Treceți la conținutul principal

Recenzie - Inspiră adânc! Expiră! de Ciprian Albu

Inspiră adânc! Expiră!

Editura: Sedcom Libris
Număr de pagini: 139
Limba: Română
Tip de copertă: Broșată
Autor: Ciprian Albu

Cartea Inspira adanc! Expira scrisa de Ciprian Albu a aparut la editura Sedcom Libris.

Parerea psihologului, Roxana Mihaila:

Citirea acestei carti este, pur si simplu, o calatorie tulburatoare cu un roller coaster care te conduce, cu viteza ametitoare, pe un drum cu sens unic, in care fiecare secunda este simtita altfel. Povestea te uluieste si te surprinde in permanenta, te proiecteaza pe verticala si orizontala, intr-un viitor transformat in trecut sau trecut conturat in perspectiva. Amestecul de senzatii declansate este sustinut de pereti reali si ireali printre care esti ghidat, fara sa intelegi catre ce anume. Susul este jos, palpabilul devine fantastic, iar ce pare fantezie este transformat in concret. Firul actiunii te conduce, repetitiv, catre acelasi centru, de parca o camera de luat vederi s-a hotarat sa filmeze, in slow motion, din toate unghiurile posibile, obsedant, acelasi punct: ploaia de meteoriti. Vertijul este accentuat de personajele prezentate ca intr-un evantai de oglinzi: o infatisare este surprinsa intr-un capitol, si alta este reflectata, in imaginea altui personaj, in capitolul urmator. Din cand in cand, emotiile care te coplesesc sunt cadentate de ritmul unor melodii actuale, cu aroma vintage, care incep sa sune in fundal sau de momente de stop-cadru, punctate de dialoguri necizelate ale realitatii. Acum prinzi firul actiunii, acum il pierzi. Inspiri adanc si expiri.

 Parerea ilustratorului, Daniela Burdia:

Cand citesti o carte poti avea diferite tipuri de trairi, insa cea mai adanca, cred, este cea care te determina, la sfarsitul lecturii, sa strangi cartea la piept din dorinta, poate, de a prelungi trairea aceea profunda generata de ea. Fiecare isi exprima trairile in mod diferit, la mine trairile se materializeaza in linii, forme si culori, si mintea mea a fotografiat aceasta emotie cauzata de Inspira adanc! Expira! si a transpus-o in ceea ce avea sa fie coperta acestei carti. Doua suflete pereche traind in acelasi univers pe care insa il inteleg si-l percep diferit avand mijloace de exprimare distincte ca urmare a limitelor personale. Fiecare protejandu-si propria intimitate, propriile orgolii, cu sacrificii prea mari. O carte ca o spirala, care te invarte ametitor intr-un carusel al senzatiilor, explozii de meteoriti, alaiuri de broaste testoase, iarba arsa, mirosul sarat al marii, natura intreaga si intregul univers in comuniune cu trairile complexe ale personajelor. Inspira adanc! Expira! este o carte pe care sa o strangi la piept, care-ti lasa un gust dulce-amar, care te supune meditatiei, te face sa-ti pui intrebari legate de tine, de lumea ta, de erorile personale si de sansa de a le corecta cel putin pana la urmatoarea ploaie de meteoriti.

Parerea autorului:

 Intr-o dimineata mohorata de noiembrie, Monica, fetita mea, care pe atunci avea patru ani, a desenat chipul unui om suparat, conturandu-l insa din creion doar pe jumatate. Am intrebat-o atunci de ce i-a desenat fata asa. Mi-a raspuns senin: ,,Pentru ca pe acolo, unde nu e nimic, intra gandurile lui rele si triste...” Asa s-a nascut „Inspira adanc! Expira!”, din desenul unui copil minunat. Cativa ani mai tarziu, in luna decembrie, cand am scris cartea, cel care mi-a alimentat in permanenta energia, fiind sustinatorul meu neconditionat, a fost David, baiatul meu. Lor, acestor copii magici, le este dedicata cartea mea...

