Recenzie - Falsă identitate de Mirela Oprea

Falsă identitate

Autor: Mirela Oprea
Colecția: Cașmir
Număr de pagini: 574
Categoria: Roman românesc, Autor român

- Se pare ca inca nu te-ai obisnuit cu aceste imagini deplorabile sau mirosuri.
Fata se intoarse brusc si fata i se lumina cand dadu cu ochii de Robert.
- Ma bucur sa te vad si, pentru Dumnezeu, nimeni nu s-ar putea obisnui cu asa ceva, Rob.
- Ai intarziat, o intrerupse scurt Robert, facand pe interesantul.
- N-ai de unde sa stii, nu ai ceas, il intarata ea cu ochii stralucind.
Robert pufni ofensat. Ridica ochii spre cer preocupat si privi spre soare.
- Stii destul de bine, Jo, ca n-am nevoie de ceas, am simturile bine dezvoltate, iar ochii si soarele imi sunt de ajuns deocamdata.
Inima fetei tresalta de bucurie. Doar cei mai apropiati ii spuneau Jo.
- Serios, isi ingusta ea ochii amuzata, si ce anume te ajuta cand soarele nu mai este pe cer?
Baiatul ridica indiferent din umeri. Era o treaba usoara, la urma urmei nu degeaba isi castigase numele de "copoiul".
- Am al saselea simt, raspunse mandru baiatul, am crescut printre orbi, ai uitat?

Magnifică, pe alocuri, plină de surprize, cu scene de suspans care ating cote maxime, un roman ce se lipește de mâna cititorului, o operă demnă de un rating ridicat, o capodoperă literară din care nu lipsește nimic, acestea sunt cuvintele prin care aș putea descrie, parțial, romanul Falsă identitate.
Pe lângă acestea, povestea ce stă la baza cărții m-a hipnotizat și m-a făcut să îmi doresc să n-o las din mână pentru că, într-o lume predispusă ocolișurilor, o astfel de poveste are menirea de a te readuce la realitate. De la început și până la sfârșit nu mi-a luat ochii și nu mi-am deconectat mintea de la evenimentele prezentate în contextul cărții, iar pe de altă parte, autoarea mi-a oferit prilejul de a crede că ceea ce reprezintă acest roman este realitatea pură. Evenimentele și personajele verosimile mi-au oferit posibilitatea de a mă aventura alături de ele într-o impresionantă poveste de dragoste, care face dovada fidelității, a rațiunii, a singurătății și a celui mai profund sentiment numit iubire, admirație și simpatie.
Mi se pare relevant să vă comunic faptul că acțiunea începe, derulându-se pe făgașe normale, astfel că în contextul cărții o avem pe Joanna și pe Anna, care, în prim-plan, sunt prietene foarte apropiate. Suspansul ajunge să se instaleze destul de rapid, mai ales că, cele două fete, plimbându-se pe străzi, au parte de o mică surpriză, în întâmpinarea căreia ies câțiva băieți, puși pe șotii. Precum o lucire a unui diamant, precum strălucirea soarelui în zori de zi, așa a fost pentru mine momentul în care Joanna și-a pus viața în pericol pentru Anna, pentru ca aceasta să își poată continua studiile. .

" - Anna, te rog să-mi promiți că n-ai să mai calci pe aici. Scoase un pic și i-l înmână fetei. Ia banii ăștia, caută-ți o locuință și, în numele lui Dumnezeu, te implor, Anna, continuă-ți studiile. Ești o fată isteață, care merită mult mai mult de la viață. Plicul tremura în mâna fetei, iar lacrimile luceau puternic, oglindind emoția din ochii ei. Era pentru prima dată când primea ceva fără să dea nimic în schimb. "

