Recenzie - În mintea comisarului de Teodora Matei

În mintea comisarului

Cărțile polițiste? Nu în tocmai pe placul meu. În mintea comisarului? O carte polițistă și, totuși, am adorat-o, m-am bucurat din plin de fiecare fragment. Am savurat-o. Am devorat-o. Ce are oare această carte atât de special, încât să bulverseze cititorii și să îi facă să nu mai țină cont de gen? Pe mine m-a captat și, mai mult de atât, mi-a oferit exact ceea ce am nevoie de la o carte. Acțiune, suspans, adrenalină. În mintea comisarului este lectura perfectă, o lectură ce nu ține cont de gusturi, de genul preferat sau de orice altceva. În mintea comisarului este o carte diferită, o carte care știe să atragă cititorii. Pentru mine, aceasta a fost doza perfectă de acțiune de care am avut nevoie. Mai mult de atât, cartea surprinde, iar autoarea reușește să poarte cititorul prin evenimente stranii, prin tuneluri predispuse pericolului, prin canele ce te absorb precum absoarbe un burete apa.
Ce mi-a plăcut atât de mult la această carte? Pentru mine răspunsul este simplu de dat, deoarece mi-a plăcut absolut tot.  Personajele m-au încântat, am luat parte, alături de ele, la evenimente care nici prin cap nu mi-ar fi trecut că pot fi consemnate. De asemenea, stilul autoarei care este unul lejer și accesibil pentru oricine mi-a facilitat lectura și m-a făcut să o consider ca fiind una dintre acela câteva lecturi frumoase din această lună. Nimic nu m-a deranjat în ceea ce privește acest volum și chiar și acum mă întreb: cum este posibil așa ceva? Uite că se poate, iar autoarea Teodora Matei a avut ocazia de a mă cuceri prin acest roman.
Nu știam la ce să mă aștept, așadar, am pornit oarecum sceptică pe acest drum presărat cu obstacole. Treptat, însă, nu am știut cum să fac să citesc mai repede, pentru că suspansul mă podidise, iar eu eram nerăbdătoare să văd ce se întâmplă, care mai este viața personajelor, prin ce necazuri mai intră și cum reușesc să scape de orice impediment. Această carte se numără printre acele cărți pe care abia am așteptat să le finalizez și parcă nu aș fi vrut. Așa se întâmplă mereu cu acele romane care sunt calitative și, se pare că acest roman și-a câștigat locul în sufletul meu și a urcat pe un piedestal, acolo unde puține scrieri ajung.
Simt că nu am destule cuvinte pentru a descrie toate sentimentele și emoțiile care m-au animat în timpul lecturării acestei cărți, iar acest lucru nu poate fi remediat, deoarece oricât de mult aș medita și aș reflecta la ceea ce s-a întâmplat, la ceea ce aș putea să comunic în legătură cu acest roman, cuvintele s-ar dovedi tot insuficiente. Un lucru este cert și anume faptul că acțiunea cărții, personajele, dar și autoarea vor rămâne mereu în sufletul meu, deoarece în momentul în care calitatea își spune cuvântul, imaginile, gândurile și trăirile nu pot fi șterse cu buretele. Din contră, sunt sigură că ele se vor perinda mereu prin ceea ce reprezint eu, dar și prin minte și suflet.
Cum începe totul? Totul începe în vogă, iar intriga este cu adevărat intrigă. Ea este cea care reușește să introducă, încă de la primul contact, suspansul și frica în mădulare. Acest aspect s-a dovedit a fi unul bine conturat, un aspect ce are rolul de a determina cititorul să nu lase cartea din mână până nu o finalizează.
O moarte subită a unei bătrâne numită Mia Vlaicu, o tânără, aparent, în lacrimi și dezamăgită, un incident ce instalează suspansul. Cora Abrudan, nepoata Miei, și-a pierdut una dintre dragele cunoștințe, însă de această dată, trebuie să fim atenți pentru că nu putem avea încredere în personaje. Ele sunt cele care nu ne oferă timp de respiro, iar când vine vorba de un popas, nu îți permiți să te așezi pentru a te relaxa, pentru a-ți relaxa mușchii, deoarece orice secundă contează. O secundă poate însemna viață sau moarte.
Această moarte stranie și întâmplătoare face furori în lumea pe care Teodora Matei a construit-o, dar, totodată, este binevenită, deoarece de aici totul ia amploare. Cauza morții, însă, este una banală,  cauză ce dă bătăi de cap celor care se ocupă de caz. Inspectorii și medicii, totodată, ne fac și pe noi să purtăm frică pentru că în acest roman, nimic nu este cert, ci doar comisarul are prilejul de capacitatea de a elucida misterul.