 Parerea editorului:  

E o poveste aici, veche poate de cand e lumea şi pamantul. O replica a iubirii intr-o lume de hartie in care clipele se numara in pagini citite versus traite. La inceput e o iluzie a unei iubiri platonice. Dar Iubirea nu se mulţumeşte niciodata cu putin. Vrea totul, cere totul, arde totul. Pentru ca poarta in ea amintirea perechii edenice. Şi pentru ca nu o poti reface atat de uşor, ramane doar caietul cu exerciţii imperfecte, profund umane. Nostalgice dupa implinirea absoluta. Simţi sfasierea la fiecare pas ca o amprenta muzicala care moduleaza gravitaţia afectiva a personajelor. Iar laitmotivul ploii de meteoriţi, tip de experienta salvatoare, transcendentala, leaga destinele intr-o intamplare fericita a fiinţei sau le incrucişeaza aproape ironic si demonic drumurile, ii apropie şi ii indeparteaza ca intr-un joc de sah in care miza este uneori stranie. Simbolurile cad frumos pe textura textului, impresioneaza prin naturalete, dar isi rezerva un substrat in plus de semnificaţie. In cate feluri nu am putea oare recepta prezenta fatidica a miilor de broaste testoase la ineditul spectacol stelar care schimba iremediabil destinele daca nu şi ca o invocare a unor forte magice capabile sa instaleze eternitatea ca singura karma care poate da o noua sansa principiului feminin si celui masculin, Yin şi Yang? De aceea place atat de mult cartea lui Ciprian Albu. Pentru ca e despre viata aşa cum e ea cu adevarat. Pentru ca totul e pe cat de simplu, pe atat de complicat. Şi mai ales poate pentru ca e despre mine sau despre tine, despre cautarea sufletului-pereche in viata si dincolo de ea, despre Eros si Thanatos, despre chemari mai presus de inteles si de fire. Acestea sunt cateva dintre intrebarile care vor fi ramas ca ecou şi dupa ce vei fi intors ultima fila a carţii. Iata de ce „Inspira adanc! Expira!” nu e doar o tehnica de respiratie necesara, ci şi un stil de viata care are forta de regenerare. O carte rascolitoare de care nu vei uita prea curand.