Bunătatea Joannei este evidentă și se reflectă în toate acțiunile ei, dar pe lângă această bunătate, ea mai dispune de o sumedenie de calități, printre care și gingășia, maturitatea, luciditatea cu care observă lucrurile, iubirea pe care o oferă, sufletul fiind principalul factor modelator în ceea ce constituie ea, de fapt. Dramatismul se instalează în momentul în care aflăm trăirile Joannei și o parte din trecutul ei. În ceea ce o privește pe protagonistă, ea este acea fată care locuiește doar cu tatăl ei, din pricina unor inconveniențe pe plan familiar și, totuși, ceea ce alege ea să facă în viață, mai explicit, să ajute, o formează și ne-o prezintă nouă ca fiind un înger ale cărui aripi nu încetează să bată.
Pe parcursul primelor pagini am avut parte de surprize neașteptate, însă povestea, ca atare, începe doar în momentul în care, de comun acord, Joanna și tatăl ei stabilesc ca aceasta să intre într-un joc, în urma căruia să îl cunoască pe celebrul și miliardarul Nicholas Newcomen. Va avea jocul ei succes?
Odată pătrunsă în familie, Joanna își permite să cineze cu Nicholas, dar și să își facă prieteni, care se vor dovedi a fi alegeri înțelepte în materie de prieteni. Ross și Will sunt cei care trec, alături de ea, prin multe peripeții și cel mai important, prin ochii ei, văd adevărata identitate a acesteia.
Falsă identitate este romanul care mi-a stors, fără mari eforturi, lacrimi de bucurie. În încercarea de a se pune într-o postură nu tocmai precară, Joanna ajunge să săvârșească lucruri ce te izbesc pe spate de râs.

" - Joanna, nu este decent să mesteci gumă la masă.

ea se holbă la Nicholas ca și cum ar fi vorbit în limba chineză.

- Nu este frumos, interveni Ross, mustăcind.

- Aaa, dar ce să fac cu ea? Unde să scuip?

Nicholas își dădu ochii peste cap. Prietenul lui avea dreptate. Prostia îi strica frumusețea. Și, fără să stea pe gânduri, vrând să vadă până unde poate ajunge simplitatea, așa cum ea însăși spusese, îi zise:

- În farfuria mea.

Joanna inspiră cu putere și scuipă guma drept în farfuria lui Nicholas. 

Will își opri respirația, iar Ross își dădu capul de spate izbucnind într-un râs ce-i zguduia umerii, văzând expresia oripilată întipărită pe fața lui Nicholas.

- Ai crezut că nu are curaj s-o facă?, reuși să îngâne printre hohote de râs acesta.

- Ce te râzi ca boul, el mi-a spus unde să scuip, veni remarca nevinovată a Joannei.

Nicholas încă tăcea năucit.

- Data viitoare ai mare grijă ce îi ceri să facă, spuse Ross, iar Nicholas încuviință tăcut din cap."

" - Nu te mai grăbi așa, se răsti Nicholas întorcându-se din nou spre Joanna. Ar trebui să încerci să și mesteci friptura aia. Faci un zgomot mai ceva ca la ...

Se opri. Pentru o clipă i se păru că vede lacrimi în ochii ei și-l încercă o undă de remușcare, dar imediat își dădu seama că erau luciri năstrușnice. 

- Nu pot să-mi pierd timpul cu mestecatul.

- De ce?

- Pentru că trebuie să îmi umpli mațul. Nu-l auzi cum ghiorăie? Asta este tot un fel de decență... de aia de-a ta. Nu trebuie să-l las să sufere.

Will și Ross râdeau cu poftă. Nicholas se uita fix la ea. Era atât de sinceră și naturală, încât zâmbi la rândul lui și el. "

Într-o primă instanță, am nutrit sentimente de admirație pentru Nicholas, însă am avut parte de un șoc. Inima mi-a stat în loc în momentul în care, autoarea l-a înzestrat pe protagonist cu o gură spurcată, cu replici sfâșietoare. Autoarea Mirela Oprea este cea care știe cum să-ți fure o bătaie a inimii, ea știe cum să facă cititorul să fie surprins.

" - Apropo, eu am cumpărat această goliciune și nu-mi pare rău. Tot ce a fost în capul meu a fost să îți vină cât mai drăguț.

O văzu înroșindu-se și plecă spre ușă. Înainte să iasă, se opri spunându-i:

- Mi s-a părut frumoasă rochia când am cumpărat-o, dar acum, pe tine, îmi dau seama că este doar o cârpă neînsemnată.

Ieși din cameră cu un zâmbet de satisfacție când văzu nedumerirea furioasă întipărindu-se pe chipul ei. "

" - Este perfectă, nu-i așa?, se auzi vocea încântată a lui Ross.