" - Ingestie de substanță toxică, voluntară sau nu... Trebuie să aștept criminaliștii, așa mi s-a spus... Nu mă interesează ce fac ei mai departe... Nu, nu putem ajunge la cazul acela, trimite pe altcineva...

- Deci chiar credeți că s-a otrăvit?! Că a vrut să moară?! întrebă Cora suficient de tare încât să fie auzită de cei ce ezitau să părăsească treptele dintre etaje. O, Doamne, nu mai am p nimeni, am rămas singură... suspină încet. " 

Am fost extrem de atentă la detalii, iar acest lucru nu m-a ajutat să descopăr mai repede misterul, ci Teodora Matei a reușit să îmi prindă urechile cu toate aceste evenimente și oricât am încercat să mă zbat pentru adevărat, doar în final am aflat ceea ce stătea la baza misterului.
Până să aflu, însă, am parcurs o lungă călătorie alături de comisarul Iordan, iar alături de el am avut parte de surprize peste surprize. Crime, răpiri, o moarte oribilă și crudă, un amalgam de emoții și de trăiri, acestea sunt cuvintele prin care aș putea să descriu romanul În mintea comisarului.
Am iubit această carte și încă o îndrăgesc, deoarece evenimentele și-au croit drum liber prin mintea mea. Autoarea Teodora Matei mi-a deschis apetitul pentru cărțile mystery și thriller, iar eu mă voi delecta și cu alte lecturi de acest gen.
Chiar dacă, inițial, nu știam la ce să mă aștept, treptat autoarea m-a surprins din ce în ce mai mult, iar dacă ar fi să vă vorbesc despre final, nu aș avea cuvinte să spun cât de mult mi-a plăcut. Mă credeți când vă spun că nu mi-ar fi trecut niciodată așa ceva prin minte? Un final demn de lăudat, personaje dragi, care se instalează repede în suflet și acțiune care are menirea de a te ține în priză. Toate acestea pot fi găsite doar în romanul În mintea comisarului, unul dintre cele mai frumoase, intrigante și misterioase romane pe care eu le-am citit.
Întrebarea rămâne, însă, una fără răspuns, în momentul de față. Eu cunosc și răspunsul, însă pentru voi este necunoscut. Când tot acest tumult de evenimente se abate asupra unei minți predispuse uitării, să fie oare toate acestea rodul imaginației? Ce este realitate și ce este ficțiune?
Într-un roman în care imaginarul se împletește cu realul, cititorului i se cuvine doar să citească, să se aventureze în noi activități și să se bucure de o aventură pe viață și pe moarte. În mintea comisarului este suplimentul perfect de adrenalină și mister, un tărâm în care viața reală este prea crudă pentru a fi percepută ca atare. Ești tu pregătit pentru a deveni un detectiv? Preferi să descoperi sau să te lași descoperit?
Dacă ar să spun că recomand această carte doar iubitorilor de mystery și thriller aș minți, deoarece, în ceea ce o privește, consider că nu e obligatoriu să îndrăgești acest gen pentru a te bucura de o asemenea lectură. De aceea, recomand cu drag acest roman tuturor iubitorilor de lectură și sunt sigură că nu va fi o dezamăgire.
Teodora Matei a devenit încet o Agatha Christie de România, o autoare care știe cum să suprapună realul cu imaginarul, o autoare care știe să acapareze prin scrierile ei și să provoace acea stare de bine și de tristețe în momentul finalizării romanului. Vă spun sincer că mai vreau. Orice carte bună este prea scurtă, iar acest aspect se valorifică și aici.
În ceea ce privește ratingul, acord cu mare drag cinci steluțe cărții, deoarece mi-a plăcut extrem de mult și nu am găsit nici un aspect care să nu îmi placă. Deși, uneori, nu îndrăgesc scrierile ale căror acțiune se desfășoară pe teritoriul României, uite că acest roman face abstracție și de la acest aspect și își întrece orice limită.

Mulțumesc mult, Teodora Matei pentru exemplarul oferit spre recenzie!

Steluțe:

Lectură plăcută!