Scriu despre această carte nu doar pentru faptul că trebuie să o recenzez, scriu despre această carte pentru că mi-a trezit o emoție, m-a captivat și, deși inițial, nu știam la ce să mă aștept, pe parcursul cărții, chiar eu a trebuit să-mi șoptesc: Inspiră adânc! Expiră!
Vă vine să credeți sau nu, cartea este scrisă de un autor român și, da, a făcut o treabă bună scriind-o în principiu pentru că autorul, Ciprian Albu, a știut ce să consemneze în contextul cărții. Prin dăruire scrisului, el a finalizat un volum care merită citit și, deși la început, nu îmi formasem o părere despre carte, cu timpul nu m-am mai putut dezlipi de ea. A stat în mâinile mele până am terminat-o.  Am trăit-o. Am trăit pentru câteva ore într-o lume altfel, într-o lume predispusă inevitabilului, într-o lume creată special pentru a face cititorul să simtă emoții, să simtă vibrații la nivelul creierului și al inimii. 
Cert este faptul că, pur și simplu, pentru mine, această lectură, a fost o detașare de cotidian. Am trăit o experiență unică alături de personaje, am trecut prin momente de cumpănă alături de ele și am asistat la evenimente care nici prin ca nu mi-a trecut că ar fi posibile. O minte ingenioasă nu se inspiră, o minte ingenioasă creează o poveste originală, o poveste care să marcheze cititorii, o poveste nemaiîntâlnită de nimeni până acum. Subiectul pe care această carte îl abordează este unul unic, un subiect bine gândit ce nu lasă loc de reproșuri. Un astfel de subiect ar trebui să stârnească curiozitate, să capteze și să captiveze. Autorul, Ciprian Albu, a reușit mai mult de atât, iar pe lângă cele menționate, el a reușit să aducă la viață personaje, oarecum fictive. Este important faptul că există acolo un loc în inima mea unde aceste personaje și-au făcut loc sau poate, dintotdeauna, ele aveau un loc rezervat. O să credeți că este posibil și acest aspect, însă eu țin cu dinții de această premisă și spun clar și răspicat că o astfel de operă merită citită. Merită devorată. Trăită. Experimentată.  
Autorul reușește să îmbine fantasticul și realul cu știința, cu natura, cu acele elemente ale naturii independente, care acționează singure, dar în grupuri, când o fac, sunt fatale. Ore despre ce o fi această carte, totuși?
Începutul este ca oricare altul, simplu și la subiect, normal și demn de luat în calcul. În ceea ce privește personajele, acestea, încă din primele pagini, sunt enigmatice, sunt construite pentru a impresiona și pentru a-și dezvălui identitatea, abia atunci când te aștepți mai puțin. În asta constă, de fapt, surpriza, nota explozivă, iar autorul, relativ ușor, realizează un astfel de taifun. 
Știți cum văd eu acest volum? Ca o bombonică ce odată savurată, creează dependență. Acest roman reușește să facă mult mai mult, el reușește să rămână viu, să își croiască poteci în inima cititorului pentru a se asigura că nu va părăsi niciodată cel mai intim loc al sufletului. Realmente, nu exagerez, ci, din contră, nu știu cum să îmi exprim mai bine ideile pentru a fi înțelese ca atare, în profunzime. 
Când stau și meditez asupra cărții că gândesc cât de greu m-am desprins de unele personaje, cât de greu mi-am luat adio de la cadrul paradisiac în care are loc acțiune și cu cât de multă ușurință îmi aduc aminte orice detaliu referitor la această carte. 
Am fost prizoniera unei închisori, o închisoare particularizată prin intermediul scrierii Inspiră adânc! Expiră! Singurul lucru care mi s-a permis din momentul capturării a fost să respir, sacadat, în orice caz, deoarece rar ți se oferă prilejul de a-ți permite să iei o gură de aer. Respirând mi-a fost frică că poate povestea se va sfârși, că poate totul este doar pura mea imaginație, dar nu a fost așa. Experiența a fost reală și încă mai face ravagii în mintea mea pentru că nu îmi pot lua gândul de la personaje și de la acțiune. Am fost surprinsă și târâtă peste mări și țări, dar am făcut asta pentru că personajele nu îmi dădeau de ales. Altă cale nu mai exista. Ori citești acum cartea, ori o vei citi. Doar aceste două posibilități există, nimic mai mult, nimic mai puțin. 
Am îndrăgit personajul principal, deoarece face dovada celei mai enigmatice personalități, dar alături de acesta o s-o plasez și pe Simona, femeia care nutrește o pasiune pentru ceea ce înseamnă lumea vie, pentru ceea ce înseamnă natură. Cred că cel mai bine m-am identificat cu acest personaj și este important ca măcar un personaj să fie asemănător cu lectorul, deoarece regăsirea în alte personaje sporește detașarea de lumea reală și, astfel, cititul devine mai plăcut, cu o ritmicitate aparte. 
Povestea, în mare parte, surprinde apropierea dintre cei doi, zilele petrecute împreună, impedimentele, dar și trecutul la care autorul se raportează. Prin prisma acestuia am putut observa experiența de viață a bărbatului, sentimentele nutrite și gândurile nerostite. Aceste gânduri mute oferă, din plin, posibilitatea cititorului de a înțelege ce îl animă pe personaj, de a se pune în situația lui și de a experimenta alături de el un trecut sinuos ș un viitor lăsat în suspans. 
Cărțile de acest gen trebuie, neapărat, să conțină un factor declanșator, astfel că pentru mine, totul a luat amploare în momentul în care, pe plajă fiind, cele două personaje se rătăcesc și petrec o mare parte din noapte pe plajă, studiind natura și apreciind fiecare pală de vânt, sosită la momentul potrivit. De ce spun că acesta este momentul cel mai apreciat de mine? Consemnez asta pentru că nu am cum să omit acest aspect, în condițiile în care cerul pare plin de stele, dar, de fapt, acestea nu sunt ceea ce par a fi. Cum vi se pare asta? Ce spuneți dacă în fiecare seară la aceeași oră se produce un inevitabil fenomen care stârnește curiozitate, un fenomen care te lasă cu gura căscată, nu îți permite să respiri și crezi că totul s-a terminat. Dar dacă totul este, de fapt, doar o iluzie? Dacă totul este rodul imaginației bogate? O fi real sau o fi o simplă imagine mult prea reală pentru a fi percepută ca fiind doar un simplu vis?
Există întrebări peste întrebări la care eu știu răspunsul, însă vouă doresc să vă stârnesc curiozitatea. Momente apocaliptice își fac simțită prezența, iar la ora 22:45 pare că totul se sfârșește, însă nu este decât începutul, începutul unei povești brodate precum un catarg ce îți vine în ajutor pentru a nu te scufunda de tot. Și, totuși, te afunzi în carte precum într-un nisip mișcător, iar la final realizezi că, deși nu iubești nisipul, el a fost binevenit pentru că ți-a arătat ce înseamnă să trăiești în orice condiție, în orice gen literar. 
Cât de pregătit ești pentru a face față orei 22:45? Ți-au luat curajul cu tine? Ti-ai pregătit rezistența emoțională în săculețul pe care îl deții? Dacă vrei să înaintezi în lectură ai nevoie de toate acestea și, desigur, de câteva ore pentru a realiza că ce ai citit a fost ceva mai mult decât frumos și captivant. Oare o fi fost povestea vieții tale?
Când vrei să plângi, când vrei să fii fericit, cât ai curaj citește cartea Inspiră adânc! Expiră! Simte-o și trăiește-o! Nu o lăsa din mână și asigură-te că nu te va deranja nimeni pe parcursul lecturării. Fii pregătit pentru ceea ce înseamnă o operă calitativă. 
Vrei să auzi că asta nu e tot? Vrei să vezi cum o ploaie de roci se îndreaptă spre tine și tu nu poți face nimic pentru că existența ta este pusă în pericol? 
Am ajuns la concluzia că personajele și cuvintele se împletesc cu glasul șoptit al autorului, care te îndeamnă să parcurgi cât mai repede cartea pentru a nu pierde, astfel, firul epic al poveștii.
Literalmente, în situațiile în care ai ocazia să citești astfel de cărți, trebuie, necondiționat, să expiri adânc și să expiri, iar, mai apoi, să îți oferi posibilitatea de a medita la cele întâmplate.
Voi sunteți pregătiți pentru a o cunoaște pe Simona, Ingrid, Grigore și pe cel mai bun protagonist? Personajele sunt, categoric, nerăbdătoare să își facă prieteni noi. Vrei să fii chiar tu unul dintre ei?