După o mică pauză în care Nicholas o mai studie încă o dată critic, răspunse plictisit:

- Într-adevăr, exteriorul arată perfect, ca o carcasă împopoțonată, însă teamă mi-e că interiorul lasă mult de dorit. "

Se observă faptul că în ceea ce îl privește pe Nicholas, orgoliul pune stăpânire pe rațiune și îl determină pe acesta să gândească ilogic, din cauza mândriei de sine care l-a captat, făcându-l prizonierul unui ghețar nepredispus topirii.
Totodată, am avut parte de evenimente cu un puternic impact emoțional, evenimente echivalente unui cutremur ce răstoarnă emoții și trăiri peste cititor, fără a întreba dacă este permis acest lucru.
Joanna este ce care, de această dată, face dovada recunoașterii și decide să împărtășească prietenilor lui sentimentele care o domină, însă alături de ei suntem și noi, cititorii, martori ai existenței regretelor întipărite în suflet precum o pecete adânc localizată în cel mai ascuns loc al inimii.

" - Recunosc, am vrut să-l cunosc din curiozitate, fără intenția de a-l seduce. După o scurtă meditație, continuă. Dar, ca o ironie a sorții, tot ceea ce simt acum este... diferit... mă copleșește. Cred că este cea mai mare greșeală pe care am făcut-o în viața mea și, vezi tu, n-am cum să-mi bat joc de sentimentele lui, pentru că el mă urăște sincer. Nu suportă nici măcar prezența mea în aceeași încăpere cu el.

- O, nu, nu este adevărat. Se vede că nu îl cunoști câtuși de puțin. Dacă te-ar fi urât sau nu te-ar fi suportat, prezența ta nici nu ar fi contat pentru el, dar, crede-mă, nu îi ești indiferentă. "

De asemenea, gândurile lui Nicholas, se schimbă odată cu trecerea timpului, iar faptul că el simte ceva, dar comunică altceva, îl face să fie un bărbat instabil, din punct de vedere sentimental. Oscilarea între sentimente profunde, manifestate prin dragoste și ură, oferă prilejul de a înțelege cu adevărat ceea ce se perindă în mintea lui, chiar dacă, la o primă impresie, Nicholas nu poate fi numit un adept al statorniciei. Cum am menționat și anterior, acesta îl face pe cititor să nutrească sentimente, începând de la admirație și până la ură, iar treptat ura se diminuează și admirația își face, din nou, loc printre barierele inimii înghețate.
Gândurile îl amăgesc pe Nicholas și îl cufundă într-o stare de nostalgie, însă din aceste gânduri, nu lipsește Joanna. Prin acest tumultum de sentimente și gânduri nerostite, ni se oferă prilejul de a cunoaște o altă latură a lui Nicholas, acea latură sensibilă și greu de sesizat în cazul lui. Faptul că este un personaj enigmatic contribuie la unicitatea romanului, iar pe personaj îl putem numi un cufăr plin de secrete, o carte ce are învelitoarele frumoase, dar care în momentul citirii te conduce spre un tărâm plin de modestie, nostalgie și trăiri dintr-un trecut amăgitor.

" Deși refuza să recunoască, micuța Joanna reușise să scoată la iveală acea latură a lui de care fugea de ani de zile. Faptul că ea se afla atât de aproape de el, îl făcea să simtă un amestec tulburător de sentimente, ceea ce îl neliniștea și îl făcea extrem de irascibil. Se bucura că farsa nu ținea o veșnicie, dar totodată gânduri negre și dezamăgitoare îl făceau să-și treacă nervos mâinile prin păr. Era un bărbat ajuns la maturitate, cu o experiență amoroasă remarcabilă, iar atracția pe care o simțea față de ea era neașteptată. O dorea destul de mult și știa că și ea este atrasă de el, iar acest gând îi dădea un sentiment de satisfacție. De-a lungul anilor se obișnuise să aibă tot ce își dorește, iar femeile să îi cadă în brațe. Cu toate că era sigur că ea era o femeie cu o experiență vastă, nu se comporta cu el ca și cum ar fi vrut să-l seducă, din contră, îl accepta ca pe un bărbat atrăgător și destul de normal. "

Dar despre ce farsă este vorba?
Din nou, duritatea lui Nicholas este cea care stârnește controverse, iar jocul în care acesta a pășit treptat, aproape că l-a transformat. El, însă, poartă o mască dură, cu ajutorul căreia ascunde într-o notă perfectă tot ceea ce simte.

" - Și dragostea? Dragul meu, spuse ea intenționat, apăsând pe cuvinte, dragostea ce înseamnă pentru tine?

- Absolut nimic, eu nu cred în dragoste. Numai persoanele slabe cred în așa ceva. În plus, ea nu aduce decât durere și suferință.

Un râs puternic ieși din gâtlejul lui:

- Să nu-mi spui că tocmai tu crezi în dragoste. Sper că nu te-ai îndrăgostit de fiecare bărbat în parte." 

