenție am citit foarte mult clasici, teatru – românesc și nu numai, de la Caragiale, ale cărui replici le știam pe dinafară printr-a VII-a, până la Shakespeare. Și, ca o paranteză, personal, cred că teatrul dezvoltă foarte mult imaginația! Am citit contemporani, psihologie și studiu comportamental…  Am citit foarte mult. Sunt ”cărți grele pentru vârsta ta” – îmi spuneau unii. Apoi a venit o pauză. Destul de lungă.
Acum citesc în majoritatea timpului ficțiune: Young Adults, Fantasy, S.F... și nu numai. Îmi place să… uit de realitatea mea pentru câteva ore și să mă pierd într-o carte. Și, când spun asta,  mă refer la faptul că-mi place să citesc o carte ”dintr-o suflare”, să o devorez.

7. Preferi să scrii ziua sau noaptea? De ce?

Răspuns: Depinde… uneori scriam doar noaptea, alteori îmi rezervam câteva zile întregi doar pentru scris. Nu am o rețetă. Nu scriu pentru că trebuie. O fac… când simt.

8. Cum îți petreci timpul liber? În familie? Citind? Scriind? De ce?

Răspuns: Cred că noțiunea de ”timp liber” a devenit destul de abstractă în zilele noastre. Există timp liber pentru familie, timp liber pentru mine, timp liber pentru scris… etc. Există, evident, și momente în care se reunesc toate… cum ar fi o vacanță, cafeaua de dimineață, un răsărit, un apus sau un cer înstelat într-o excursie neplanificată. Nu-mi planific fericirea. O descopăr în fiecare moment al vieții mele. Chiar și atunci când nu sunt în ”timpul liber”

9. Ce plănuiești să publici în viitor?

  Răspuns: Ooo, nu! Cum spuneam, nu-mi fac planuri. Totul se întâmplă atunci când trebuie să se întâmple.  Când simt că e… ”momentul”.

10. Ca să încheiem interviul într-o notă amuzantă, vreau să mă raportez puțin și la copilărie. Care este momentul cel mai amuzant de care tu îți aduci aminte?

Răspuns: Cel mai amuzant?  Greu. Nu pot spune că am fost un copil care a făcut năzbâtii. Nu eram genul care să se cațere în copaci sau să plece toată ziua de-acasă în căutarea aventurii. Eram mai mult genul care… atunci când trebuia să învățe pentru examenul de clasa a VIII-a, în culegerea de comentarii de română îl aveam  pe  Dumas. De câte ori intrau mama sau tata în cameră și mă vedeau că ”învăț”, zâmbeau. Și eu le zâmbeam înapoi. Scurt. Numai eu știam ce bătălii, ce frământări, ce trăiri aveam în mine… și-n cartea ascunsă între paginile cu comentarii literare.
Acum cred că-mi doresc, la rândul meu, să existe adolescenți care să ascundă cărțile mele în culegerile de texte pentru bac… și să zâmbească.

Mulțumesc, din nou, Monica! Sperăm să aflăm cât mai multe lucruri despre tine pe viitor!

Noi ne citim data viitoare!

Comentarii

  1. Ce frumos! Sa ai un vis si de aici sa porneasca totul. :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Uneori incepem sa scriem carti tocmai pentru ca altii sa citeasca ce ne-ar placea si noua sa citim. Inteleg perfect si partea aceasta cu ruperea de realitate. De a iesi din propria viata pentru a fi spectator al altor vieti. Cum se zice, traim atatea vieti cate carti citim. M-am bucurat sa aflu de un nou autor, felicitari pentru interviu amandurora!

    RăspundețiȘtergere
  3. Imi place ce spune Monica Lebada aici si asta inseamna ca daca nu am citit nici o carte de-a ei, este cazul s-o fac acum.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Trebuie neaparat sa le citesti! Iti doresc lectură plăcută!

      Ștergere
  4. Mi se pare tare fascinația ta pentru cărți și faptul că vrei să le arăți oamenilor și cine se ascunde în spatele unor titluri care îți plac. Felicitări!!! :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Felicitări pentru frumosul interviu! Doar 3 cărți a scris Monica?

    RăspundețiȘtergere
  6. Nu am auzit de această autoare până acum. Îți mulțumim că ai ales să împărtășești cu noi astfel de informații.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Plăcerea este si va fi de partea mea. Multumesc si eu ca ai ales sa treci pe aici!

      Ștergere
  7. Nu am auzit de aceasta autoare, ma bucur sa o cunosc.

    RăspundețiȘtergere
  8. Te felicit pt demersul tau de a arata adevarata fata a oamenilor care spun povesti.

    RăspundețiȘtergere
  9. Imi plac articolele de genul, in care se face cunoscuta o persoana. Eu nu stiam de Monica si nici de cele 3 carti pe care le-a publicat, asa ca iti multumesc.

    RăspundețiȘtergere
  10. Ce frumos a fost interviul, mi-a facut placere sa il citesc! :)

    RăspundețiȘtergere
  11. Ador interviurile citite aici! Imi ofera prilejul de a descoperi oameni si munca lor, care nu cred ca i-as fi gasit altfel <3

    RăspundețiȘtergere
  12. E frumos sa vezi chipul si sa cunosti omul din spatele cartilor.