Recomand cu mare drag această carte tuturor cititorilor! Dacă vă place să citiți sunt sigură că această carte va fi pe gustul vostru. 
Eu nu știu dacă acest volum va mai avea o continuare, tot ce pot să zic este că finalul a fost neașteptat și greu de imaginat, de aceea țin să îl felicit pe autor pentru o astfel de imaginație!  

Mulțumesc, Ciprian Albu pentru exemplarul oferit spre recenzie! Cartea poate fi achiziționată cu doar un click aici. De asemenea, dacă achiziționați și o carte interactivă, transportul va fi gratuit!  

Steluțe:

Lectură plăcută!
Ne citim data viitoare! 

Comentarii

  1. Hmm.. mă tentează cartea. Se citește ușor?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Buna, Andy! Datorită paginilor puține si datorita scrisului relativ mare, cartea se citeste cu ușurință în doar câteva ore. Totul depinde cat cat de atras vei fi de subiect si cat de motivat esti in ă continua lectura. Eu iti recomand cu mare mare drag acest volum. Astept păreri:)

      Ștergere
    2. Mersi de informatie. Am multe carti care isi asteapta rândul sa fie citite, nu stiu când voi ajunge si la aceasta. Nu se stie niciodata ce rezerva viitorul.

      Ștergere
    3. Asa este. Iti urez lectură placuta, în cazul în care iti vei dedica timpul citirii ei!