Nicholas era, într-o altă ordine de idei, și vulnerabil, iar faptul că acesta își găsește alinare în prezența unui obiect de artă, mă duce cu gândul la sensibilitatea pe care acesta o emană în tot acest timp, în care se află acolo unde consideră că îi este locul. Pe de altă parte, această parte a lui, remarcată prin sensibilitatea, dar și obiectul de artă asupra căruia meditează, pot să fie o eschivare de la realitate, el încercând să pozeze, oarecum, în tipul dur și fără suflet, dar cu o inimă de milioane. Placajul pe care acesta și l-a construit în jurul său ar fi trebuit să îl protejeze de ceea ce înseamnă amăgire și suferință, însă, în schimb, barajul din jurul său nu îi permite să își deschidă sufletul și, astfel, se alege cu cele mai dureroase trăiri.
Se observă și faptul că în orice lucru, el o vede pe Joanna, chiar dacă nu își dorește acest lucru. Faptul că nu o poate uita, faptul că este mereu cu gândul la ea, mă face să spun că sentimentele pe care el le nutrește pentru aceasta, nu sunt precum frunzele suflate de vânt, ci sunt statornice și se lipesc precum un melc de asfaltul cald.

" Niciodată nu mai comparase pianul cu o femeie. Pentru el pianul era sacru, era oaza lui de lumină în care își găsea liniștea. Era singurul fel prin care el dădea glas viu sentimentelor și vulnerabilităților sale. "

Cum fără prieteni, viața nu este trăită în adevăratul sens al cuvântului, așa și Nicholas are nevoie de prietenii lui pentru a trece prin perioadele grele ale vieții. Will și Ross sunt tipii care, prin ceea ce reprezintă ei, dau poveștii o altă însemnătate, o fac mai plăcută și mai savuroasă. Totodată, ei sunt cei care pun la îndoială starea de spirit a prietenului lor și acest lucru îi determină să emită păreri referitoare la comportamentul lui Nicholas din ultima vreme.

" - Ce te-a apucat? îl întreabă el pe Ross. De ce te porți așa cu Nick? N-ai observat că în ultimul timp a devenit foarte tensionat? Din câte știu și la birou, atmosfera este la fel de incendiară. Toată lumea, de la directori executivi, până la femei de serviciu, stă cu sufletul la gură să vadă starea de spirit a lui Nick în ziua respectivă. Și crede-mă, nu este amuzant deloc. Din contră, panica îi extenuează pe toți, iar șeful lor este de nerecunoscut. Cu siguranță eu cred că are mari probleme. Nu știu de ce nu are curajul să vorbească cu noi, ar trebui să-i fim alături, să-l ajutăm. "

Când prietenii lui sunt dornici să îl ajute și să-i îmbunătățească starea de spirit, Nicholas refuză orice contact cu prietenii săi, în special, comunicarea în ceea ce îl privește pe el și sentimentele lui. Dar care să fie cauza care îl determină să fie atât de impulsiv, atât de închis și neglijent față de cei care i-au fost mereu alături?
În ceea ce o privește pe Joanna și pe tandrul Nicholas, treptat, între ei, se va observa o apropiere, iar unele certuri vin precum o avalanșă peste cititor. Inițial este deranjant faptul că cei doi nu știu ce își doresc, însă, înaintând în lectură, se ajunge la concluzia că ceea ce se petrece între cei doi este perfect normal, fără tente abuzive în materie de iubire. Totul decurge precum în viața reală, relația fiind, poate, cu o tentă mai piperată decât ceea ce se petrece în realitate.
Așadar, momentele imprevizibile sunt precum un râu în care, înloc de apă, curge un nectar duce, ademenitor, cu miros și gust îmbietor și plăcut. Timiditatea, simplitatea și eleganța, totodată, fac din aceste momente, clipe de neuitat.

" - Dacă sandaua aceasta se potrivește piciorului tău, ce se spune că ar trebui să primesc în schimb? o întrebă el cu ochii năstrușnici.

Tristețea ei dispăru ca prin minune și își mușcă cu putere buza de jos ca să nu izbucnească în râs. Făcând pe neștiutoarea ridică din umeri.

- Poate... un sărut?

El chicoti și rămase câteva clipe cu privirea ațintită în profunzimea ochilor ei verzi.

- Nu, asta primea broscoiul, prințul primea cu totul altceva, dar mă mulțumesc deocamdată și cu un sărut.

- Dar cine a zis că tu ești prințul, chițăi ea veselă.

- Nu? Dar cine sunt?