    RăspundețiȘtergere
  13. Mi se pare foarte tare ideea ta de a face aceste interviuri. De cei mai multi dintre acesti scriitori romani eu am auzit de la tine, sunt insuficient promovati sau poate ma invart eu prin cercuri mai nestiutoare.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, unii autori români sunt prea puțin promovați, deoarece mereu fugim după ceea ce înseamnă autor străin. Eu sincer, de când citesc autori români,nici nu prea mai am asa o atracție pentru cei din afară.
      E adevarat, si eu abordează subiecte cliseice, dar sunt altii care abordează subiecte fabuloase. Eu ii iubesc pe unii, deoarece mi-au îmbunătățit imaginația.

      Ștergere
  14. Imi place interviul si imi place modul in care isi descrie/tu descrii creatiile. Pare cu adevarat palpitant sa ii citesti randurile cartilor. ♥️👍🏼

    RăspundețiȘtergere
  15. Imi place tare mult interviul pe care l-ati realizat impreuna. Va felicit!

    RăspundețiȘtergere
  16. Nu am auzit despre Monica Lebada. Imi place interviul mult. Felicitari pentru munca depusa.

    RăspundețiȘtergere
  17. Nu am auzit de Monica Labada, nici de cartile ei. Am citit recenzia cartii și mi se pare interesanta

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Părerea voastră contează

Postări populare de pe acest blog

Review - Produse Base One + o manichiură reușită

Bună, dragilor!

În urmă cu puțin timp am primit de la cei de la Base One, un kit cu produsele necesare pentru a realiza o manichiură de succes. Cu alte cuvinte, acest kit conține produse de bază în realizarea unor unghii pe placul tuturor.



Nu știu câte dintre voi vă pricepeți să construiți unghii din gel și de aceea vă spun că eu nu știam că mă voi descurca atât de bine. Pasionată de frumos și de îngrijirea unghiilor sunt de când mă știu și mereu mi-am dorit să dețin produse care să mă ajute să mă descurc singură, să nu mă mai programez la manichiură, respectiv pedichiură și să cheltuiesc o sumedenie de bani pe acest proces.

Kit-ul Base One a fost și este o provocare pentru mine și datorită ambiției pe care mi-a dat-o, pot spune că am ajuns să îmi realizez manichiura de una singură. Cu îndemânarea a fost destul de greu la început, însă după construirea primelor două unghii, parcă m-am mai îndreptat și acest lucru a fost vizibil.

Ce probleme am întâmpinat? Cum să vă spun eu oare? Sunt…

Confesiunea unui preot de Sierra Simone - Impresii

Editura: Bookzone
An apariție: 2019
Autor: Sierra Simone
Număr de pagini: 352


Nu vrem să îți creăm așteptări false. În Confesiunea unui preot nu vei găsi o mărturisire religioasă și nici calea spre mântuire. Dar ce vei găsi, cu siguranță te va lua pe nepregătite! Tabuul este dus la un cu totul alt nivel, scenele erotice sunt desprinse din cele mai întunecate fantezii, dar condimentul esențial, în cele din urmă, este povestea unică de iubire, o iubire interzisă. Tyler are 29 de ani, este preot și are parohia lui de 3 ani. A jurat celibat și legământ față de Dumnezeu și de atunci a reușit să-și înfrâneze toate pornirile omenești. Până apare EA. Poppy. O tânără cu buzele roșii, senzuale, ce-i fură mințile pe nevăzute. La propriu. În confesional. Când iubirea vine îmbrăcată în ispită, cum poți să-i reziști? 

Dragii mei, Bookzone vine, de această dată, în întâmpinarea noastră cu o premieră. Cu prima carte tradusă! Este vorba despre Confesiunea unui preot, o carte asupra căreia și în momentul de…

Recenzie - Minunea de R.J. Palacio

Editura: Arthur
Autor: R.J. Palacio
Număr de pagini: 336
Colecția: Cărțile de aur ale copilăriei



„Nu vă voi descrie cum arăt. Indiferent ce grozăvie v-aţi imagina, probabil că este mai rău.“
August Pullman este un băiat de zece ani care a avut ghinionul de a se naşte cu o teribilă diformitate facială. Pentru a-l proteja de privirile şi vorbele răutăcioase ale oamenilor, părinţii săi îl educă acasă, dar într-o zi hotărăsc că a venit vremea ca Auggie să meargă la şcoală.

Minunea este o poveste emoţionantă despre curaj şi bunătate, despre integrare şi acceptare, scrisă cu sensibilitate şi umor. „Nu judeca după aparenţe" pare să fie ideea de la care porneşte R.J. Palacio, iar una dintre cheile de lectură este dată de replica vulpiţei din Micul prinţ: „Nu poţi vedea bine decât cu inima. Esenţialul e invizibil pentru ochi."



Cine s-ar fi gândit că, de fapt, o carte dedicată copiilor nu este doar o carte pentru acei copii care se remarcă prin vârstă? Cine s-ar fi gândit, măcar o clipă, că…