      Ștergere
  2. Imi place cum ai consemnat recenzia! Felicitari si pentru aceasta recenzie. Mai asteptam altele!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc mult, draga mea!! De aceea am creat acest blog, pentru a face cunoscute cat mai multe carti

      Ștergere
  3. Felicitari! Imi place modul in care alternezi ideile. Descrierea pe care ai facut-o romanului ma atrage foarte mult!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Iti multumesc si ma bucur ca iti place. Mi-ai facut o bucurie.

      Ștergere
  4. Mi-a fost cam greu sa citesc si sa urmaresc recenzia, insa titlul mi se pare captivant.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Părerea voastră contează

Postări populare de pe acest blog

Recenzie - Tatăl celuilalt copil de Parinoush Saniee

An apariție: 2017
Autor: Parinoush Saniee 
Categoria: Literatură Universală
Colecția: Top 10
Editura: Polirom
Număr de pagini: 296




Parinoush Saniee este autoarea bestsellerului Cel care ma asteapta, roman interzis de doua ori, cea mai vinduta carte a tuturor timpurilor in Iran. 
Aniversarea a douazeci de ani ii ofera lui Shahab prilejul sa-si revada copilaria, o perioada marcata de conflictele provocate in familie de refuzul lui de a vorbi si de relatia tensionata cu parintele sau. Povestea romanului Tatal celuilalt copil contureaza, prin ochii a doua personaje, viata unei familii iraniene tipice din clasa de mijloc, in care fiecare sufera, intr-un fel sau altul, sub povara rolului pe care i-l impune traditia. Tatal lui Shahab, Naser, este convins ca datoria sa fata de familie se limiteaza la a-i asigura confortul material, ignorind nevoile afective ale sotiei si copiilor. Maryam, mama lui Shahab, este nevoita sa isi sacrifice viata profesionala pentru a se ocupa de casa si de cei trei copii…

Recenzie - Șoareci și oameni de John Steinbeck

Titlu: Șoareci și oameni Editura: Polirom Categorii: Moderni, contemporani Număr de pagini: 160 Autor: John Steinbeck



Soareci si oameni, unul dintre romanele clasice ale literaturii secolului trecut, este o poveste cu nuante parabolice despre prietenie si destin. Personajele centrale sint doi lucratori sezonieri, George Milton, un tinar inteligent si inimos, si Lennie Small, un urias naiv, cu o forta incontrolabila si o intirziere mentala ce il face sa semene cu un copil mare. Cei doi barbati, a caror induiosatoare relatie de prietenie ajunge sa semene a dependenta, se angajeaza ca lucratori la o ferma. Ei au un vis, un ideal, sa stringa bani pentru a-si cumpara un loc al lor, unde sa traiasca „din belsugu’ pamintului”. Insa o serie de intimplari tragice, provocate de naivitatea lui Lennie, de neputinta lui de a distinge raul de bine, le naruie sperantele.
Simțeam nevoia de o lectură serioasă, care să mă determine, la final, să extrag o morală din textul cu pricina. Căutând peLibris.ro, am …

Recenzie - Minunea de R.J. Palacio

Editura: Arthur
Autor: R.J. Palacio
Număr de pagini: 336
Colecția: Cărțile de aur ale copilăriei



„Nu vă voi descrie cum arăt. Indiferent ce grozăvie v-aţi imagina, probabil că este mai rău.“
August Pullman este un băiat de zece ani care a avut ghinionul de a se naşte cu o teribilă diformitate facială. Pentru a-l proteja de privirile şi vorbele răutăcioase ale oamenilor, părinţii săi îl educă acasă, dar într-o zi hotărăsc că a venit vremea ca Auggie să meargă la şcoală.

Minunea este o poveste emoţionantă despre curaj şi bunătate, despre integrare şi acceptare, scrisă cu sensibilitate şi umor. „Nu judeca după aparenţe" pare să fie ideea de la care porneşte R.J. Palacio, iar una dintre cheile de lectură este dată de replica vulpiţei din Micul prinţ: „Nu poţi vedea bine decât cu inima. Esenţialul e invizibil pentru ochi."



Cine s-ar fi gândit că, de fapt, o carte dedicată copiilor nu este doar o carte pentru acei copii care se remarcă prin vârstă? Cine s-ar fi gândit, măcar o clipă, că…