- Broscoiul cel râios, răspunse ea serioasă.

Nicholas o fixă cu privirea și înghiți cu zgomot.

- Și cumva pe acest broscoi îl transformi în prinț?

Intimidată, Joanna vru să schimbe subiectul, dar ceva din privirea lui o făcu să dea aprobator din cap.

- Dacă aș ști că aș avea putere de izbândă, aș încerca măcar.

- Ce preferi? Broscoiul sau prințul?, o întrebă el privind-o încă adânc.

- Pe amândoi, veni răspunsul ei grăbit, iar el izbucni în râs.

- Nu uita că îmi ești datoare, îi făcu el cu ochiul, după ce îi puse sandaua în picior. "

Astfel de momente comice mă determină să spun că pe tot parcursul cărții nu a existat termenul de plictiseală. Chiar dac acest roman este unul foarte amplu, suspansul este principalul factor care apare mereu, iar faptul că apare și o notă comică, datorită personajelor, romanul devine unul catalogat ca fiind o lectură lejeră, presărată cu peripeții și situații neașteptate. Și când te gândești că totul a început doar de la o pură înțelegere între Joanna și tatăl ei... Mirela Oprea ne poartă pe toate tărâmurile necunoscute ale iubirii și ale urii, determinând, astfel, cititorul, să nu își ea mâna de pe carte până nu o termină.
Sentimentele protagonistului nu prezintă stabilitate, iar, din punct de vedere emoțional, nici măcar el nu este stabil, starea de bine transformându-se, brusc, în incertitudine, iar iubirea în ură.

" O ura din tot sufletul pentru tot ceea ce îi făcea. Cine era ea să îi dea întreaga existență peste cap? Până nu demult era plictisit și nestatornic. Era unul dintre reprezentanții genului masculin bogați și cât de cât atrăgători. Relațiile lui, de altfel destul de scurte cu femei frumoase și atrăgătoare, fuseseră până acum agreabile și fără implicații sau obligații. La un moment dat, când considera el, se retrăgea cu eleganță, afirmându-și cu tărie că este un burlac convins. În ultimul timp, însă, încerca să identifice sentimentul nou și incomod pe care îl încerca. Spre surprinderea lui constatase că nu era chiar atât de neplăcut. "

În ceea ce o privește pe Joanna, aceasta încearcă să îi comunice lui Nicholas ceea ce este ea, de fapt, ceea ce reprezintă și care sunt adevăratele ei sentimente în ceea ce îl privește pe el. Cu un om atât de irascibil și instabil din punct de vedere emoțional, credeți că aceasta se va face înțeleasă?
Luându-și inima în dinți, Joanna dorește să mărturisească tot adevărul. Dar ce ascunde ea, de fapt? Va reuși să spună exact ceea ce dorește? Va fi atât de puternică, încât să recunoască tot?

" O urmă de vinovăție o străbătu ca un junghi, iar ea reflectă cu neliniște că ar fi fost mai bine să recunoască adevărul. Întotdeauna avusese încredere în oameni și era conștientă că micul ei secret la început va șoca, dar apoi va fi în siguranță sau cel puțin ea va fi cu sufletul împăcat. Era convinsă cu desăvârșire că va putea să suporte cu stoicism privirile iscoditoare și întrebările curioase, dar mai ales sceptice. Indiferent cum vor decurge lucrurile, zilele lor de înfruntare trecuseră sau, mai bine zis, erau aproape de final. "

În ființa lui Nicholas, la polul opus, se instalează orgoliul masculin și gelozia, iar aceste două caracteristici fac din Nicholas un zeu al gheții, impenetrabil, imposibil de topit și greu de cucerit. Dezvăluirile pe care acesta i le face lui Ross sunt cutremurătoare, surprinzându-i, încă o dată, egoismul atât de caracteristic.

" - O urăsc pe această vrăjitoare care a reușit să-mi bântuie visele! O urăsc pentru că a reușit să-mi tulbure somnul! "

Ură sau dragoste? Fidelitate sau trădare?
Autoarea, pe lângă personajele deja existente, a mai introdus în scenă un personaj extrem de reprezentativ, care are un rol bine stabilit, astfel că datorită acestui bărbat, Joanna reușește să afle cine este cu adevărat și pentru cine nutrește sentimente demne de luat în considerare. Așadar, noile personaje au rol predefinit, contribuind la starea de spirit a celor doi protagoniști, Joanna și Nicholas.  David, însă, este unul dintre cele mai înțelegătoare personalități de sex masculin întâlnite pe tot parcursul cărții, având, totodată, rolul de interogator, deoarece îi adresează Joanne o serie de întrebări la acre ea rezistă cu stoicism. Prin intermediul întrebărilor adresare, dar și prin prietenia pe care acesta i-o oferă Joannei, protagonista se redescoperă pe sine.

" - Joanna, te întreb ceva, dar vreau să fii sinceră. Ce înseamnă Nicholas pentru tine?

Primul ei gând fu să nu răspundă, dar în clipa următoare își spuse că era o prostie și o lipsă de bun simț din partea ei. David se arătase a fi un prieten adevărat. 

- O poveste... un vis devenit realitate, el este totul pentru mine, însă eu nimic pentru el...

- Am înțeles, o întrerupse el, Nicholas este un tip extrem de norocos.

- Nu, sări Joanna, eu sunt cea norocoasă, însă teamă mi-e că am distrus totul.

- Nu înțeleg.

- Am încercat din răsputeri să topesc zidul de gheață pe care și l-a construit în jurul său, și cu cât încercam să pătrund mai adânc, cu atât el se ascundea mai bine în spatele măștii de răceală care îngheța pe oricine se apropia mai mult. "

Să fie chiar așa cum spune Joanna? Dacă pentru ea, Nicholas, este totul, în ochii lui ce reprezintă Joanna?
Când Nicholas descoperă cine este aceasta cu adevărat, termenul de iubire capătă o nouă asemuire, valorificându-și, astfel, adevărata însemnătate.

" Fiind deținătorul unei averi atât de vaste, femei avide și prefăcute nu încetaseră să îl măgulească, dar niciodată, niciuna nu îl iubise cu adevărat. În schimb, fata încăpățânată și curajoasă care dormea în brațele lui nu contenise nicio clipă să lupte pentru a-l convinge să, mai presus de toate, existența înseamnă iubire. Și ca o ironie a sorții, frumoasa adormită, exact ca în poveste, îl iubea cu adevărat pe el, omul, nu magnatul. "

Chiar dacă este animat de iubire, Nicholas nu oferă prilejul nimănui de a-l critica, nici chiar prietenilor, în condițiile în care nici el nu îi critică. El este propriul lui profesor care a învățat din greșelile înfăptuite în trecut și care i-au marcat viața și existența într-un mod deosebit de puternic.

" În același timp, în baie, Nicholas stătea nemișcat în fața oglinzii. Apa curgea în chiuvetă, scurgându-se în sifon, iar el realiză că și viața lui se scursese la fel până acum. Joanna avusese dreptate când îi spusese că nu se va mai putea privi în oglindă.

- Idiotule, aproape că țipă el, ești un idiot cu "I" mare.

" - Știu", răspunse imaginea din oglindă, " dar tu ești cel mai deplorabil... nu o meriți, știai? "

- Da, știu toate acestea, dar cu toate astea o iubesc, auzi? Am iubit-o dintotdeauna...

"- Hei, bătrâne, nu pe mine trebuie să mă convingi. "

Nicholas își apropie fruntea de oglindă ș oftă adânc.

- Sunt pierdut, iubesc cu adevărat pentru prima dată și s-ar părea că, pe bună dreptate, ea mă va urî pentru tot restul vieții. "

Ce se va întâmpla cu cei doi? Se va materializa relația lor?
O să observăm faptul că povestea abia în ultimele pagini începe, iar acest fapt este cât de poate de apreciat, în condițiile în care nu există loc de monotonie în cadrul acestui roman. Totodată, surprizele nu întârzie să apară, iar mie nu mare mi-a fost mirarea când am constatat că Mirela Oprea m-a cucerit cu opera s-a de debut. Nu mă așteptat la o astfel de poveste, care, până la urmă, face dovadă iubirii adevărate. Până să se ajungă acolo, însă, gropile cu impedimente stau la orice pas. Sunteți pregătiți pentru a face cunoștință cu Nicholas și Joanna? Aveți loc pentru mai multe persoane în suflet? Vor urma secvențe, în carte, prin intermediul cărora familia se va mări. Care este surpriza finală?

Recomand cu mare drag această carte tuturor iubitorilor de lectură! Nu o să vă pară rău că ați achiziționat-o!

Mulțumesc autoarea pentru posibilitatea de a citi acest roman frumos și lejer unde dragostea este în centrul atenției!
Cartea poate fi comandată cu doar un click aici.

Steluțe:

Lectură plăcută!